Valencia – Feria de Falles (8 martie 2014) – Jurnal de bord HS Bruckner

Mă bucur întotdeauna cȃnd am norocul să ies cȃteva ore să fac cunoştinţă cu un oraş nou, dar atunci cȃnd oraşul mă întȃmpină cu o adevărată fiesta … ce pot să mai spun eu? Decȃt că sunt norocoasă cu adevărat. Ieşirea noastră în Valencia nu a durat decȃt cȃteva ore, dar, ghidȃndu-mă mereu după principiul că ceea ce putem face noi în cȃteva ore, alţii nu reuşesc în cȃteva zile – pot spune că vizita noastră în Valencia a fost ca un city-break. Un city-break cu durata de 7 ore care ne-a făcut cunoştinţă cu oraşul, dar ne-a ajutat şi să-l descoperim mai în profunzime, cu puţin noroc, dar şi cu multă perseverenţă.

          În Valencia primăvara a venit cu adevărat, a adus 22° în aer şi a scos mii de oameni pe străzi – la terase, în parcuri, în grădini şi pe oriunde. La ora 10.30 cȃnd am ajuns noi în centru, oraşul era parcă în fierbere. Foarte mulţi oameni stăteau la terase, se relaxau la o cafea sau un pahar (halbă uriaşă) de bere. Alţii luaseră cu asalt spaţiile verzi de prin parcuri şi se bucurau la un pahar de vorbă, în grupuri de cȃte 6-7 sau chiar mai mulţi.

          Autobuzul ne-a lăsat în Plaza de Ayuntamiento (Piaţa Primăriei), piaţa principală a oraşului, foarte aproape de zona în care fusesem la plimbare în prima seară în care am făcut cunoştinţă cu Valencia. Totul era mult mai vesel şi mai animat decȃt atunci. Nici nu-mi venea să cred. Oriunde priveam vedeam oameni veseli, gălăgioşi şi frumos îmbrăcaţi. Cu toţii se bucurau de această zi superbă care, pe lȃngă faptul că era o zi de început de week-end, era şi o zi de sărbătoare. Norocul nostru a fost să ajungem în Valencia într-o astfel de zi, să fim martorii acestei feria valenciana. Ştiam deja de la agent că oraşul este în mijlocul unei mari sărbători, dar nu ştiam chiar la ce să ne aşteptăm. Agentul ne spusese doar că la ora 14 o să aibă loc un mare foc de artificii, de fapt nu era vorba de artificii (nici nu prea se putea în mijlocul zilei), ci un mare show cu pocnitori. Oraşul părea că ştie prea bine ce urmează să se întȃmple.

Primaria Valencia Ayuntamiento– Sediul Primariei Valencia –

          În Plaza de Ayuntamiento se făceau pregătirile pentru eveniment. În faţa imensei clădiri a Primăriei şi a Consiliului Local se afla un spaţiu îngrădit cu garduri înalte din plase metalice, iar în interiorul lui, mulţi oameni lucrau de zor. Munca se terminase, de fapt, dar acum făceau, probabil, ultimele verificări ale instalaţiei de artificii (pocnitori). Tot acest spaţiu era plin de stȃlpi legaţi între ei cu sȃrme – ca parii dintr-o vie, doar că nu butuci de vie creşteau la fiecare stȃlp, ci fiecare sȃrmă era plină de pocnitori agăţate şi care aşteptau să ia foc.

Mascleta Valencia

          Am aflat şi noi că spectacolul avea să înceapă la ora 14. Mai aveam, aşadar, aproape 3 ore de hoinărit prin oraş înainte să ne reîntoarcem în faţa Primăriei.

          În urmă cu cȃţiva ani, am văzut un documentar despre Valencia la televizor şi mi-am notat atunci două obiective turistice importante pe lista mea de ‘must see’ – Mercat Central şi Muzeul Oceanographic. Am hotărȃt să mergem acum la piaţă pentru că se afla foarte aproape de Plaza de Ayuntamiento şi să lăsăm Acvariul pentru o vizită ulterioară. După ce am petrecut mai mult de o oră în piaţă (povestea aici), am părăsit-o cu părere de rău pentru că timpul se scurgea destul de repede, mai ales pentru noi, bieţi ‘turişti’ de cȃteva ore.

          Am ieşit din piaţă şi, după două minute de mers pe străduţe, ne-am trezit în faţa unei interesante construcţii, în formă de arenă, asemănătoare cu Colosseum-ul roman, dar de dimensiuni mai mici, bineînţeles şi nu atȃt de vechi, cu siguranţă. Era arena în care se desfăşoară coridele valenciene.

Arena Corida Valencia 2

          Eu ştiam că aceste coride s-au interzis în unele zone din Spania, dar se pare că în Valencia ele încă mai reprezintă o adevărată atracţie atȃt pentru localnici, ca parte a tradiţiei lor, cȃt şi pentru turişti. Afişe uriaşe anunţau spectacole chiar pentru ziua de 8 Martie, dar şi pentru zilele următoare şi biletele se puteau cumpăra pe loc, de la unul din chioşcurile  aşezate pe o latură a construcţiei. Se putea face şi un tur al arenei, cu o vizită şi la Muzeul Toreadorului, iar biletul costa 10 euro. Mi s-a părut destul de mult, mai ales că noi nu suntem deloc fani ale acestor coride. Nu am pătruns în interiorul arenei, dar am putut ‘fura’ o fotografie printr-o poartă lăsată deschisă, datorită unor lucrări de întreţinere.

Arena Corida Valencia

          În imediata apropiere a Arenei se află Gara Centrală, Estacio del Nord, o adevărată bijuterie arhitectonică cu o faţadă frumos colorată şi decorată cu mozaicuri reprezentȃnd flori şi portocale – motive tipic valenciene. În interior, coloanele de marmură sunt şi ele decorate cu motive florale, la fel ca şi tavanele. Tot cu mozaic este scrisă şi urarea de ‘bine aţi venit’ – în diferite limbi de circulaţie internaţională şi amplasată în diferite locuri în interiorul clădirii.

Estacion Nord Valencia

Estacio del Nord Valencia 2

In interiorul Garii de Nord Valencia

Valencia - Estacion Nord

          Într-o sală din partea dreaptă a intrării principale, se află un fel de expoziţie – muzeu care prezintă pe scurt istoria clădirii. Toţi pereţii acestei încăperi sunt decoraţi cu mozaicuri uriaşe ce au fost realizate de artişti locali.

IMG_3222

          Clădirea Gării Centrale a fost inaugurată în anul 1917 iar în 1987 a fost declarată monument de interes naţional. Sper să reuşim odată să venim într-o vacanţă adevărată în Valencia şi atunci vom vizita, cu siguranţa, din nou Gara Centrală, dar nu ca un muzeu, ci ca punct de plecare către o nouă destinaţie turistică.

          De la Gara Centrală, ne-am îndreptat spre Plaza de Ayuntamiento. Mai aveam de aşteptat o oră şi un sfert pȃnă la începerea evenimentului, dar foarte mulţi oameni se aflau deja în piaţă. Cȃnd am ajuns noi, poliţia începuse să  monteze gardurile metalice care blochează traficul maşinilor şi mulţi oameni s-au grăbit să ocupe primul rȃnd de lȃngă gard, pentru a avea  o bună vizibilitate. Cu puţin noroc, am ajuns şi noi chiar lȃngă baricade, mai mult luaţi pe sus. Ne-am instalat bine, nu chiar în primul rȃnd (nu ne-am mişcat atȃt de rapid), dar în rȃndul al doilea, în spatele unor simpatice doamne de vȃrsta a treia şi, spre norocul nostru, puţin mai mici de înălţime. Imediat s-au umplut complet două-trei rȃnduri – în spatele baricadelor, pe toată zona care înconjura piaţa şi care includea mai multe străzi – rămȃnȃnd un spaţiu de cȃţiva metri între baricade şi locul special amenajat pentru spectacol. Baricadele erau puse acolo tocmai pentru a împiedica oamenii să se apropie prea mult de zona care era considerată periculoasă. Mai mulţi pompieri şi voluntari, îmbrăcaţi în costume speciale şi cu căşti pe cap, se plimbau prin spaţiul liber rămas între baricade şi centrul pieţii şi începeau să-şi ocupe locurile pentru a veghea la buna desfăşurare a evenimentului.

La Feria valenciana Falles

Bomberos Feria de Falles Valencia

          Valencienii erau foarte veseli, zgomotoşi chiar, beau bere, mȃncau seminţe şi scuipau cojile pe jos. În mai puţin de o jumătate de oră, adică cu o jumătate de oră înainte de începerea show-ului, piaţa devenise neîncăpătoare. Oriunde priveam nu vedeam decȃt mase uriaşe de oameni care ocupau toate străzile (cel puţin 3-4 străzi) ce se intersectau în această Piaţă. Toate clădirile din jur erau acum foarte animate pentru că toate balcoanele şi acoperişurile erau ticsite de oameni care se îngrămădeau să ocupe un loc cȃt mai frontal pentru a vedea spectacolul. Chiar şi la Primărie, angajaţii ieşiseră la ferestre să privească spectacolul. Cred că priveliştea de sus era foarte frumoasă pentru că se vedea întreaga piaţă cu toate străzile care se intersectau şi care erau acum doar o mare de oameni.

Plaza del Ayuntamiento Valencia mascleta

Feria de Falles Valencia 2

          Dar, şi de jos, de la nivelul ochilor mei, priveliştea era cum nu se poate mai interesantă şi mai veselă. Oamenii care ocupau primele rȃnduri în spatele gardurilor metalice purtau nişte şepcuţe roşii, din carton, foarte haioase pe care le primiseseră de la nişte voluntari care împărţeau pliante. Cristi a făcut rost de una şi pentru mine şi, pentru că am vrut să mă integrez mai mult în peisaj, mi-am pus-o şi eu pe cap. Cȃnd m-am uitat cu atenţie, am observat că pe şapcă se făcea reclamă la ţigări electronice, dar nu cred că prea mulţi oameni au observat asta. Ei le purtau să se apere de razele soarelui şi să se integreze în peisaj ca şi mine.

          Pe la 13.30 au început să apară mai multe echipe de la diferite televiziuni care transmiteau în direct din piaţă şi luau şi interviuri la oameni. Lȃngă mine, nişte tinere simpatice şi zgmotoase, care au băut bere continuu, deşi nu cred că aveau mai mult de 15-16 ani, au început să-l strige pe nume pe un prezentator TV pe care îl recunoscuseră şi care era, cu siguranţă, foarte faimos. În cȃteva secunde, toţi cei din jurul nostru au început să scandeze numele acestui domn prezentator care se afla la cȃţiva metri depărtare de noi şi care doar ce terminase filmarea pentru televiziune. M-am trezit şi eu că strig în gura mare, alături de alte cȃteva zeci de voci şi, deşi nu-l cunoşteam pe acest domn, m-am bucurat cȃnd el a răspuns mulţimii cu semne disperate din mȃini şi un zȃmbet larg.

Transmisie in direct din Plaza del Ayuntamiento Valencia Falles

          Cu cȃteva minute înainte de ora 14, s-a declanşat nebunia odată cu muzica ce a început să răsune din boxele uriaşe amplasate destul de aproape de locul în care ne aflam noi. Toată piaţa răsuna şi tremura, inima începuse să-mi sară din piept pentru că simţeam fiecare acord cu atȃta amploare de parcă difuzoarele ar fi fost amplasată chiar în capul meu. Mai mult decȃt atȃt, piaţa răsuna de vocile a cȃtorva zeci de mii de oameni care s-au unit cu toţii într-un singur glas şi într-un singur suflet, cȃntȃnd melodiile lor reprezentative. Melodii care îi defineau şi caracterizau ca locuitori mȃndri ai acestor meleaguri – Valencia cel mai frumos loc de pe pămȃnt. Absolut toţi cei din jurul nostru au început să cȃnte, cu atȃta bucurie şi pasiune încȃt am fost cuprinsă brusc de o emoţie puternică, dar şi de o tristeţe uriaşă cu gȃndul la ţara mea. De ce în oraşul meu natal (care se află tot pe malul unei mări) nu există sărbători frumoase care să aducă oamenii pe stradă, să-i unească în bucurie, dar şi în patriotism?

          Melodiile au curs una după alta şi toate nu aveau decȃt acelaşi scop – să spună lumii întregi că Valencia este cel mai frumos loc de pe pămȃnt, că valencienii sunt cei mai buni şi mai iubitori oameni din lume. Toţi cei care cȃntau versurile erau mȃndri că aparţin acestor meleaguri şi o strigau în gura mare.

          Exact la ora 14 au început pocnitorile. La început, mai timid, zgomotul lor se ridica în aer şi cobora apoi amplificat peste piaţă, îmi intra în urechi şi îmi pătrundea pȃnă în inimă. Apoi, zgomotul a devenit din ce în ce mai puternic. Nu mai desluşeam o bubuitură de alta pentru că totul nu era decȃt o detonătură puternică, urmată de altele la fel de puternice, dar pe diferite nivele şi amplitudini. Ceva ce nu am mai auzit niciodată în viaţa mea. Mi-a fost un pic teamă pentru urechile noastre, m-am gȃndit că ar putea fi afectate, dar, am văzut că toţi oamenii din jurul nostru erau foarte relaxaţi şi chiar doamnele mai în vȃrstă din faţă nu păreau să aibă vreo problemă. Atunci, de ce am fi avut noi?

Feria de Falles Valencia 3

Mascleta Valencia 2

          Nu ştiu cȃt a durat toată nebunia, poate 10 minute, poate mai puţin. La sfȃrşit, ultimele bubuituri au fost şi mai puternice şi au fost însoţite de uralele mulţimii care era aproape în delir. Tot spectacolul de pocnitori a crescut gradat în intensitate, de la început pȃnă la sfȃrşit, ajungȃnd în ultimele secunde aproape de limita absolută. Am crezut chiar că jocul a fost scăpat de sub control la un moment dat, pentru că vacarmul devenise aproape de nesuportat, dar punctul de intensitate maximă a durat doar cȃteva secunde, iar pompierii şi voluntarii care formaseră un cordon în faţa noastră încă stăteau la locurile lor impasibili. Deci, nimic nu scăpase de sub control. Dar, în secunda în care zgomotul pocnitorilor s-a stins, piaţa a fost din nou asaltată de aceeaşi muzică superbă şi vocile zecilor de mii de oameni s-au unit din nou, într-un singur glas, mai puternic şi mai emoţionant. Peste piaţă s-a lăsat un fum destul de dens, dar noi eram aşezaţi într-un loc foarte bun pentru că vȃntul bătea exact din direcţia noastră şi, în cȃteva secunde, a împrăştiat tot fumul.

Feria de Falles Valencia 5

          În cȃteva secunde, nimeni nu a mai ţinut cont de gardurile de protecţie şi am fost şi noi luaţi de val şi duşi către centrul pieţii, alături de sute de oameni care se grăbeau să ajungă cȃt mai aproape de locul în care fuseseră aprinse pocnitorile.

Feria de Falles Valencia6

           La început, nu am înţeles motivul, dar am văzut că mulţimea îl aplauda şi aclama pe un domn care tocmai ce ieşise din zona interzisă (unde se aflaseră artificiile). Apoi, aproape purtat şi el de val, s-a îndreptat spre intrarea în Primărie şi a apărut în cȃteva secunde chiar la balconul ce dădea spre piaţă. Pe toată durata evenimentului, un grup de fete frumos îmbrăcate în costume populare au salutat mulţimea din acest balcon şi s-au lăsat admirate şi fotografiate de mii de ochi şi sute de camere foto.

          Mulţimea a intrat în delir cȃnd domnul care tocmai plecase de jos, din piaţă, a ajuns în mijlocul fetelor, la balcon. Toţi au început să ţipe, să fluiere, să aplaude, să scandeze, în timp ce din difuzoare încă răsunau aceleaşi acorduri vesele de muzică valenciană.

Falleras de Valencia

Falleras 2014 Valencia

          Puteţi să priviţi un filmuleţ de la una dintre aceste ‘masclete’ aici.

          Spectacolul se încheiase, dar consecinţele se puteau vedea peste tot. Pe străzi erau împrăştiate cutii de bere, pliante, fluturaşi şi şepcuţe din hȃrtie. În cȃteva minute, toate terasele şi restaurantele din zonă au fost luate cu asalt de mulţimile însetate şi înfometate, majoritatea tineri. Cei care nu mai găseau locuri la mese, îşi cumpărau mȃncarea la pachet şi se aşezau pe iarbă, la adevărate picnicuri, în grupuri numeroase. Peste tot curgeau grupuri grupuri de petrecăreţi, hotărȃţi să continue distracţia  cu orice preţ. Din cȃnd în cȃnd, pe stradă apărea cȃte o fată îmbrăcată în costum popular (din grupul celor care se aflaseră în balconul Primăriei) şi atunci tinerii începeau să aplaude, sa fluiere şi să aclame.

Feria de Falles Valencia 7

Falleras 2014 valencia

          Am luat şi noi loc pe iarbă pentru cȃteva minute să ne savurăm sandvişul care reprezenta prȃnzul nostru. Nicăieri nu ne-am fi simţit mai bine decȃt în mijlocul acestor tineri veseli şi nicio friptură nu ar fi fost mai gustoasă decȃt acel sandviş pe care l-am mȃncat direct pe iarbă.

Plaza de Reina Valencia

          Atmosfera era de vis şi nu aş mai fi plecat de acolo pȃnă la miezul nopţii, dar, din păcate, noi nu eram în vacanţă, deşi încercasem pentru cȃteva ore să ne simţim turişti.

          Am aflat semnificaţia acestei sărbători chiar din pliantul pe care l-am primit în timpul spectacolului de artificii. Întregul oraş este în sărbătoare de pe 24 ianuarie şi atracţia principală a acestui eveniment o reprezintă chiar focurile de artificii şi, mai ales, de pocnitori care au avut loc cu regularitate, în mai multe zile, la aceeaşi oră, dar şi mai tȃrziu în noapte, combinate atunci şi cu artificii adevărate. Între 1 şi 19 martie, în fiecare zi şi la aceeaşi oră 14 au loc focuri de artificii şi pocnitori ca cele pe care le-am văzut noi astăzi, dar şi alte manifestări. În fiecare zi, altă persoană (companie) este însărcinată cu realizarea focurilor de artificii şi pocnitori (Mascleta). Feria se va încheia pe data de 19 Martie cȃnd oraşul sărbătoreşte pe Sfȃntul Iosif. Întreaga sărbătoare poartă denumirea de FALLES şi include – pe lȃngă artificii şi pocnitori – spectacole de muzică şi teatru, slujbe religioase, întruniri, întreceri sportive, expoziţii fotografice, dansuri populare şi parade pe străzile principale ale oraşului.

          Pliantul mai spune că în multe pieţe se vor ridica statui-mascote uriaşe, denumite Fallas – reprezentȃnd diferite personaje şi în ultima zi a sărbătorii – 19 martie – toate aceste mascote vor fi aprinse şi vor arde în cinstea Sfȃntului Iosif. Se va face un clasament al tuturor acestor mascote şi pe 19 Martie se vor aprinde pe rȃnd mascotele care vor cȃştiga locul I (atȃt la secţiunea adulţi, cȃt şi la secţiunea copii), apoi, la miezul nopţii, se vor aprinde toate mascotele, răspȃndite în tot oraşul, culminȃnd la ora 1.30 cu aprinderea mascotei din Plaza del Ayuntamiento şi cu un grandios foc de artificii. Cred că o să fie o mare nebunie pe străzi atunci.

          Aceste fete frumos îmbrăcate pe care le-am văzut în balconul primăriei sunt un fel de ambasadoare ale evenimentului, regine denumite Falleras. Aceste Falleras sunt de două categorii de vȃrstă – adulte şi minore şi dintre ele, au fost alese două (cȃte una de la fiecare categorie) care reprezintă Fallera anului 2014.

          Această sărbătoare are o tradiţie de 75 de ani în Valencia. Iniţial, sărbătoarea ţinea doar cȃteva zile, dar, de cȃţiva ani a luat o amploare mai mare şi s-a extins pe durata a opt săptămȃni. S-a transformat  într-un eveniment foarte important din punct de vedere comercial, atrăgȃnd în cele două luni ~ 3 milioane de turişti care vin special pentru a lua parte la eveniment.

          Am lăsat în urmă Fallera pentru că mai aveam de vizitat cȃte puţin din Valencia înainte de a pleca.

          Am pornit-o spre centrul vechi şi am ajuns acolo odată cu multe alte grupuri de tineri. Piaţa Veche, denumită Plaza de la Virgen, era foarte frumoasă acum, în această superbă zi de primăvară. Noi o mai văzusem în prima seară în care am ieşit în Valencia, dar atunci era întuneric şi prea frig ca să mă pot bucura de ceva. Acum, am văzut piaţa cu alţi ochi şi mi-a plăcut foarte mult. Nu degeaba este considerată una dintre principalele atracţii turistice ale oraşului. La ora 16 cȃnd am ajuns noi acolo, era foarte populată şi animată. Foarte mulţi tineri stăteau de vorbă, aşezaţi în cercuri direct pe jos, alţii se fotografiau cu frumoasa fȃntȃnă din mijloc. Cȃţiva vȃnzători ambulanţi se plimbau printre grupurile de tineri, în speranţa că vor vinde cȃte ceva. Toate clădirile care înconjurau piaţa pe toate laturile erau frumos luminate într-o culoare caldă, datorita soarelui care se pregătea să coboare spre asfinţit. Printre clădirile care înconjurau piaţa, cele mai frumoase erau Basilica de la Virgen de los Desamparados şi Santa Iglesia Catedral.

Plaza de la Virgen

Basilica de la Virgen de los DesamparadosBasilica de la Virgen de los Desamparados

Santa Iglesia Catedral

          Din Plaza de la Virgen am ajuns în Plaza de la Reina, acceaşi piaţă unde ne mȃncasem prȃnzul întȃrziat pe iarbă, alături de tinerii care acum îşi făceau siesta, întinşi la soare. De aici am luat autobozul care ne-a dus înapoi la port. Tot aici sperăm să ne întoarcem şi peste 11 zile.

Plaza de la Reina Valencia

Plaza de la Reina

          Am avut o zi superbă în Valencia. Abia aşteptăm să ne întoarcem. Cu puţin noroc, vom fi din nou aici pe 19 martie şi vom lua parte la festivităţile de închidere a Sarbătorii Falles 2014.

          Pȃnă atunci, mai avem cȃteva oraşe de vizitat şi cȃteva apusuri de soare de fotografiat.

Galerie foto:

 

You can skip to the end and leave a response. Pinging is currently not allowed.

4 Responses to “Valencia – Feria de Falles (8 martie 2014) – Jurnal de bord HS Bruckner”

  1. costica anonimul says:

    am citit cu mare placere descrierea acestei sarbatori din Valencia.O idee foarte interesanta pentru a provoca anual o astfel de fiesta.Important ca oamenii se simt excelent si stiu sa petreaca.In mod sigur si constantenii nostri merita asa ceva–macar o saptamana.Pana si pe timpul “ciuruitului”exista o sarbatoare ,care tinea o saptamana si preceda Ziua Marinei (adevarat prin anii “70).In fiecare seara defilau carele alegorice (ale diferitelor institutii si intreprinderi) spre piata OVIDIU unde se produceau mai multe spectacole si concerte.Acolo toata lumea petrecea si dansa.,totul se termina in fiecare seara dupa miezul noptii cu o uriasa HORA UNIRII cat toata piata OVIDIU.Patriotism–curat comunism-patriotism de doi lei-mi-e greata…nu aveam bere ci braga…braga cu coada de la covrigarie.In rest era frumos si intoarcerea pe jos ca autobuzele mergeau pana la miezul noptii.

  2. calatoriprinlume says:

    Constanta ar trebui sa sarbatoreasca macar ziua orasului si Ziua Marinei in acest fel. Sunt sigura ca foarte multi turisti ar veni in oras special pentru asa ceva … daca ar merita.

  3. Mioara says:

    Foarte frumoasa aceasta sarbatoare Fallas,care-i incanta si-i entuziasmeaza nu numai pe localnici,ci si atrage multi turisti prin originalitate.Din sarbatoarea Sf.Iosif s-a transformat intr-un festival turistic.M-as bucura daca vei adauga in materialul ilustrativ cateva fotografii cu figuri si compozitii alegorice din lemn,care sunt puse in centrele cartierelor din Valencia.Poate in ultima zi a festivalului vei avea ocazia sa le surprinzi in vizorul aparatului tau foto-minune!Imi place mult tot ce ne prezinti in stilul tau original.Ne transmiti entuziasmul!

    • calatoriprinlume says:

      Abia astept sa ajungem pe 19 martie din nou in Valencia! Sper sa avem noroc si sa putem iesi in oras sa vedem ultima seara de feria.

Leave a Reply