Valencia – Feria de Falles (jurnal de bord HS Bruckner) – 19 martie 2014

Am fost foarte norocoşi şi am ajuns în Valencia din nou, de data asta chiar în ultima zi de Feria. Ştiam că oraşul urma să sărbătorească închiderea Feriei într-un mod cu totul aparte şi abia aşteptam să ne convingem, să vedem cu ochii  noştri, să fotografiem şi să ne minunăm. Încă de la vizita noastră din 7 Martie (povestea aici) – cȃnd am văzut pentru prima dată o Mascleta – ştiam că ultima zi a acestei Feria de Falles avea să fie specială şi complet diferită de orice altă sărbătoare cunoscută nouă. Ştiam că oraşul era împȃnzit de Fallas (mascote uriaşe) colorate ce urmau să fie sacrificate la miezul nopţii în cinstea acestei Sărbători şi mai ştiam că valencienii se vor bucura să-şi vadă mascotele preferate în flăcări, chiar vor dansa şi cȃnta pentru asta. Artificiile şi mascleta din Plaça del Ayuntamiento vor încheia noaptea, dar vor da startul la distracţie şi petreceri pe străzile oraşului, în cluburi şi case particulare. Pentru noi se anunţa o seară cu adevărat interesantă şi abia aşteptam să pornim în întȃmpinarea ei.

          Din port am plecat în jurul orei 14 cu un taxi care ne-a lăsat într-o staţie de autobuz. De fiecare dată cȃnd timpul ne permite, preferăm să folosim mijloacele de transport în comun pentru a ne integra mai bine în peisaj şi pentru a gusta puţin din aromele locului.  De îndată ce ne-am urcat în autobuz am văzut o mulţime de oameni îmbrăcaţi frumos ce se îndreptau ca şi noi spre centru – unii pe jos, alţii cu mijloacele de transport în comun. Cei mai mulţi dintre ei erau de vȃrsta a treia, dar foarte eleganţi şi binedispuşi. Doamnele erau toate coafate, machiate şi cu manichiura în perfectă stare. Purtau costume taior, în diferite culori, nicidecum negre sau maro, ci culori foarte vesele care le făceau să pară mult mai tinere, deşi majoritatea erau trecute de 70 de ani. Domnii erau şi ei foarte eleganţi, îşi purtau cu mȃndrie părul alb, dar şi cele mai bune costume de haine din şifonier. Toţi mergeau în aceeaşi direcţie ca şi noi şi păreau foarte pregăţiţi de petrecere. Spre deosebire de noi, ei ştiau la ce să se aştepte şi ce anume avea să le ofere această noapte specială. La un moment dat, într-o piaţă, am văzut şi prima Fallas, apoi, după numai două minute, pe următoarea. Am vrut să coborȃm, dar am hotărȃt să mergem în centru şi să pornim apoi la plimbare pe jos, în căutarea acestor Fallas care reprezentau atracţia principală a întregii sărbători.

          Cȃnd am coborȃt din autobuz, am văzut pe stradă trei fetiţe îmbrăcate în frumoase costume populare. Erau însoţite de o doamnă – poate era mama uneia dintre ele şi se îndreptau şi ele spre centru, spre una dintre multele Fallas. Am cerut voie să fac o fotografie cu ele şi au fost foarte încȃntate.

Valencia - impreuna cu trei Falleras

 

          Atracţia principală a acestei sărbători – îl reprezintă Fallas – mascotele uriaşe şi Falleras – fetele mai mari sau mai mici, îmbrăcate în costume populare.

          După cum citisem şi în pliantul de prezentare al Feriei de Falles, ştiam că de pe 8 Martie  au început să fie amplasate în oraş aceste mascote uriaşe – denumite Fallas. Ştiam că sunt multe, răspȃndite peste tot, prin toate pieţele mai mari sau mai mici şi la multe intersecţii de străzi şi abia aşteptam să văd cȃteva mai de aproape. Am pornit-o pe jos, spre Plaça de la Reina. Pe străzi erau o mulţime de oameni. Nu aş putea spune dacă erau cȃteva zeci de mii sau o sută de mii. Oriunde priveam vedeam mase enorme de oameni care înaintau într-o direcţie sau alta, unii grăbiţi, alţii dimpotrivă, unii în grupuri mari, alţii singuri.

Placa de la Reina Valencia Feria de Fallas

 

          Toţi păreau că urmează un itinerariu dinainte stabilit, hotărȃţi cu orice preţ să străbată întreg oraşul, contra cronometru pentru ca apoi să se adune în Plaça del Ayuntamiento, pentru închiderea oficială a Feriei. Cei mai mulţi păreau a fi localnici, ceea ce înseamnă că ştiau, cu siguranţă, cum avea să se desfăşoare în continuare seara şi unde anume trebuiau să se ducă (şi în ce ordine).

          Noi eram un pic cam haotici. Nu aveam niciun plan dinainte stabilit, ci doar un program în mȃnă care anunţa orele de desfăşurare ale principalelor evenimente ale serii. Primul eveniment mai important avea să înceapă la ora 19 şi reprezenta un fel de paradă ce avea ca punct de pornire Plaça del Torro şi trebuia să se deplaseze pe o stradă principală spre Puerta del Mare. Programul scris în pliantul nostru anunţa o paradă cu dansuri, costume, focuri de artificii şi muzică pe acest itinerariu şi aveam de gȃnd să nu ratăm spectacolul.

          Mai aveam pȃnă atunci aproape două ore să hoinărim pe străzi şi să facem cunoştinţă cu cȃteva Fallas, înainte de căderea serii. Dacă nu ai nicio idee cum arată şi ce înseamnă o Fallas, atunci prima imagine care ţi se deschide în faţa ochilor, este, cu adevărat, magnifică. Construite din carton şi alte materiale uşoare, aceste mascote sunt uriaşe, ating 20-25 de metri înălţime şi cȃţiva metri diamentru şi reprezintă fel de fel de personaje, haioase sau mai puţin, înfricoşătoare sau prietenoase, animale sau fiinţe umane, personaje de basm şi multe altele pe care nici cu gȃndul nu le gȃndeşti. Sunt construite pe două categorii – adultos şi infantilles – ceea ce înseamnă că în fiecare piaţă (loc de amplasament) există două astfel de construcţii, una pentru adulţi şi una pentru copii. Cele pentru copii sunt, într-adevăr, mai mici ca dimensiuni, ating doar 4-5 metri înălţime şi reprezintă personaje din desene animate, animăluţe sau personaje de basm. Ceea ce te atrage în primul rȃnd la aceste mascote sunt culorile şi dimensiunile.

          Pe prima Fallas am întȃlnit-o în Plaça de la Reina. Cea mare era, într-adevăr, foarte mare, iar cea pentru copii avea vreo 2-3 metri înălţime.

Valencia - Fallas Placa de la Reina

Valencia Fallas infantilles Placa de la Reina

          Fiecare astfel de Fallas nu este reprezentată de o singură mascotă-statuie, ci de un grup de statui-personaje, fiecare conceput separat, dar aparţinȃnd unui întreg. Toate personajele ce aparţin unei Fallas fac parte dintr-o poveste ce trebuie înţeleasă privind şi admirȃnd cu atenţie.

          Deci, aceasta a fost prima Fallas pe care am văzut-o de aproape şi ştiam că aveam să vedem mai multe. Nu prea aveam idee cȃte astfel de Fallas sunt împrăştiate prin tot oraşul, dar aveam de gȃnd să mai vedem cȃteva, înainte să se lase seara şi să fie toate cuprinse de flăcări. Pentru că inevitabilul avea să se întȃmple. La miezul nopţii, după cum anunţa şi pliantul nostru, toate Fallas din Valencia aveau să fie cuprinse de flăcări. Ce păcat!

          În jurul nostru, toţi oamenii erau foarte încȃntaţi şi bucuroşi să se fotografieze cu mascotele. Ca şi noi, se pare că toţi aveau de gȃnd să se fotografieze cu cȃt mai multe mascote înainte de căderea serii pentru că ştiau cu toţii că noaptea avea să le ofere pe toate cadou flăcărilor.

          Am pornit spre Plaça de la Virgen. Chiar dacă nu am fi ştiut drumul, nu am fi avut cum să ne pierdem. Ar fi fost de ajuns să ne alăturăm mulţimii de oameni care se deplasa în aceeaşi direcţie, în formaţie compactă, în ordine şi linişte. Nu erau grupuri – grupuri, ci o masă compactă care se deplasa încet – încet, ca un val care înaintează spre mal, fără   să-şi schimbe direcţia, pentru că nu are unde să se ducă în altă parte şi oricȃt s-ar răzvrăti, tot la mal ar ajunge. Aşa am înaintat şi noi. Fără să ne întrebăm de ce. Fără să încercăm să ieşim din rȃnd.

Valencia - Feria de Fallas

          Am mers în acelaşi ritm cu cȃteva sute de oameni care formaseră deja un flux continuu ce înainta pe partea dreaptă spre Piaţă, pentru că pe partea stȃnga, un alt flux de oameni se deplasa în direcţie inversă. Nu ştiam ce avea să ne întȃmpine în această piaţă. Ne închipuiam ca aveam să vedem o altă Fallas – poate mai mare decȃt cea din Plaça de la Reina, dar, de îndată ce am ajuns am rămas muţi de uimire. În mijlocul pieţii, se înălţa o imensă statuie a Fecioarei Maria, acoperită în totalitate cu garoafe albe şi roşii.

Valencia Placa de la Virgen Fecioara Maria

           Trebuie să recunosc că ştiam dinainte că spaniolii sunt foarte renumiţi în astfel de statui-ofrande împodobite cu flori. Ştiu că ei obişnuiesc să ridice astfel de statui cu ocazia sărbătorilor religioase şi să le plimbe pe străzile oraşelor, dar nu am avut niciodată norocul să le văd de aproape. Bineînţeles că nu-mi închipuiam că pot fi atȃt de uriaşe şi am rămas foarte surprinsă să văd o Sfȃnta Marie, înaltă de ~ 20 de metri şi împodobită cu flori colorate. Întreaga piaţă, de altfel, nu era decȃt un altar plin de ofrande. Fȃntȃna din mijlocul pieţii nu se mai vedea acum deloc pentru că era împodobită în totalitate cu flori – sub forma unor buchete sau aranjamente de diferite mărimi şi culori. Unele erau aşezate pe mese, dar fiecare masă în parte reprezenta un adevărat altar împodobit complet cu aranjamente din cele mai diverse flori – orhidee, trandafiri, garoafe, crini şi multe altele. Toate fuseseră oferite de diferite personalităţi ale oraşului (după cum am putut citi pe bileţelele ataşate), dar şi de către Falleras – toate acele fete frumos îmbrăcate care reprezintă simbolul Feriei.

Valencia Placa de la Virgen ofrande 2

           O parte a faţadei Bisericii (Iglesia de los Desamparados) era împodobită cu flori albe (crizanteme şi garoafe) şi toată latura dinspre piaţă era plină de flori aşezate în superbe aranjamente. Cred că florarii din oraş au avut mult de lucru în ultimele zile.

Valencia Placa de la Virgen ofrande

          Ne-am învȃrtit şi noi puţin prin piaţă. Nu ne-a fost prea uşor pentru că alte cȃteva sute (poate mii) de oameni făceau acelaşi lucru. Ei păreau, totuşi, puţin mai organizaţi. Păşeau ca într-un ritual prin faţa Bisericii, se opreau în faţa fiecărui aranjament floral, citeau cuvintele scrise pe panglicile care le decorau, comentau puţin cu partenerii de plimbare, apoi treceau la următorul aranjament şi tot aşa mai departe. Ajungeau apoi în dreptul fȃntȃnii şi începeau un nou ritual. De data asta încercuiau fȃntȃna prin partea dreaptă, se opreau în faţa fiecărui aranjament, făceau fotografii, citeau, comentau, treceau la următorul şi tot aşa. Noi nu prea am putut să ţinem pasul cu ei. Am citit şi noi cȃteva cuvinte de pe acele panglici, dar, cum nu cunoşteam pe cei care le donaseră, nu am putut face niciun comentariu. Am înţeles că toate acele ofrande fuseseră aduse de cetăţenii de vază ai oraşului, cetăţeni pe care toţi ceilalţi vizitatori îi cunoaşteau. Bineînţeles că nu eram singurii turişti în piaţă. În timp ce localnicii trăiau şi respirau aerul de sărbătoare din punct de vedere religios, noi ne bucuram doar de imaginea de ansamblu şi de rezultatele acestei minunate Ferie de Fallas. Ştiam că oraşul îl sărbătorea pe Sf. Iosif, ca de altfel, întreaga lume catolică. Pentru noi, sărbătoarea nu avea nicio latură religioasă, deşi, foarte mulţi oameni din jurul nostru păreau a fi foarte afectaţi şi foarte pioşi. Cel puţin, asta a fost impresia mea – dar, doar în Plaça de la Virgen.

            Din Plaça de la Virgen, am ajuns cu greu în Plaça del Ayuntamiento.

          Aici se înălţa o altă Fallas, mult mai mare şi mai frumoasă decȃt prima pe care o văzusem noi, în Plaça de la Reina. Reprezenta un singur personaj – poate un zeu – care stătea aşezat pe un morman de cărţi. Avea o înălţime de peste 30 de metri şi cu greu l-am putut cuprinde într-o fotografie. La cȃţiva metri în partea dreaptă se afla Falla infantilla – o aglomeraţie de personaje simpatice şi foarte colorate.

Valencia -Fallas Placa del Ayuntamiento

Valencia - Falla infantille Placa del Ayuntamiento

          În mijlocul pieţii, în spatele gardurilor metalice, am putut zări din nou acceaşi imagine pe care am văzut-o şi pe 7 martie, cȃnd am ajuns pentru prima oară în piaţă şi nu aveam nicio idee despre ce avea să însemne Mascleta de la ora 14. Acum, toată instalaţia de pocnitori se refăcea pentru a fi din nou aprinsă la ora 1 noaptea, odată cu Falla principală şi cu focurile de artificii.

Valencia - Placa del Ayuntamiento -pregatirea mascletei

          Am pornit-o iar la drum, pe strada principală care uneşte Plaça del Ayuntamiento cu Plaça del Torro. Pe această stradă erau în desfăşurare mai multe spectacole ad-hoc, realizate de diferiţi artişti ambulanţi. Oamenii se adunau ca ciorchinele în faţa unor astfel de spectacole, fotografiau, filmau, aplaudau şi apoi plecau la următorul. Şi nouă ne plac astfel de show-uri, dar, pentru că le-am văzut în multe alte oraşe turistice şi nu aveau nimic în comun cu adevărata sărbătoare a oraşului, nu le-am băgat prea mult în seamă. Le-am trecut, totuşi, un pic în revistă, în mare viteză – un grup de cȃntăreţi veniţi tocmai din Bolivia, un magician care ascundea iepuri în căciulă şi îi transforma apoi în porumbei,  cȃţiva dansatori de rap sau hip hop, un grup de cȃntăreţi africani care băteau în nişte tobe atȃrnate de gȃt şi alţi cȃţiva oameni – statui care se deghizaseră în fel de fel de ciudăţenii. Unul se deghizase într-un personaj SF de tipul celor din filmul Transformers şi speria toţi copiii care treceau pe lȃngă el. Altul se îmbrăcase într-un tub de aluminiu şi se mişca foarte haios.

Valencia - Feria de Falles

         Tot admirȃnd noi în viteză acest spectacol al străzii, am ajuns la un alt Fallas şi am stat cȃteva minute lȃngă el.  Aproape reale părea aceste personaje. Atȃt de frumos colorate şi atȃt de minuţios realizate, în detaliu. O adevărată încȃntare pentru ochi şi atȃta muncă în realizarea lui. Şi mascota copiilor era foarte frumoasă, doar că era la o scară mai mică.

Valencia Feria de Falles

          În piaţa din faţa gării era foarte aglomerat. Şi acolo era amplasată o Fallas, dar de dimensiuni mai mici. În schimb, toată zona era un adevărat paradis al gurmanzilor. O mulţime de tarabe se întindeau de ambele părţi ale străzii, inclusiv în curtea din faţa gării, şi ademeneau oamenii cu fel de fel de mirosuri. Cele mai multe vindeau chorizo – tradiţionalele senvişuri cu cȃrnaţi – şi churos, un fel de gogoşele cu forme lunguieţe care se mănȃncă cu diferite sosuri sau cu ciocolată. Am cumpărat şi noi, dar nu am fost prea încȃntaţi, iar preţul a fost destul de mare – 4 euro o porţie cu şase bucăţi şi încă 3 euro pentru un păhărel de 100 ml de ciocolată. Nu ştiu dacă gustul trebuia să fie într-adevăr acesta – nu mai mȃncasem niciodată aşa ceva – dar, cred că ceva a fost în neregulă. Poate din cauza faptului că la toate astfel de tarabe era destul de aglomerat, cererea fiind, deci, foarte mare, atunci calitatea a lăsat de dorit. A trebuit şi noi să încercăm şi cred că acelaşi lucru l-au spus şi ceilalţi turişti care au încercat ca şi noi. Cu siguranţă nu au încercat şi a doua oară.

          Fiind foarte norocoşi din fire, am ajuns din pură întȃmplare în locul de pornire al paradei despre care citisem în pliantul de prezentare al Feriei. Lumea era deja adunată în număr mare de-o parte şi de alta a străzii pe care avea să se desfăşoare această paradă şi toţi aşteptau cu nerăbdare. Sunt sigură că îşi ocupaseră locurile cu ceva timp înainte, dar noi nu puteam decȃt să încercăm să ne strecurăm pe undeva, în speranţa că vom găsi înţelegere şi vom fi lăsaţi să trecem. Nu a fost aşa de uşor pe cum am crezut noi. Parada încă nu începuse pentru că mai erau cȃteva minute pȃnă la ora 19, dar lumea era din ce în ce mai nerăbdătoare şi poate din acest motiv cam nervoasă. Am găsit un loc liber între un copac şi o ghenă mare de gunoi şi ne-am strecurat şi noi în primul rȃnd. În faţa ghenei de gunoi nu se aşezaseră localnicii, ci doar două chinezoaice care ne-au făcut şi nouă loc imediat. Eram foarte mulţumită de locul meu, eram în faţa unei ghene de gunoi, dar nu mirosea deloc urȃt – poate era goală – eram, deci, în primul rȃnd, pregătită să văd parada şi cu o vizibilitate perfectă. De-o parte şi de alta a străzii oamenii se aşezaseră pe cȃteva rȃnduri şi, dacă am fi rămas şi noi în spate, nu am fi văzut nimic.

Valencia - Parada Feria de Falles

          Un domn – ce stătea aşezat pe trotuar – s-a supărat că noi am apărut acolo din senin, după ce el venise de aproape o oră să ocupe locul. Ne-a vorbit în spaniolă, l-am înţeles foarte bine, dar am profitat de faptul că eram turişti şi ne-am cerut scuze în engleză. Cȃteodată, este bine să profiţi de faptul că localnicii nu vorbesc engleza. Poate fi puţin nepoliticos, dar mi-am dat seama că nu e chiar atȃt de grav  să fii nepoliticos cȃteodată, dacă vrei să profiţi şi să întorci situaţia în favoarea ta. Dacă nu ne-am fi aşezat noi acolo, cu siguranţă s-ar fi aşezat altcineva, pentru că, după vreo 10 minute, o fată şi un băiat s-au aşezat chiar pe ghena de gunoi în faţa căreia ne aflam noi şi au privit parada de la înălţime.

          Domnul supărat, după ce a văzut că noi ne-am aşezat şi nu avem de gȃnd să plecăm, s-a dus la un poliţist şi şi-a spus durerea. Nu am auzit chiar toată convorbirea lor, dar, la sfȃrşit, l-am văzut pe poliţist ridicȃnd din umeri. Chiar aşa. Ce putea face el cu toţi aceşti turişti neascultători? Ne-am simţit puţin prost pentru că nu obişnuim să încălcăm regulile, dar acum era o situaţie specială şi nu aveam altă soluţie.

          Parada a fost, într-adevăr, deosebită. Nu am mai văzut aşa ceva în viaţa mea. Au trecut întȃi cȃteva fete îmbrăcate în costume galbene de carnaval.

Valencia - Parada Feria de Falles 2

          Cei de pe margine aplaudau şi aclamau, iar fetele rădeau şi făceau şi ele semne cu mȃna celor de pe margine, pe care, cu siguranţă, îi cunoşteau. Din cȃnd în cȃnd se opreau din marş şi dansau puţin, apoi porneau mai departe, tot în paşi de dans, lăsȃnd locul următorilor protagonişti. Unii mai gălăgioşi, alţii mai liniştiţi, în faţa noastră s-au perindat rȃnd pe rȃnd trupe de toboşari şi trompetişti, dansatori, acrobaţi cu focuri, care alegorice reprezentȃnd diferite personaje şi toate Falleras, atȃt cele mici, cȃt şi cele mari. Îmbrăcate în rochiile lor frumoase, toate fetele făceau cu mȃna către spectatori şi primeau cu zȃmbetul pe buze aplauzele şi flash-urile camerelor foto. Înaintau încet-încet, în formaţii de cȃte 4-5, din cȃnd în cȃnd se opreau şi se lăsau fotografiate şi admirate, apoi porneau din nou, ca la o adevărată paradă de modă sau concurs de Miss. Cȃteodată, spectatorii de pe margine recunoşteau pe cȃte o fată şi o strigau pe nume, apoi toţi se alăturau într-un singur glas şi scandau numele acelei fete pȃnă cȃnd ea se îndura şi îşi îndrepta privirea către grupul de admiratori.

Valencia - Parada Feria de Falles 5

Valencia - Parada Feria de Falles 6

          Cei mai nebunatici participanţi la paradă au fost cȃteva grupuri de acrobaţi cu focuri – cei mai mulţi dintre ei aveau artificii uriaşe în mȃini pe care le agitau şi învȃrteau deasupra capetelor, din cȃnd în cȃnd chiar deasupra capetelor spectatorilor, creȃnd un fel de panică generală. Unii mergeau pe nişte picioroange, alţii pe jos, la nivelul solului, iar spectacolul care se crea era foarte interesant şi captivant – cu focuri şi artificii pe mai multe etaje.

Valencia - Parada Feria de Falles 8

Valencia - Parada Feria de Falles 7

          Afară începuse să se întunece iar luminiţele se ridicau în aer şi coborau ca într-un dans, unele mai puternice, colorate în alb strălucitor, altele mai difuze, colorate în roşu. Pe margine, pas la pas cu protagoniştii – actori principali, mergeau purtătorii de felinare. Toţi erau îmbrăcaţi în nişte haine de culoare roşie, lungi pȃnă în pămȃnt şi cu glugi pe cap, iar în mȃini purtau nişte ‘baghete’ luminoase care colorau în roşu absolut toate lucrurile pe lȃngă care treceau. Chiar şi pe noi care îi priveam şi admiram de pe margine. Erau învăluiţi într-un nor de fum roşu şi, aşa cum înaintau, păreau că fac parte dintr-o procesiune religioasă care m-a dus cu gȃndul imediat la Inchiziţie. De ce oare?

Valencia - Parada Feria de Falles 4

Valencia - Parada Feria de Falles 3

          Toată parada a durat aproape o oră. Bineînţeles că ea nu s-a terminat aşa de repede pentru că mai avea de parcurs cȃteva străzi pȃnă ajungea la capăt, la Puerta del Mare. Pentru noi, însă, care eram foarte aproape de punctul de plecare, parada se încheiase.

          Am pornit din nou pe străzi în căutarea altor Fallas şi, într-un perimetru foarte mic, am găsit două.  De fapt, chiar patru, pentru că fiecare Fallas mare era acompaniată de o Fallas mică (infantille). Fiecare personaj în parte era o adevărată operă de artă. Aş fi stat mai mult timp să le privesc şi să observ toate detaliile, dar timpul se scurgea în defavoarea noastră şi mai aveam puţin timp pȃnă la ora 22 cȃnd avea loc prima incendiere (Cremà).

Valencia - Falla Infantill

           Am observat şi dovada clară că aceste Fallas aveau să fie incendiate peste cȃteva ore. Grămada de lemne era pregătită, palmierii care se aflau în apropiere aveau frunzele strȃnse şi acoperite cu o pȃnză, iar pompierii începuseră deja să instaleze furtunele şi pompele de apă.

Valencia - Feria de Falles - lemne pregatite pentru incendierea mascotelor

          După ce ne-am învȃrtit pe cȃteva străzi, urmărind aceste Fallas, am ieşit din nou pe strada principală unde avusese loc parada. Cu toate că trecuse mai mult de o jumatate de oră de cȃnd parada defilase prin acest loc, pe ghena noastră de gunoi încă mai stăteau cei doi tineri care se instalaseră acolo pentru a avea o vizibilitate mai bună. Acum îşi mȃncau liniştiţi sendvişurile, dar păreau atȃt de haioşi, mai ales pentru oamenii care se întrebau, poate, ce anume caută doi tineri cocoţaţi pe o ghenă de gunoi. Noi ştiam motivul şi am fost foarte bucuroşi să constatăm că cei doi tineri ne-au recunoscut şi salutat. Era şi normal, din moment ce împărţisem aceeaşi ghenă de gunoi timp de o oră – ei de la înălţime, noi mai de jos.

Valencia -funny pic

          Ne-am dus apoi în Plaça del Pilar pentru că aflasem eu că acolo se găseşte Fallas care a obţinut locul I în concurs şi care avea să fie incendiată la 0:30. Pe drum, am descoperit-o pe cea clasată pe locul al III-lea şi ne-a plăcut foarte mult. Avea peste 20 de metri în înălţime şi era, de fapt, o aglomeraţie de mai multe personaje – ce păreau a fi din lumea circului.

Valencia - Falla clasata pe locul al treilea

Valencia - Falla clasata pe locul al treilea - detaliu

          Pȃnă să ajungem la ea, am parcurs o străduţă foarte frumos luminată şi plină de tarabe cu mȃncare şi suveniruri. Ne-am cumpărat şi noi două eşarfe cu emblema oraşului şi a Feriei de Fallas – cum am văzut că purtau majoritatea localnicilor şi care aveau să ne prindă bine la sfȃrşitul petrecerii, cȃnd tot oraşul avea să fie acoperit de fum.

Valencia - Falla Convento

          Cȃnd am ajuns în Plaça del Pilar, am rămas profund impresionată. Dintre toate Fallas pe care le văzusem, cea din această piaţă era, cu adevărat, cea mai spectaculoasă – cea mai mare, cea mai complexă, cea mai frumoasă. Nu degeaba cȃştigase locul I.

Valencia - Falla clasata pe locul intai  Placa del Pilar

          Plaça del Pilar este o piaţă foarte mică, înconjurată pe toate laturile de clădiri cu 6-7 etaje. Întregul ansamblu de mascote ocupa piaţa aproape în întregime, lăsȃnd un foarte mic loc liber, de jur împrejur, pentru a permite oamenilor să se strecoare şi să privească din toate părţile. Toate personajele făceau parte dintr-o poveste ce avea ca loc de desfăşurare tot un circ (după cum am înţeles eu). Probabil că toate aceste Fallas sunt, de fapt, nişte poveşti care sunt spuse oamenilor prin intermediul acelor cȃteva anunţuri postate la baza construcţiei – le-am văzut în multe locuri, dar nu le-am dat prea mare importanţă (tot din lipsă de timp). Poate fiecare îşi imaginează propria poveste, în funcţie de personajele care compun ansamblul.

          Din cauza dimensiunilor uriaşe ale mascotei, mi-a fost imposibil să fac o fotografie de ansamblu care să cuprindă  toate personajele şi am făcut mai multe fotografii, pe bucăţi.

Feria de Falles Valencia - mascota clasata pe locul intai detaliu

Valencia - Falla clasata pe locul intai - detaliu 2

Valencia - Falla clasata pe locul intai - detaliu 3

Valencia - Falla clasata pe locul intai - detaliu 4jpg

          Pentru mine, această poveste se amplasa foarte bine într-un circ – cu clovni, dansatori, îmblȃnzitori de animale, toreadori, cȃntăreţi. Mi-a plăcut foarte mult acest cȃştigător al premiului I şi cred că l-a meritat din plin. Încă nu-mi venea să cred că şi această uriaşă construcţie avea să piară în flăcări. Începuse să-mi pară rău şi, mai tȃrziu, aveam să văd că nu eram singura.

          Dacă tradiţia cere ca aceste Fallas să fie incendiate, înseamnă că aşa trebuie să fie. Nu ai cum să te împotriveşti, chiar dacă nu înţelegi motivul. Eu aş fi adunat cele mai bune creaţii şi le-aş fi expus într-un muzeu. Valencienii au, însă, altă părere.

          Pentru ca totul să se desfăşoare fără niciun fel de incident şi fără să pună în pericol vieţile oamenilor sau integritatea clădirilor din împrejurimi, toată zona era împȃnzită de pompieri. Clădirile care înconjurau piaţa aveau nişte paravane din pȃnză, pregătite să fie trase, exact la momentul potrivit, pentru a proteja de fum şi flăcări.

Valencia - Placa del Pilar

Valencia - Placa del Pilar - pompieri la datorie

          Chiar şi în aceste condiţii, tot mi se pare foarte periculos, ţinȃnd cont de faptul că focul avea să se ridice ~ 30 de metri în sus, aproape pȃnă la nivelul ultimului etaj.

           După ce am admirat şi fotografiat această Fallas din mai multe poziţii, am pornit din nou spre Plaça del Ayuntamiento pentru că se apropia ora 22 şi la această oră începeau incendierile. Primele aveau să fie înghiţite de flăcări toate mascotele Fallas infantille (mascotele copiilor) – în afara celei care a obţinut locul I şi a celei principale, din faţa Primăriei.

         Am ajuns şi noi pe strada care uneşte Plaça del Torro cu Plaça del Ayuntamiento pentru a asista la o astfel de incendiere. Mascota era acum îmbrăcată în fire pirotehnice şi aştepta ora exactă pentru a izbucni în flăcări.

Valencia - Falla Infantill - pregatita pentru incendiere

          Ne-am aşezat şi noi într-o parte ca să privim spectacolul şi, pȃnă să înceapă incendiul, am văzut cum mascota cea mare – Fallas adultos – era pregătită şi ea pentru incendiere. Cȃţiva băieţi erau căţăraţi pe mascotă şi o înfăşurau în fire ce aveau să ia foc exact la miezul nopţii. Toate mascotele mari urmau să fie incendiate la miezul nopţii – în afara celei care a obţinut locul I (cea din Plaça del Pilar) şi care trebuia să fie cuprinsă de flăcări la 0.30 şi cea din faţa primăriei care era programată la ora 1, în închiderea Feriei.

Valencia - Falla pregatita pentru incendiere

          Cu trei minute înainte de ora 22, gărduleţul care înconjura mascota pe o latură a fost dat la o parte pentru a face loc unui grup format din mai multe persoane. Unii erau muzicanţi – dotaţi cu tobe şi trompete, alţii erau doar frumos îmbrăcaţi, dar cu toţii foarte veseli. Însoţeau – cu urale de trompete şi aplauze – doi copilaşi simpatici – o fată şi un băiat îmbrăcaţi în costume tradiţionale care păreau foarte afectaţi şi trişti. Cȃnd au ajuns în mijlocul mulţimii au început să plȃngă cu adevărat, lacrimile le şiroiau pe obraji şi o altă fată, puţin mai mare, dar la fel de frumos îmbrăcată – îi mȃngȃia cu afecţiune şi le ştergea obrajii cu o batistă. Aceşti doi copilaşi erau reprezentanţii aleşi din rȃndul copiilor din acest  cartier să participe la incendierea mascotei. Erau foarte trişti şi sufereau cu adevărat pentru această ‘jucărie’ care avea să se facă scrum în doar cȃteva minute.

Valencia - Feria de Falles - pregatire pentru primul incendiu al serii

          La început, nu am înţeles prea bine motivul supărării, dar, mai tȃrziu aveam să văd şi alţi copii, la fel de supăraţi şi cu ochii în lacrimi, plȃngȃnd fiecare după mascotele lor.

          Şi ora 22 a venit. Fetiţa a fost cea care a aprins fitilul şi, în cȃteva secunde, flacăra a cuprins rapid mascota şi s-a înălţat spre cer ca un vulcan, scoţȃnd un fum negru şi des.

Valencia - Feria de Falles - prima incendiere a serii

Feria de Falles - primul incendiu al serii

          Am înţeles în acel moment că ‘cremà’ nu era un joc ci un incendiu adevărat care avea să înghită în maximum trei ore toate mascotele din oraş. Trebuie să recunosc că m-am întristat şi eu puţin. Îmi închipui ce trebuie să fi simţit aceşti copilaşi care s-au ataşat, cu siguranţă, de aceste mascote ca de propriile lor jucării.

          Ne-am continuat drumul spre Plaça del Ayuntamiento unde ştiam că avea să se încheie această Feria cu focuri de artificii, pocnitori şi alte două incendii – la ora 23, Fallas Infantilles şi la ora 1, Fallas principală.

       Mai erau aproape trei ore pȃnă la final şi deja piaţa era pregătită. Gardurile de protecţie erau montate, pompierii şi voluntarii de la Crucea Roşie la locurile lor, iar oamenii ocupaseră deja primele două-trei rȃnduri, în spatele baricadelor. Mulţi stătea pe jos în grupuri, vorbeau şi rȃdeau, aşteptȃnd finalul spectacolului. Am încercat să găsim şi noi un loc pe unde să ne strecurăm, dar cele mai bune locuri erau deja ocupate. Am dat ocol pieţii şi am ajuns exact în spatele mascotei uriaşe, într-o poziţie foarte bună, chiar dacă în spate. Am ocupat două locuri chiar la gard. Într-o parte, erau aşezate trei chinezoaice, în partea cealaltă un grup de tineri valencieni care nu vorbeau absolut deloc engleza, dar de la care am reuşit, pȃnă la urmă, să aflu mai multe lucruri interesante.

          Mai aveam de aşteptat aproape trei ore. Am fi vrut să plecăm să ne mai plimbăm, dar eram conştienţi că nu am mai fi găsit locuri aşa de bune, aşa că am rămas. Poziţia nu era chiar perfectă, dar a fost cea mai bună soluţie. O reclamă la Mc. Donald’s era aşezată chiar în faţa noastră, blocȃndu-ne puţin imaginea spre uriaşul aşezat pe cele trei cărţi, dar nu cred că am fi găsit o altă poziţie mai bună.

Valencia - Falla Placa del Ayuntamiento

          Termometrul arăta 16-17°, atmosfera din jurul nostru era foarte veselă, nici nu ne-am dat seama cȃnd a trecut timpul. M-am conversat puţin cu vecinii noştri şi am aflat de la ei că toate aceste Fallas sunt sponsorizate de firme private şi oameni particulari şi reprezintă cartierele oraşului. Fiecare cartier strȃnge o anumită sumă de bani (în funcţie de posibilităţi) şi amplasează cȃte o Fallas mare şi una mică în fiecare piaţă. Aceste mascote sunt create şi construite de artişti cu pregătire specială – Artistas falleras – care muncesc un an întreg pentru realizarea lor. Pe data de 8 Martie aceste mascote sunt aduse piesă cu piesă şi montate în piaţă, iar pe 19 martie sunt incendiate. În perioada în care sunt expuse, mascotele primesc note şi în final se realizează un clasament în baza căruia se oferă premiile. Doar mascotele clasate pe primele zece poziţii (la categoria adulţi şi categoria copii) au ‘onoarea’ să fie incendiate în ultima seară. Mascotele din Piaţa Primăriei nu participă la acest clasament şi sunt considerate cele mai importante, de aceea ele sunt arse la final.

       Fetele Falleras – cele frumos îmbrăcate – sunt şi ele reprezentante ale cartierelor şi trebuie să fie prezente în momentul incendiului, alături de mascotele pe care le reprezintă.

          La miezul nopţii, toate mascotele din oraş au fost cuprinse de flăcări (de fapt numai cele de pe primele 10 locuri), la 0.30 cea clasată pe locul I, dar noi nu ne-am mai mişcat de la locul nostru, ci doar am auzit bubuiturile şi am văzut artificiile care apăreau din diferite locuri şi se înălţau pe acelaşi cer.

       La ora 1, s-a pornit mascleta amplasată la cȃţiva metri de locul în care ne aflam noi. Impactul nu a mai fost atȃt de mare pentru că aveam deja experienţa primei Mascleta de pe 7 Martie, dar de data aceasta efectul a fost mult mai interesant deoarece zgomotul infernal avea acum şi culoare. O mulţime de artificii colorate au împȃnzit cerul de deasupra noastră, colorȃnd în roşu, verde şi albastru toţi copacii şi toate clădirile din jur. Din cȃnd în cȃnd, cȃteva artificii albe strălucitoare ţȃşneau grăbite spre cer şi luminau toată piaţa şi feţele vesele ale oamenilor.

Valencia - Placa del Ayuntamiento - Mascleta din seara finala de Feria

Valencia - Placa del Ayuntamiento - Seara finala

          Zgomotul devenise aproape asurzitor, muzica se auzea mult mai încet acum, în comparaţie cu ziua de 7 martie, dar asta doar din cauza faptului că nu ne mai aflam atȃt de aproape de clădirea primăriei -unde erau amplasate difuzoarele. Aceeaşi melodie se putea distinge, însă, pe fundal – Valencia, esta tierra de los flores …

          La un moment dat, mascota cea mare din mijlocul pieţii a fost înconjurată de un arc de foc strălucitor şi, în cȃteva secunde, a pornit flacăra roşie care a cuprins-o din interior. S-a aprins ca o căpiţă de fȃn şi a început să ardă, la început domol, apoi din ce în ce mai puternic, pȃnă a izbucnit ca un vulcan.

Valencia Feria de Falles - incendierea mascotei din Placa del Ayuntamiento

Valencia - Feria de Falles -  incendierea mascotei din Placa del Ayuntamiento

          Vulcanul a crescut în înălţime şi a început să scuipe flăcări în toate direcţiile, aruncȃnd spre cer bucăţele de lemne arse ce îşi luau zborul spre înălţimi şi coborau apoi, stinse, peste capetele oamenilor. Nimeni nu a fost accidentat, deşi panica s-a instalat puţin, în momentul în care flăcările depăşeau 30 de metri în înălţime. Pompierii au început să folosească furtunele de apă pentru a domoli flacăra, dar în cȃteva minute întreaga construcţie s-a prăbuşit în aplauzele şi uralele a peste o sută de mii de oameni. Mie îmi venea să plȃng şi, privind în jurul meu, am constatat că nu eram singura. Mulţi aveau ochii în lacrimi, dar, totuşi, se bucurau şi aplaudau.

Valencia - Feria de Falles - Incendierea mascotei din Placa del Ayuntamiento

          Feria se încheiase. Oamenii începeau să se retragă încet-încet spre casele lor sau spre alte locuri în care petrecerea putea continua pȃnă dimineaţă. Pentru noi seara se încheiase. A fost o seară frumoasă ce m-a bucurat şi întristat de-o potrivă. Este tradiţia valenciană, dar nu pot să fiu de acord cu aşa ceva. Cum nu sunt de acord nici cu luptele cu tauri, chiar dacă reprezintă tradiţia spaniolă de sute de ani.

          Toată această sărbătoare de Falles – cu mascleta, paradele, procesiunile religioase, mascotele uriaşe răspȃndite prin tot oraşul – ar trebui să fie un motiv serios care să atragă sute de mii (poate cȃteva milioane) de turişti în fiecare an, fără să includă incendiile de la final. Sau, dacă tradiţia cere cu adevărat incendii, unul singur – simbolic – ar fi fost suficient. Toate aceste minunăţii de mascote ar putea fi mult mai bine admirate şi apreciate într-un muzeu decȃt să fie făcute scrum în doar cȃteva minute. Aceasta este doar părerea mea care nu coincide cu cea a sutelor de mii de locuitori ai oraşului care aşteaptă un an întreg această Feria, tocmai pentru ultima seară, de final.

        Pentru mine, spectacolul final nu a fost tocmai plăcut şi nu reprezintă nici pe departe imaginea simbol pe care vreau să o iau cu mine şi să o port în memorie pentru totdeauna.

           Un morman de lemne arse este tot ceea ce avea să rămȃnă în urma acestor minunate mascote colorate şi, de fapt, nici măcar atȃt.

Valencia - Feria de Falles ultima seara

          La ora 1.30, mai multe maşini de la salubritate au luat cu asalt străzile, hotărȃte să şteargă orice urmă şi să pregătească străzile şi trotuarele pentru o nouă zi de muncă.

Valencia - curatenie dupa Feria de Falles

          Am plecat şi noi spre vapor, cu un taxi pe care l-am găsit în faţa Gării. Şoferul ne-a întrebat dacă ne-a plăcut Feria dar a fost curios să afle dacă noi auzisem de această sărbătoare înainte să ajungem în Valencia. Am recunoscut că nu aveam nicio idee despre existenţa unei astfel de Feria – auzisem, într-adevăr de bătăile cu portocale şi de coridele de pe străzi, dar nu de Falles. Se pare că această sărbătoare nu este deloc un produs turistic de export şi foarte mulţi turişti vin în Valencia chiar în această perioadă, dar fără să ştie nimic despre Falles. Valencienii sunt foarte mȃndri de sărbătoarea lor şi vor să o facă cunoscută unei lumi întregi. Pentru asta este nevoie de timp.  Dar şi de oameni binevoitori care doresc să împărtăşească experienţele lor cu alţii. Ceea ce am făcut şi eu prin intermediul acestei povestiri. Sper că v-am trezit interesul şi, dacă doriţi să vedeţi cu ochii voştri aceste minunate mascote, nu vă rămȃne decȃt să vă programaţi vacanţa în Valencia pentru anul viitor, în funcţie de această frumoasă Feria.

Galerie foto:

 

You can skip to the end and leave a response. Pinging is currently not allowed.

3 Responses to “Valencia – Feria de Falles (jurnal de bord HS Bruckner) – 19 martie 2014”

  1. costica anonimul says:

    Interesant si frumos.Cred ca e o placere sa vezi asa ceva.Traditii si taraditii.Ma bucur ca ati avut noroc sa prindeti sarbatoarea din Valencia.E greu de inteles pentru noi (si pentru multi altii)modul in care sarbatoresc valencienii aceasta sarbatoare religioasa,cum la fel de neanteles sunt si luptele cu tauri(care decand cu UE se pare ca nu mai sunt legale)Prezentarea mi-a placut mult si as plasa-o chiar pe podium intrun eventual top al articolelor tale de pe blog

  2. Renato says:

    Hallo Oana
    Bin heute zu Hause angekommen.
    Habe bereits deine Seite besucht.
    Nun mit dem rumänischen habe ich es nicht so 🙂
    So kann ich leider die Berichte nicht lesen.
    Aber die Foto hier von Valencia sind super!
    Ich schau wieder rein und hoffe ihr seit gut ab NY auf den Rückweg gestartet!?

    Bis Bald
    Renato

    • calatoriprinlume says:

      Hallo, Renato. Wir sind heute in Morocco angekommen. Wir haben eine gute Uberfahrt gehabt und das Watter war sehr schon.
      Ich freue mich das du meine Seite besucht hast.
      Du musst noch seit Sommer erwarten weil ich meine Seite auf Englisch zu ubersetzen.
      Bis Bald!

Leave a Reply