Viaţa ca o călătorie

Povestea mea nu este despre o destinaţie de călătorie, despre vreun muzeu interesant sau un parc natural protejat. Povestea mea este despre viaţă, în general şi despre viaţa de marinar, în particular. Viaţa noastră este o călătorie continuă care începe odată cu primii paşi. Dar, până să ajungem să facem primii paşi, avem nevoie de puţină pregătire, avem nevoie de câteva luni, timp în care nu vrem decât să ne hrănim şi să dormim. Trebuie să prindem puteri pentru o misiune complicată şi îi privim, mai întâi, pe alţii ca să înţelegem mai bine.

 

Primii paşi

După ce ne-am săturat de privit din poziţii total neconfortabile, unii dintre noi, mai nerăbdători,  pornim să cunoaştem lumea înconjurătoare la vârsta de zece luni. La început, mai timid, cu genunchii tremurând, ajutându-ne de o mână salvatoare, sau de o piesă de mobilier. Alţii nu sunt atât de grăbiţi şi mai zăbovesc puţin. Ştiu, cu siguranţă, că din momentul în care vor începe să meargă, nu se vor mai opri niciodată. Decât la sfârşitul călătoriei.  Odată cu primii paşi am pornit în marea călătorie care se numeşte viaţă. Anul pregătitor dinainte este exact perioada pregătirii unei mari călătorii. Ca atunci când pleci, de exemplu, într-o călătorie de câţiva ani în jurul lumii  pentru care te pregăteşti un an întreg, sau chiar mai mulţi.

Ȋncepem să descoperim lumea şi chiar dacă pentru o mai lungă perioadă de timp lumea noastră înseamnă doar camera noastră, casa noastră, gradina din spatele curţii sau parcul de lângă bloc fiecare pas se adaugă la miile şi zecile de mii de km pe care îi avem de străbătut până la capătul călătoriei. Odată cu trecerea timpului, ne lărgim  orizonturile, reuşim să trecem dincolo de graniţa grădinii şi a parcului, ajungem să cunoaştem locuri mai îndepărtate, oraşe noi, ţări noi. Câteodată ne mirăm cât de departe am ajuns şi ne dăm seama că totul a plecat de la un singur pas. Un pas a fost necesar, dar acest pas a adus dupa el altul, şi altul. Depinde de noi câţi paşi vrem să facem să descoperim lumea care ne înconjoară şi, mai ales, depinde de noi să înţelegem şi să iubim această lume. Trebuie să păşim în viaţă cu ochii deschişi, să ne bucurăm de orice zi senină, dar să iubim şi ploaia, să privim cu drag la oamenii pe lângă care trecem zi de zi, să admirăm florile şi chiar să ne oprim să le mirosim, din când în când. Trebuie să ne dorim din tot sufletul să călătorim dincolo de graniţele vizible sau invizibile, să cunoaştem oraşe îndepărtate pentru că aşa ajungem să ne cunoaştem şi să ne înţelegem mai bine pe noi şi pe cei care ne însoţesc în călătoriile noastre. Călătorind, cunoaştem oameni, cunoaştem poveşti de viaţă care ne pot ajuta să găsim răspunsuri la întrebările şi dilemele din care este construită propria noastră viaţă.

Călătorim, învăţăm, creştem

Nu numai într-o călătorie (vacanţă) în adevăratul sens al cuvântului putem să cunoaştem locuri noi şi oameni interesanţi. Chiar în drumul nostru de zi de zi către birou sau către şcoală putem să descoperim peisaje minunate, clădiri pline de istorie şi de viată, natura sub toate formele ei. Trebuie doar să ţinem ochii deschişi şi să trăim la maximum fiecare pas. Putem astfel să călătorim şi mai departe, atât în spatiu, cât şi în timp. Putem să trecem pe lângă o clădire veche şi să ne imaginăm tot freamătul vieţii din spatele zidurilor, rochiile de muselină care se învârt în ritmul valsurilor la balurile secolului al XIX-lea. Ajungem atât de departe cu gândul încât ne putem trezi chiar în sala Oglinzilor din Palatul Schonbrunn, sau chiar mai departe, în palatul Versailles. Dacă sălile de bal nu se numără printre preferinţele noastre, atunci putem să schimbăm decorul complet. Primul parc care ne iese în cale ne poate teleporta cu usurinţă în Yellowstone National Park  sau în cea mai mare pădure tropicală – Jungla Amazoniană.

Dacă suntem puţin mai norocoşi, atunci avem un job care ne “obligă” să călătorim în diferite oraşe şi chiar ţări. Cu foarte puţine excepţii, în aceste cazuri reuşim să îmbinăm utilul cu plăcutul şi, după ce ne-am îndeplinit cu brio obligaţiile de servici, putem să petrecem câteva ore descoperind şi admirând oraşul care ne-a găzduit. Chiar şi o oră petrecută în centrul oraşului, pe străduţe sau chiar pe o bancă, este un câştig pentru sufletul nostru, o nouă experienţă care se adună peste celelalte.

Mai norocoşi sunt cei care călătoresc pentru a scrie poveşti. Indiferent că scriu poveşti despre viaţă sau despre destinaţii turistice, aceşti oameni au norocul să facă ceea ce foarte mulţi îşi doresc – să călătorească, dar să fie şi plătiţi pentru asta.

Şi mai norocoşi sunt marinarii şi piloţii de avion. Meseria lor îi poartă în toate colţurile lumii, îi aduce mai aproape de culturi şi lumi diverse şi necunoscute şi îi ajută să înţeleagă mai bine avantajele şi dezavantajele vieţii în spaţiul delimitat de graniţele propriei ţări.

Natura ne oferă la orice pas daruri pe care, câteodată, suntem prea grăbiţi să le vedem. Un zâmbet de copil, o floare care îşi împraştie parfumul peste tot, un mal de mare sau un vârf de munte, o adiere de vânt care aduce de departe miresme îmbătătoare, un răsărit de lună sau de soare, o junglă sau un râu care curge în grabă, un oraş medieval sau un sat de pescari. Toate aşteaptă să fie descoperite de către tine, călătorule prin viaţă. Viaţa întreagă nu este decat o călătorie, o descoperire. Depinde de noi ce vrem sa întelegem din ea. Depinde de noi cum vrem să o trăim şi simţim. Indiferent că suntem marinari sau profesori, doctori sau bucătari suntem cu toţii datori să pornim în această călătorie şi să nu ne oprim niciodată. Este o călătorie care ne va ajuta să ne cunoaştem, să ne descoperim, să ne iubim. Este o călătorie care se numeşte viaţă. Drumul poate fi greu, aproape imposibil, câteodată, dar el trebuie parcurs până la capat, cu bucurie în suflet şi cu speranţă, iar scopul nostru în această călătorie nu trebuie să fie o destinaţie anume, ci micile bucurii care apar la tot pasul şi care ne definesc ca oameni. Trebuie doar să avem curajul să le primim cu ochii şi cu sufletul.        

Cititi continuarea aici.
You can leave a response, or trackback from your own site.

Leave a Reply