Veracruz, Piata Hidalgo – Jurnal HS Bach – iulie 2013

Întotdeauna îmi place să vizitez pieţele în oraşele în care ajungem ca turişti sau doar ca simpli trecători. Piaţa centrală din Veracruz nu putea să lipsească din repertoriul nostru, aşa că i-am acordat cȃteva ore, într-o dimineaţă călduroasă de duminică de verano. Denumită ‘Mercato Hidalgo’, piaţa centrală din acest oraş-port are toate ingredientele necesare pentru a-ţi înveseli şi binedispune nu  numai o dimineaţă, dar chiar şi mai multe.
Din port, un taxi ne-a luat şi ne-a dus pȃnă la piaţă în doar 10 minute. Nu am plătit decȃt 3$, puţin mai mult decȃt taxa oficială pe care ar fi trebuit să o achităm în pesos, dar foarte puţin în comparaţie cu alte călătorii cu taxiul prin oraşele lumii.
          Nu am avut prea mult timp la dispoziţie pentru că doream să mai vizităm şi alte locuri în această duminică mexicană, dar cele două ore pe care i le-am oferit pieţii Hidalgo ne-au încȃntat şi uimit, în acelaşi timp. Ne-am plimbat printre tarabe, am admirat o gamă variată de produse şi am refuzat politicos orice invitaţie primită din partea vȃnzătorilor, spunȃndu-le că dorim doar să privim şi să fotografiem deocamdată, dar mai tȃrziu ne vom întoarce para comprar. Am făcut o tură completă a pieţii, ne-am interesat de preţurile la fructe şi am fost noi înşine atracţia zilei. Cam la fel ne-am simţit şi în Bandar Abas (Iran) şi în Davao (Filipine), cu singura diferenţă că aici le înţelegeam limba şi puteam comunica uşor. Toţi vȃnzătorii ne zȃmbeau şi ne invitau să cumpărăm de la ei, să gustăm cȃte ceva, să-i fotografiem.

Vanzator de fructe in Piata Hidalgo

          Mi-a plăcut piaţa foarte mult, la fel cum îmi plac toate pieţele colorate şi pline de viaţă, dar mă aşteptam la cu totul altceva. Poate din cauza faptului că aveam prea vie în memorie piaţa de artizani din Charleston  (povestea aici ). Dacă m-aş fi aflat pentru prima oară într-o astfel de piaţă, aş fi avut un adevărat şoc, atȃt vizual, cȃt şi olfactiv. Dar, după ce vizitezi pieţe din Iran, Filipine sau India, nimic nu te mai poate şoca. Poţi să spui că ai văzut totul şi chiar dacă nu înţelegi şi nu-ţi poţi explica o mulţime de lucruri dintre cele pe care le vezi, le accepţi, oricum, ca făcȃnd parte din cultura şi tradiţia unui popor.  În piaţa din Veracruz, se vindeau laolaltă flori, carne, îmbrăcăminte, fructe, casetofoane, ochelari, animale de companie, jucării, casetofoane şi cd-uri, sucuri de fructe, biciclete, medicamente şi alte remedii naturiste, cuie şi aparate electrocasnice … şi tot felul de alte lucruri. Tarabele erau doar parţial delimitate pe categorii, exista o zonă specială pentru fructe şi legume, dar tot de acolo se puteau cumpăra şi jucării pentru copii sau vase de lut. 

bureti naturali piata Veracruz

 

obiecte de lut piata Hidalgo

          Mai multe tarabe vindeau papiţoi făcuţi din hȃrtie colorată, reprezentȃnd fel de fel de animale sau personaje din desene animate. Aceşti papiţoi se numesc ‘pinata’ şi se folosesc la petreceri pentru copii. Se încarcă cu fel de fel de bomboane şi reprezintă distracţia preferată a copiilor care trebuie să le lovească cu nişte beţe pȃnă le sparg – pentru a ajunge la bomboane. Puţin cam violent mi se pare acest obicei, dar fiecare popor cu tradiţiile lui, nu-i aşa?

pinata - piata Hidalgo Veracruz

Veracruz Pinata

          Foarte aprovizionată era şi zona care vindea carne. Se putea admira şi alege din diferitele tipuri de produse ce atȃrnau pe suporţi, majoritatea specialităţi din porc şi vită, dar şi carne de pui, foarte galbenă.

 

raionul cu carne piata Hidalgo

Piata Hidalgo - zona producatori carne

         Piaţa de peşte nu era aşa cum mi-aş fi dorit, era chiar destul de săracă, dar am aflat că mai există o piaţă specială de peşte în Veracruz şi, probabil, acolo aş fi avut ce să văd. Aici, erau doar cȃteva tipuri de peşte şi mai multe categorii de creveţi, destul de scumpi (10-15$/kg).

peste si fructe de mare Piata Hidalgo Veracruz

          Fructele erau 1$/kg, indiferent de sortiment, erau proaspete şi foarte frumos mirositoare şi, majoritatea, de producţie locală.
          După ce am vizitat piaţa ca pe un muzeu în aer liber şi am fotografiat-o, ne-am gȃndit să cumpărăm cȃte ceva pentru a-i justifica, într-un fel, existenţa. Am cumpărat nişte fructe de la o tarabă cu doi vȃnzători foarte simpatici şi vorbăreţi – banane, mango şi papaia şi am primit chiar bonus cȃte o banană de probă, un pepene galben şi cȃţiva ardei foarte iuţi .

Vanzator in piata mexicana

          Am avut surpriza să descopăr şi cȃteva lucruri noi pentru mine – cȃteva fructe pe care nu le mai văzusem în viaţa mea, un arici alb ce se vindea pe post de animal de companie, răţuşte ce împărţeau aceeaşi casă (adăpost) cu doi iepuraşi şi aşteptau cu toţii să-şi găsească stăpȃni noi, o ciudată mȃncare de cactus care arăta interesant, dar pe care nu aş fi avut curajul să o încerc, mormane de ananas ce aşteptau să fie tăiate şi împărţite în pahare de plastic contra sumei de 15 pesos ( 1euro= 15 pesos, 1$ = 11 pesos). Am mai văzut banane uriaşe ce se folosesc, în special, la gătit şi foarte multe obiecte religioase ce se vindeau alături de mici bucheţele de flori sau ierburi (probabil pentru cimitir).

Cactusi la Piata Hidalgo
 

Plantanas - banane pentru gatit

piata Hidalgo - mancarica de cactusi

Mercato Hidalgo - pui si iepurasi de vanzare         

Piata Hidalgo - ananasi

Piata Hidalgo - fresh de ananas

          În rest, piaţa mai oferea tarabe cu mȃncare şi băuturi care erau destul de aglomerate la ora aceea, fructe uscate, vase de lut, îmbrăcăminte elegantă pentru copii şi adulţi (rochii roz cu paiete multicolore şi fuste mov cu decoraţii florale), pălării, bureţi de baie naturali, frunze de cactus, flori de dovleac, dulciuri şi produse de panificaţie, încălţăminte nouă şi second hand, poşete şi geamantane. Piaţa era, de fapt, un adevărat bazar, o expoziţie de produse de toate felurile, pentru toate gusturile, dar la preţuri modeste.
Piata Hidalgo - zona restaurante  
IMG_0959a
        
IMG_0925a
          Pe o latură a pieţii am descoperit cȃţiva croitori şi cizmari care reparau, la cererea clientului şi chiar la faţa locului, fel de fel de obiecte de încălţăminte şi îmbrăcăminte, unii la mȃnă, alţii la maşină. Într-o ţară aşa săracă cum este Mexicul, foarte puţini oameni îşi permit să-şi cumpere lucruri noi şi majoritatea folosesc aceleaşi încălţări ani la rȃnd, le lipesc şi le cos mereu. De aceea, ambii cizmari erau foarte ocupaţi, lucrau de zor şi aveau mormane de produse care aşteptau să fie luate în primire.
Cizmar in Piata Hidalgo

 

Cu pantofii la reparat in Piata Hidalgo
         
          Încărcaţi cu fructe pentru următoarele două săptămȃni şi cu poze multe care să ne amintească mereu de Mercato Veracruzano, ne-am întors la vapor pentru o scurtă pauză şi am pornit apoi, din nou, să mai descoperim o bucăţică de pămȃnt mexican – de data asta, o plajă. 
CITIŢI ÎN CONTINUARE:

FIESTA VERACRUZANA

Galerie foto:

You can leave a response, or trackback from your own site.

2 Responses to “Veracruz, Piata Hidalgo – Jurnal HS Bach – iulie 2013”

  1. costica a. says:

    am citit,am privit si am salivat cu placere

Leave a Reply



Hit Counter by technology news