Veracruz, din nou – Jurnal de bord HS Debussy (octombrie 2014)

Sâmbătă după amiază am ajuns din nou în Veracruz după aproape un an de la ultima noastră vizită. Trebuie să recunosc că mi se făcuse dor de acest oraṣ pe care l-am cunoscut pentru prima oară în luna iunie a anului trecut ṣi pe care am avut norocul să-l vizitez ṣi să-l descopăr sub mai multe aspecte pe durata a cinci luni de voiaj. L-am îndrăgit din primele clipe în care am pus piciorul în Piaṭa Independenṭei – centrul vieṭii sociale ṣi culturale a oraṣului – alături de câteva sute de localnici de toate vârstele, la fel de veseli ca nuanṭele nebune care le colorau îmbrăcămintea. M-am bucurat să văd atunci culorile mov, roz ṣi verde atât de frumos puse în valoare ṣi asortate în niṣte veṣminte menite să atragă privirile unor europeni, obiṣnuiṭi cu atât de comunele alb, negru, gri, crem ṣi maron. Nu am vizitat încă ṭări precum Nepal, Peru sau teritorii din Polinezia Franceză – unde oamenii se îmbracă foarte colorat indiferent de sezon ṣi doar în acord cu tradiṭiile locale ṣi natura înconjurătoare – ṣi, în afară de Argentina, nu mai văzusem nicăieri alăturări aṣa de curajoase de culori vii în rochiile doamnelor ṣi în cămăṣile domnilor.  După ce am luat pulsul oraṣului la diferite ore din zi – la piaṭa de fructe ṣi peṣte, în Piaṭa centrală, la plajă, pe malul portului, în târgurile artizanilor – dar ṣi noaptea – pe străzi, în Piaṭa Independenṭei alături de mariachi ṣi dansatori locali – în octombrie anul trecut mi-am luat rămas bun de la oraṣ cu aceeaṣi speranṭă cu care mă despart mereu de locurile pe care ajung să le iubesc mult mai mult pentru atmosfera care se respiră pe străzi decât pentru orice obiectiv turistic de importanṭă majoră. ( cititi despre vizita noastra de anul trecut aici , aici , aici si aici )

Nici nu mă aṣteptam ca paṣii să mă poarte din nou, atât de repede, pe meleaguri mexicane atât de cunoscute ṣi dragi, dar visul mi s-a împlinit într-o superbă după amiază de sâmbătă de octombrie.

Am regăsit aceleaṣi străzi supraaglomerate – străbătute în ambele sensuri ṣi într-o aparentă dezordine de maṣini grăbite – aceiaṣi oameni veseli ṣi colorat îmbrăcaṭi ṣi aceeaṣi căldură înăbuṣitoare. În timp ce toamna se instalează confortabil în Europa ṣi termometrele coboară de la o zi la alta, aici, în Golful Mexicului, vremea începe să se stabilizeze, după o mai lungă perioadă de ploi ṣi furtuni, ṣi temperaturile urcă pe timpul zilei până la 40°.

Am constatat cu o mare bucurie că oraṣul este la fel de bucuros ca ṣi mine de revederea noastră ṣi, pe parcursul, după amiezii, am primit mai multe dovezi care să-mi întărească convingerea că acest oraṣ – care ṣtie să-ṣi primească cu căldură vizitatorii, noi ṣi vechi, deopotrivă –  merită un loc aparte în inima mea. În lunile în care am lipsit, m-am gândit de multe ori la Veracruz ṣi am încercat să îmi explic de ce mi-a plăcut mie atât de mult un oraṣ care nu se ridică nici pe departe la nivelul  celebrelor Cancun, Mexico City sau Acapulco care atrag milioane de turiṣti an de an. Veracruz este un oraṣ cu totul special care încearcă de câṭiva ani să devină o destinaṭie turistică pe harta călătorilor din lumea întreagă ṣi, neavând prea multe obiective deosebite cu care să se mândrească ṣi nici o plajă care să se întindă pe zeci de km ṣi care să atragă pe pasionaṭii de soare ṣi mare, se bazează pe un alt ‘produs de export’ care este, din punctul meu de vedere, mult mai important decât toate celelalte – oamenii locului. Oraṣul chiar ar trebui să-ṣi creeze un ‘brand de ṭară’ pe care să-l susṭină ṣi să-l promoveze cu tărie peste hotare. Într-un fel chiar o face. Nu degeaba enunṭul care caracterizează cel mai bine oraṣul – ṣi care este prezentat în toate pliantele, ghidurile ṣi discursurile oficiale – îl prezintă ca fiind ‘el mas allegro Puerto del Mondo’.  Pentru că Veracruz este ‘cel mai fericit port din lume’ – poate unul dintre cele mai fericite oraṣe ṣi această constatare nu s-a făcut nicicum după anumite criterii care ṭin cont de gradul de fericire în termeni strict economici (cel mai înalt nivel de trai care conferă un anumit statut social locuitorilor săi). Oraṣul este vesel la propriu ṣi această fericire este profund molipsitoare.

Te acaparează din prima clipă ṣi îṭi oferă o stare de bună dispoziṭie care te ajută să vezi viaṭa ṣi să o apreciezi dintr-o altă perspectivă – aceea a omului simplu care se bucură de lucrurile simple. Este atât de uṣor să te laṣi purtat pe valurile acestei atmosfere de continuă veselie ṣi bună dispoziṭie, încât ajungi să uiṭi de tine, să vrei să faci parte din acest peisaj ṣi să fii privit ca unul ‘de-al casei’, ca membru al comunităṭii. Exact asta vei simṭi în primul moment în care ajungi în mijlocul acestor oameni. Acelaṣi lucru am simṭit acum un an ṣi acelaṣi lucru am descoperit cu bucurie sâmbăta aceasta.

Vizita noastră nu a durat decât câteva ore – chiar mai puṭine decât în cazul vizitelor de anul trecut când, din cauza faptului că vaporul nostru intra într-un terminal prevăzut cu macarale mobile, mult mai încete (din fericire,) timpul nostru liber era mai generos. De data aceasta, simpla acostare într-un terminal mai modern ṣi mai bine organizat, ne-a scurtat vizita aproape la jumătate, dar ne-a permis, totuṣi, să gustăm din nou farmecul veracruzan.

Ne-am început plimbarea cu o vizită la Piaṭa de fructe – Mercado Hidalgo – unde ne-am reîntâlnit vechi prieteni foarte bucuroṣi să ne vadă ṣi, mai ales, foarte recunoscători că nu i-am uitat. Cum am fi putut să-i uităm când îi purtăm cu noi în fotografii colorate care ne umplu sufletele de bucurie ṣi ne trezesc la viaṭă simṭurile?

Mercat Hidalgo

După ce ne-am umplut geanta cu fructe proaspete ṣi ne-am reînnoit colecṭia de fotografii, ne-am continuat traseul arhicunoscut ṣi am ajuns în piaṭa de artizani. Ṣi acolo am regăsit vechi cunoṣtinṭe – două vânzătoare, Abigail si Karina, care s-au grăbit să ne arate noua colecṭie de bluze, curele ṣi alte produse tradiṭionale, în speranṭa că vizita noastră trebuie să însemne în mod cert reînnoirea stocului de îmbrăcăminte – pentru mine – dar ṣi creṣterea nivelului vânzărilor – pentru ele.

IF– Abigail –

Karina, simpatica vânzătoare care mă consideră una dintre clientele ei cele mai fidele (e ṣi normal, din moment ce anul trecut am cumpărat 7 bluze de la ea) s-a bucurat atât de mult să ne vadă încât m-a luat, pur ṣi simplu, în braṭe, sărutându-mă pe ambii obraji. În câteva minute aproape toate rafturile ṣi sacii ei cu bluze s-au mutat pe masa de la intrare, bluzele aṣezându-se unele peste alte, într-un munte uriaṣ, gata să fie admirate, apreciate ṣi, cu puṭin noroc, alese. Ca o adevărată expertă, citindu-mi doar expresiile feṭei, Karina înṭelegea într-o clipă care bluză merita o atenṭie deosebită ṣi care nu, acordând fiecăreia un anumit număr de secunde, în funcṭie de mimica feṭei mele.

IF– Karina –

Încet încet, bluză după bluză ṣi fotografie după fotografie, Karina a reuṣit să-mi expună în faṭa ochilor cel puṭin 100 de exemplare, dintre care 10-15 se încadrau perfect în preferinṭele mele. Celelalte erau ṣi ele foarte frumoase, dar un pic prea colorate pentru gusturile mele, aṣa că au fost repede abandonate, chiar dacă simpatica vânzătoare nu prea înṭelegea de ce eu eliminam atât de rapid unele exemplare colorate în mov, roz ṣi verde ṣi decorate cu flori la fel de colorate.

IF

Până la urmă, Karina a reuṣit să-mi pună în pungă câteva bluze, după ce a făcut o mulṭime de reduceri ṣi mi-a acordat un frumos discount. Vânzarea s-a încheiat cu succes ṣi Karina a fost atât de mulṭumită încât mi-a făcut ṣi un mic dar, o brăṭară de mărgeluṭe albastre care să-mi amintească de ea.

Ne-am luat rămas bun, despărṭindu-ne ca două vechi prietene, cu speranṭa că ne vom revedea curând, dacă voi mai avea eu norocul să găsesc un alt vapor care să mă poartă prin aceste zone. Cu siguranṭă o voi găsi în acelaṣi loc ṣi peste alṭi ani pentru că întreaga ei familie – mama, tata, sora ṣi fratele au fiecare câte o tarabă în această piaṭă, în care fac cu rândul, supraveghind câte două-trei tarabe în acelaṣi timp, în vreme ce ceilalṭi stau acasă ṣi se ocupă cu alte treburi.

Din piaṭa de artizani, ne-am îndreptat spre Piaṭa Independenṭei, nu înainte de a face un scurt popas într-un loc care s-a găsit pe traseul tuturor plimbărilor noastre prin Veracruz de anul trecut ṣi nu avea cum să lipsească acum. Tot oraṣul este invadat de tarabe care vând sucuri proaspete de fructe ṣi abia aṣteptam să ne cumpărăm preferatele noastre din locul nostru preferat – un restaurant aflat în apropierea pieṭei de artizani. Aceeaṣi vânzătoare de acum un an ne-a preparat două sucuri uriaṣe de fructe – papaia ṣi ananas – pentru care am plătit ~ 2 euro (bucata). La tarabele de pe stradă, preṭurile erau mai mici, dar am preferat să păstrăm tradiṭia ṣi să cumpărăm băuturile dintr-un loc dotat cu frigider ṣi apă curentă.

Fresh fruit juice

IF

Am ajuns în Piaṭa Independenṭei în momentul în care s-a dat startul la Fiesta de sâmbătă seara. Nu era o Fiesta oarecare, ci un spectacol de muzică ṣi dansuri tradiṭionale organizat de Primăria Locală în cadrul unui program de promovare turistică care se desfăṣoară pe o perioadă mai lungă de timp. Turiṣti prea mulṭi nu am văzut pe străzi ṣi nici în piaṭa care găzduia acum o imensă scenă din lemn ṣi câteva sute de scaune aṣezate pe rânduri ṣi ocupate aproape în totalitate. Majoritatea spectatorilor era formată din localnici de vârsta a treia, deosebit de frumos îmbrăcaṭi ṣi coloraṭi, ca de obicei. Îṣi susṭineau cu tărie dansatorii preferaṭi – care erau, probabil, chiar rudele sau prietenii lor – ṣi participau activ la întregul spectacol muzical cu aplauze bine plasate ṣi chiuituri.

IF

Veracruz - Piata Independentei

Cântăreṭii profesioniṣti care alcătuiau trupa muzicală erau trecuṭi ṣi ei de prima tinereṭe, dar cântau cu pasiune atât din voce, cât ṣi la instrumentele lor muzicale, condimentând atmosfera cu strigăte ṣi vorbe de încurajare adresate publicului ṣi dansatorilor.

IF

Îmbrăcaṭi în frumoasele lor costume tradiṭionale – complet albe pentru bărbaṭi ṣi albe decorate cu flori colorate pentru femei – dansatorii se miṣcau în toate direcṭiile, în perechi ṣi în grupuri compacte, învârtindu-se când pe un picior, când pe celălalt, tropăind cu pantofii lor albi cu tocuri înalte ṣi întreṭinând atmosfera cu strigăte de bucurie, urale ṣi aplauze adresate publicului, dar ṣi colegilor de dans. Totul se desfăṣura după un program bine pus la punct ṣi fiecare pereche avea propriul rol de jucat – atât separat, cât ṣi în întreg – astfel încât totul părea o demonstraṭie care primea atât laudele asistenṭei, cât ṣi aprecierile celorlalṭi membrii din ansamblu. Aceste aprecieri veneau sub forma unor aplauze dedicate care se încheiau mereu cu un ‘ole’ care răsuna în întreaga piaṭă.

IF

IF

IF

IF

După ce am admirat ṣi fotografiat spectacolul din mai multe unghiuri, ne-am încheiat seara admirând ṣi fotografiind un alt spectacol la fel de viu, colorat ṣi muzical – spectacolul străzii.

Am constatat că nu mai văzusem niciodată oraṣul atât de aglomerat ca în această seară de sâmbătă. Adevărul este că nu am mai fost niciodată în Veracruz într-o seară de sâmbătă pentru că toate vizitele noastre de anul trecut au avut loc duminica. Cred că tot oraṣul se găsea acum pe străzi, în piaṭă ṣi la terase – unii bucurându-se de o seară de sărbătoare, ceilalṭi muncind pentru a-i face pe primii să se simtă bine.

Străzile erau invadate de familii cu copii care alergau în toate direcṭiile cu ochii după vânzătorii de baloane, vată de zahăr sau mere glazurate ṣi distrându-se copios pe seama unor clowni care întreṭineau atmosfera ṣi primeau bănuṭi, în schimbul zâmbetelor pe care le oferea ṣi stârneau, în acelaṣi timp.

Piaṭa Catedralei era înconjurată pe trei laturi de ṣiruri de tarabe care vindeau o mulṭime de produse – tradiṭionale sau nu – ṣi, printre aceste rânduri de tarabe, se plimbau alṭi vânzători ambulanṭi ce vindeau ṣi ei cam aceleaṣi produse – de la bluze brodate ṣi hamace împletite din aṭe la sucuri de fructe ṣi ṭigări de foi.

IF

Vanzatori ambulanti

IF

O categorie aparte o reprezentau lustragii de pantofi. Probabil că mexicanii sunt foarte pedanṭi ṣi vor mereu să fie deosebit de curaṭi. Altfel nu-mi explic existenṭa acestor lustrangii într-un număr atât de mare. Înṣiraṭi pe o latură a pieṭii, cu echipamentele lor tradiṭionale ṣi foarte ingenioase, lustruitorii de pantofii erau foarte ocupaṭi în această seară ṣi clienṭii lor foarte vorbăreṭi. Sunt sigură că toate ṣtirile importante din viaṭa comunităṭii sunt despicate în patru în timpul unei ṣedinṭe de lustruit pantofi ṣi aṣ fi aflat o mulṭime de lucruri interesante chiar eu – dacă aṣ fi avut pantofi de lustruit.

Veracruz - lustragiu de pantofi

Pantofi de lustruit nu aveam, aṣa că am preferat să facem mai multe ture de jur împrejurul pieṭii, oprindu-ne mai mult pe latura cu restaurante unde trupele de mariachi îṣi începuseră deja programul de dedicaṭii.

Toate cele 6-7 restaurante din piaṭă erau pline de clienṭi veseli care mâncau ṣi beau, bucurându-se, în acelaṣi timp, de muzică live, cântată cu atâta măiestrie de grupuri de mariachi. În număr de 5-6, aceste trupe se mutau de la un restaurant la altul, cu instrumentele în spate, începându-ṣi programul de îndată ce trupa anterioară îl încheia, dar având mereu melodii noi care nu se repetau decât dacă erau cerute în mod special, sub formă de dedicaṭii. Ṣi, cu toate că o dedicaṭie se plătea cu ~ 100 de pesos (~ 8$), clienṭii localurilor nu păreau deloc speriaṭi de preṭ ṣi păreau hotărâṭi să petreacă o seară specială din toate punctele de vedere. Dedicaṭiile curgeau dintr-o parte în alta, o anume melodie atrăgea după sine o mulṭime de aplauze ṣi urale, mariachi păreau foarte bucuroṣi să satisfacă dorinṭele tuturor, în timp ce cutiile de donaṭii se umpleau ṣi seara se transforma uṣor în noapte. Unele trupe îṣi amplasaseră instrumentele în faṭa unui restaurant ṣi cântau acolo mai multe melodii consecutive, până luau o pauză, moment în care cealaltă trupă intra imediat în acṭiune ṣi continua spectacolul.

IF

IF

Alṭii chiar se mutau continuu de la o masă la alta ṣi cântau dedicaṭii la cerere.

Mariachi singing in the Plaza

Întreaga piaṭă răsuna de muzica lor, dar nu ar fi fost posibil să distingi ceva anume decât dacă te apropiai la câṭiva metri de cântăreṭi deoarece se auzeau multe melodii pe fundal ṣi, per total, părea un mare vacarm. Vacarmul era, însă, deosebit de interesant ṣi de antrenant ṣi aṣ fi petrecut mai multe ore încercând să deosebesc o melodie de alta ṣi să pun cap la cap versurile unor melodii – unele atât de populare.

Am părăsit cu părere de rău piaṭa ṣi ne-am încheiat seara la restaurantul nostru preferat din Boca del Rio – un alt orăṣel la 15 minute de mers cu maṣina, pe malul mării.

Mă bucur că am revăzut această părticică din Mexic de care mă simt atât de legată ṣi abia aṣtept să mă întorc aici. Voi reveni mereu cu aceeaṣi bucurie ṣi, ori de câte ori voi simṭi nevoia să mă înveselesc, mă voi întoarce în Veracruz prin sutele de fotografii pe care le-am făcut ṣi prin filmuleṭele pe care am reuṣit să le realizez pentru a duce cu mine, pentru totdeauna, aromele ṣi magia unui oraṣ atât de fascinant.

Locuitorii acestui oraṣ mi-au demonstrat din nou că ṣtiu să se bucure de viaṭă, să râdă, să cânte ṣi să danseze, indiferent de problemele care le întunecă gândurile ṣi le provoacă insomnii. Aṣa cum ne-a spus chiar un ṣofer de taxi  – tată a doi copii, unul licean, altul student – care era foarte supărat din cauza greutăṭilor materiale, dar care era foarte încrezător în ziua de mâine ṣi foarte mândru de oraṣul lui – ‘Veracruz este cel mai vesel oraṣ din lume ṣi locuitorii lui sunt veseli pentru că s-au născut într-un oraṣ vesel’.

IF

IF

Gracias Veracruz!

GALERIE FOTO

You can skip to the end and leave a response. Pinging is currently not allowed.

Leave a Reply