
Este o frumoasă zi de februarie, afară ninge cu fulgi mari şi este cam friguţ (pentru gusturile mele), privesc pe geam la albul imaculat care ne înconjoară şi mă gândesc la zilele însorite de vară, la nisipul auriu şi fierbinte sub tălpi, la marea albastră şi nesfârşită. Nu mai este mult până la vară, ştiu bine, dar timpul trece prea repede pe lângă noi, aproape fără să simţim şi trebuie, din când în când, să-l oprim, să avem timp şi noi să mai respirăm, să mai visăm, să mai trăim.
Zgârâie-norii sunt primele imagini care te frapează când ajungi în Singapore şi apoi curăţenia, poate că ordinea nu e tocmai aceasta, dar, într-adevar, curăţenia este aici exemplară, este un mod de viaţă, aproape o religie, o emblemă a oraşului şi o mândrie pentru cetăţenii acestei mici ţări. Cu o populaţie de ~5 milioane de oameni de diferite rase şi religii, dintre care numai ~ 3 milioane nativi, Singapore este una dintre cele mai prospere ţări din lume, cu cea mai mare densitate de milionari şi cu un produs intern brut per capita de ~50.000$ (pentru a face o comparatie, în Romania, acelaşi indicator economic este de ~8000$). Ne aflam, deci, într-o ţară bogată şi scumpă, spre deosebire de restul zonei asiatice, dar, după standardele europene, aş putea spune că Singapore se apropie ca preţuri de multe capitale europene. Noi ştiam ce ne aşteaptă şi nu ne-am speriat deloc. Ȋn afară de hotel care ni s-a parut cam scump în raport cu preferinţele noastre şi cu experienţele trecute, restul nu era scump deloc, chiar foarte ieftin, în anumite cazuri. Ȋn urmă cu un an, în vacanţa noastră din Tailanda, am plătit între 15 şi 30$ pe cameră cu absolut tot confortul. De data asta, camera a costat 90$, la un frumos hotel de 3 stele. Dar Singapore este al patrulea centru financiar din lume şi pe locul doi la cazinouri si jocuri de noroc, ceea ce înseamnă că un hotel de 90$/seară ( 1$ = 1,5SG$) a fost o alegere bună şi norocoasă, ţinând cont de faptul că cele mai multe hoteluri aveau preţurile de la 250$ în sus. Este adevărat că am fi putut face şi o alegere mai economicoasă pentru că în Singapore există şi camere în hosteluri, unde se plăteşte în jur de 20-25$ pentru un pat, dar, în perioada aceasta a anului, toate hostelurile erau pline şi noi nu am putut să ne facem o rezervare mai din timp. Aşa că ne-am bucurat de o ‘vacanţă mai de lux’, chiar dacă orele petrecute în camera de hotel au fost foarte puţine din moment ce peste 16-17 ore umblam pe străzi, iar când ajungeam în cameră adormeam în drum spre pernă.
Ȋn prima după amiază am făcut întâi cunoştinţă cu metroul singaporez. Privind imensa hartă de la intrare, ne-am dat seama că puteam ajunge cu uşurinţă în absolut toate punctele importante ale oraşului şi apoi, după ce ne-am şi suit în primul metrou, am realizat că se putea ajunge oriunde şi în timp foarte scurt. Trenurile veneau la intervale de 2 minute, majoritatea erau fără şofer (mecanic) şi staţiile nu se aglomerau niciodată … asta până la proba contrarie (în noaptea de Revelion a fost cu totul altceva). Preţurile cartelelor erau în funcţie de distanţă, cea mai ieftină costa 2.2 SG$, dar, din această sumă, 1 SG$ reprezenta o garanţie pentru cartelă, garanţie pe care o recuperai de fiecare dată, dintr-un tonomat.
Prima impresie asupra oraşului nu a fost diferită de cea de anul trecut. Câteva cuvinte îţi vin repede în minte când vrei să caracterizezi acest oraş minune – zgârâie nori, curăţenie, flori, oameni zâmbitori şi eleganţi, mirosuri asiatice şi mulţi, foarte mulţi turişti de toate naţionalitătile, culorile şi religiile. Ca peste tot în lume, cei mai mulţi turişti erau chinezi de toate vârstele, dar spre deosebire de alte zone, aici am văzut cei mai mulţi turisti indieni şi arabi. Indieni bogati cu familii numeroase, arabi cu rochii albe, dar şi îmbrăcaţi modern, cu femei acoperite total, dar şi descoperite, cu copii mulţi îmbrăcaţi frumos şi majoritatea cu camere foto de ultimă generaţie. Am mai văzut apoi o altă categorie de turisti – pakistanezi, somalezi, indieni, filipinezi – aceştia erau dintre cei care muncesc în Singapore pe timpul anului, dar acum, îşi aduseseră familiile pentru a petrece împreună sfârşitul anului.
Chiar din prima zi am descoperit un restaurant drăguţ şi ne-a plăcut atât de mult încât aici am mâncat câte o masă în fiecare zi, până în ultima seară, cu câteva ore înainte de a merge la aeroport.
Acest tip de restaurant ne-a plăcut foarte mult şi în Kuala Lumpur şi cred că este specific zonei asiatice. Este un restaurant cu mai multe restaurante în el, mesele se aflau atât afară, cât şi în interior, în mijloc, şi erau la comun iar de jur împrejur se găseau restaurantele specifice diferitelor ţări . Tot la comun se adunau şi spălau şi farfuriile, apoi erau împărţite fiecărui local în parte, nu ştiu după ce criterii pentru că absolut toate farfuriile erau identice. Aveai la alegere, mâncare chinezească, vitnameză, coreană, japoneză, malaieziană, tailandeză si nu trebuia să ştii prea multă engleză ca să citeşti meniurile (toate erau scrise şi în engleză), era suficient să priveşti pozele şi te hotărai pe loc ce vrei să mănânci. Am ales şi noi la unul din multele restaurante ceva cu multe legume şi carne de pui, asezonate, bineînţeles, cu sosuri şi orez, am mâncat în acelaşi loc zi de zi şi abia în ultima zi am întrebat, din curiozitate, din ce ţară era mâncarea pe care o alesesem noi … am aflat astfel că, pentru 3$/porţia, mâncasem mancare din Myanmar, semăna mult cu ceea ce mâncasem în Tailanda, dar este şi explicabil, influenţele gastronomice nu ţin cont de graniţele statale.
Ȋnainte de a ajunge la acest restaurant, luasem o gustare la o tarabă pe stradă – nişte frigărui cu carne de creveţi şi crabi, o minunăţie … ne-au placut foarte mult şi, de aceea, ori de câte ori ajungeam în zonă, cumpăram câte două frigărui şi ne mai amăgeam puţin foamea, până ne hotăram, cu greu, să pierdem o oră atât de preţioasă la o masă adevarată.
Grădina Botanică din Singapore este, de fapt, un imens parc naţional, fondat în urmă cu peste 150 de ani şi care se întinde pe câteva zeci de hectare. Intrarea este gratuită, parcul este deschis de la 5 dimineaţa până la miezul nopţii şi reprezintă una dintre principalele atracţii turistice, dar şi un loc preferat de localnici care vin aici să facă jogging, să se plimbe, să se ascundă de razele soarelui. Ȋn interiorul parcului se află cea mai mare Grădină de Orhideedin Asia ce se întinde pe ~ 3 hectare şi care adăposteşte peste 1000 de specii şi peste 2000 de hibrizi, la care se adaugă noi hibrizi an de an. Pentru a intra în Grădină se plăteşte o taxă de 5SG$ (1SG$ pentru studenţi şi pensionari) şi programul de vizitare se întinde de la 9 dimineaţa până la 7 seara.
Când am păşit în interiorul parcului, nu ştiam unde să mă uit mai întâi. Ştiam că am la dispoziţie 6-7 ore, dar timpul zboară atunci când faci ceea ce-ţi place şi aşa s-a şi întâmplat. Ne-au plăcut foarte mult florile exotice de toate culorile şi înălţimile – de la nuferi delicaţi, crini şi plante aromatice până la banani, palmieri şi bambuşi uriaşi – pajiştile verzi cu iarba perfect tăiată ca într-o pictură, iazurile cu peşti şi păsări, foişoarele de lemn acoperite cu flori căţărătoare sub care te puteai ascunde de soare, locurile de joacă pentru copii, restaurantele în care îţi puteai potoli foamea şi setea după câteva ore de mers (preţurile erau cam mari, dar şi locul era de vis).
Am mai văzut ceva foarte interesant în parc, am început să fotografiez, dar, după ce am făcut peste 40 de poze, a trebuit să mă opresc pentru că mai aveam de vizitat şi Grădina de Orhidee şi cardul meu de memorie de la cameră nu are capacitate nelimitată. Ȋn parc avea loc o expoziţie/concurs de brazi împodobiţi. Concursul începuse pe 3 decembrie si pe 21 decembrie se anunţase şi câştigătorul, în baza voturilor publicului. Brazii nu erau nicidecum brazi aşa cum îi ştim noi, ci erau plante ornamentale în ghiveci, cu frunze verzi, majoritatea ficuşi şi erau împodobiţi de către grădiniţe, şcoli, licee, firme, ambasade, familii private. Pe fiecare în parte scria numele decoratorilor şi majoritatea decoraţiilor erau confecţionate de mână, din materiale reciclabile – hârtie, cutii de conserve, sticle de plastic, toate tăiate şi lipite astfel încât erau complet transformate şi cu înfăţişări noi. Foarte multe ambasade şi consulate îşi aveau proprii “brazi” împodobiţi cu obiecte specifice culturii lor, am căutat consulatul României, dar nu l-am găsit. Aş fi stat ore în şir să privesc pe fiecare din cei peste 300 de brazi şi să citesc toate poveştile lor, dar nu am putut să mă opresc la toţi. Pe lângă unii însă nu am putut să trec fără să le acord câteva minute – aşa am văzut unul împodobit doar cu fotografii reprezentând o clasă de copii de grădiniţă împreună cu educatoarea lor, altul împodobit cu maşinuţe şi păpuşi, ursuleţi de pluş şi răţuşte din plastic. Cu cât creştea vârsta creatorilor cu atât creştea şi complexitatea obiectelor create. Cei mai mulţi ‘brazi’ erau împodobiţi de către elevi de liceu şi absolut toate decoraţiile erau lucrate manual din hârtie creponată sau materiale reciclabile. Erau minunaţi.
Drumul cu telegondola durează aproximativ 12 minute, costă 25SG$ şi oferă o splendidă panoramă asupra oraşului şi portului. Inaugurate în 1974, cabinele au fost modernizate de câteva ori până acum, pot transporta până la 1400 de persoane/oră, au podelele din sticlă şi sunt suspendate la ~ 60 de metri deasupra nivelului mării.
Noi am ales să mergem pe Sentosa cu metroul, drumul a durat 3 minute şi a costat 1 SG$. Am ajuns pe insulă la 10 dimineaţa, odată cu sutele de turişti care s-au împrăştiat repede în toate direcţiile, după preferinţe şi buget. Pe insulă, metroul are 4 staţii, noi am preferat să coborâm la ultima staţie care era chiar la plajă şi de acolo să pornim pe jos spre punctele care nouă ni s-au părut importante.
Cu 3 km de plajă cu nisip alb şi fin, Singapore nu se poate lăuda ca fiind o destinaţie de vacanţă la mal de mare. Nici nu-şi doreşte asta. Apa este, oricum, foarte poluată din cauza portului şi cu atâtea plaje exotice în jur (Malaysia, Tailanda, Indonezia) nici prin gand nu ne-a trecut să pierdem preţioasele noastre ore pe plajă. Dar, am văzut, bineînţeles, resorturi luxoase pe malul mării, cu sezlonguri şi umbreluţe, baruri şi cluburi care te îmbiau care mai de care cu oferte pentru petrecerea dintre ani. Lume prea multă nu am văzut, era foarte cald şi toţi turiştii şi vizitatorii se ascundeau de caniculă în Pădurea Tropicală, la Acvariu, în parcul de distracţii sau în restaurante.
Peste 70% din suprafaţa insulei este acoperită de padure tropicală şi trebuie să fie o adevarată plăcere să te ascunzi în ea într-o zi cu temperatura de peste 35 de grade şi să vezi maimuţe, papagali, fel de fel de sopârle şi alte animăluţe.
Noi ne-am dus la Acvariu, Underwater World Singapore, unul dintre cele mai mari din lume şi pe care ne doream de mult timp să-l vedem. Ȋncă sunt în desfăşurare lucrările la noul Acvariu care va fi inaugurat anul acesta şi care, la finalizare, va fi cel mai mare Acvariu din lume. Am găsit, aşadar, un motiv să ne întoarcem în Singapore în curând.
Acvariul a fost inaugurat în 1991 şi găzduieşte peste 2500 de vietăţi din 250 de specii din diferite zone ale lumii şi un tunel din sticlă, lung de 80 de metri, care crează placuta impresie că te afli la scufundări, în mijlocul oceanului. Este un pic şi înfricoşător, mai ales pentru copii. Şi aici am văzut o mulţime de turişti indieni şi arabi, dar şi mulţi albi, dintre care majoritatea erau australieni.
Am petrecut câteva ore printre peşti exotici, mari şi mici, am văzut rechini şi broaste ţestoase, dar şi câteva ciudăţenii de animale pe care nu le mai văzusem niciodată. Am aflat că erau doar nişte căluţi de mare.
O altă zonă foarte apreciată de turişti era Delfinariul, unde 5 delfini roz şi câţiva lei de mare făceau fel de fel de acrobaţii spre deliciul publicului, dar pentru a-şi câştiga mâncarea pentru acea zi. Nu sunt un fan al show-uri –lor cu animale, în general, nici cu delfini, în particular, chiar dacă se spune despre ele că sunt foarte inteligente şi găsesc plăcere în astfel de jocuri. Dar, publicul era încântat şi copiii, de asemenea.
Noi am fost atraşi de o altă zonă a acvariului şi anume cea cu meduze. Jocurile de lumini din spatele geamurilor ofereau nişte imagini aproape ireale, colorându-se pe rând în roşu, albastru, galben, roz.
Insula Sentosa este vizitată de milioane de turişti în fiecare an, de aceea, absolut totul este creat în scop turistic şi, nu întotdeauna, de bun gust. Dar, ca şi Las Vegas-ul, atrage turiştii ca un magnet şi cred că nu toţi îşi mai doresc să repete experienţa. Pentru noi a fost interesant şi ciudat, în acelaşi timp, ne dorim să ne reîntoarcem pentru a vedea noul Oceanographic şi … atât.
Seara am făcut o plimbare pe un renumit bulevard – Orchard Road – recunoscut pentru cele mai luxoase magazine, dar şi pentru cele mai frumoase luminiţe şi decoraţii de Crăciun. Nu aveam de unde să ştim aşa ceva, dar am fost sfătuiţi de o draguţă doamnă singaporeză, receptioneră la hotelul nostru şi care ne-a fost cel mai bun ghid pe toată perioada vacanţei. Era foarte mandră de ţara ei şi se bucura mereu când noi spuneam că ne-a placut un anume loc sau strada pe care o vizitasem la îndemnurile ei. Ochii îi sclipeau de fericire şi cu mândrie declara că ea este nascută şi crescută în Singapore şi foarte mandră de acest lucru. Cred că o înţeleg.
Ultima zi a anului ne-am petrecut-o pe străzi, puţin la cumpărături şi cel mai mult pe malul portului, unde ne programasem şi petrecerea Revelionului. Ne-am dus puţin după prânz să vedem cum arată zona în care vom întampina noul an şi am constatat că unii îşi ocupaseră deja locurile. Cei mai mulţi erau fotografi care îşi aşezaseră trepiedele pe primul rand de lângă apă pentru a avea acces direct la focul de artificii de la miezul nopţii. Foarte mulţi poliţişti se aflau în zonă, aşezau garduri de protecţie şi indicatoare de orientare. Toate s-au dovedit foarte folositoare după orele 20 când zeci de mii de oameni au invadat spaţiile verzi şi trotuarele din jurul portului. Am aflat de la poliţişti că focul de artificii urma să ia naştere chiar în mijlocul apei, dintre sutele de baloane albe şi pentru a avea o vedere bună trebuia să ne ocupăm deja locurile. Am fi dorit să avem o bună vizibilitate, dar nu puteam să ne asezăm aşa devreme, cu mai mult de 9 ore înainte de miezul noptii, aşa că am plecat să mai hoinărim puţin pe străzi.
Am văzut din nou faimosul hotel Marina Bay Sands. Acest hotel are peste 2500 de camere de 5 stele, cea mai mare sală de cazino din lume, un restaurant în formă de vapor în vârf , o superbă piscină pe acoperiş, la ~ 200 m deasupra nivelului mării. Ȋntregul complex se întinde pe aproape 50 de hectare, a fost inaugurat în 2010 şi a costat ~ 8 miliarde de dolari. Mai găzduieste câteva săli de teatru şi spectacole, săli de expoziţie, alte 7 restaurante de top, un Mall super luxos, un patinoar de 600 m pătraţi şi Muzeul de Artă şi Ştiinţă – o clădire cu o arhitectură foarte interesantă, în formă de floare cu petale albe.
Chiar dacă nu te numeri printre oaspeţii hotelului, poţi, în schimbul unei taxe, să urci până la ultimul nivel, pe Skypark de unde ai o panoramă de 360 de grade asupra oraşului. Noi ne-am mulţumit să privim doar de jos în sus, la fel şi sutele de turişti care se fotografiau cu hotelul, din diferite unghiuri şi în diferite poziţii.
Ne-ar fi plăcut şi nouă să vedem un spectacol acolo, dar în numai câteva ore trebuia să pornim spre aeroport pentru a veni acasă, vacanţa noastră se sfârşise. La hotel am aflat că în acea seară se inaugurau luminiţele în cartierul Chinezesc, deci vacanţa nu se sfârşise pentru toată lumea, oraşul se pregătea acum pentru o nouă sărbătoare şi anume Noul An Chinezesc. Ar fi fost frumos să fim şi noi pe străzi alături de dragoni coloraţi pe 23-24 ianuarie, dar sperăm să mai avem şi alte ocazii.
Puteti citi despre prima noastra vizita in Singapore aici .
Pentru cateva timp cat am citit despre Singapore m-am simtit alaturi de voi in vacanta Foarte frumos descrise locurile multe informatii m-am simtit si eu calator prin lume(asa cum mi-am dorit mereu)Astept si alte materiale,
Buna Oana! Mi-a placut sa vizitez Singapore alaturi de voi.Pozele sunt foarte frumoase si cred dupa cum povestesti de frumos ca ai merge si a treia oara sa-l vizitezi, nu?
Singapore este un oras care te fascineaza de la prima vedere si de care te indragostesti pentru totdeauna. Abia astept sa ajung din nou acolo pentru ca s-a deschis (sau urmeaza luna aceasta) un nou acvariu – care va fi cel mai mare din lume. Nu este un oras in care mi-ar placea sa locuiesc … dar, l-as mai vizita … ori de cate ori as avea posibilitatea.
Multumesc, Roxana, pentru aprecieri.
Buna Oana!
Transmit in direct de la fatza locului 🙂
Sunt de mai bine de 2 sapt aici, insa cum am doar o zi libera pe saptamana, nu ma pot lauda cu asa de multe locuri vazute. Alaltaieri insa am fost in Gradinile Botanice, intrarea la galerii e tot 5$SG, dar parca era mai scumpa pt studenti, 2$SG.
Mancare din aia cu 2 dolari nu stiu pe unde ai vazut, stiu insa la ce te referi, e vb de fast-fooduri cu mancare gatita, tipice si foarte populare in Asia.
La fel de caracteristic pt intreaga Asie este curatenia si siguranta pe strazi. Daca ai timp sa frunzaresti serialul meu despre Korea (de sud, evident) vei vedea ca povestile se suprapun. N-am ajuns inca pe Sentosa, mi-am programat-o weeke-endul urmator.
Ceea ce insa m-a socat in gradinile botanice a fost Evolution park, acolo mi-a taiat calea o iguana de aproape 2 metri. Drace, nici aici n-am scapat de varan, mi-am zis 🙂
Si te rog nu speria lumea cu preturile, ca nu sunt chiar mici deloc. Ai intrat de curiozitate intr-un supermarket? Ca unul care a vazut si Elvetia si Norvegia, te asigur ca e mai scump ca-n Elvetia si comparabil cu Norvegia. La electronice e mai ieftin, dar acolo trebuie sa negociezi. Unde mai pui ca de la 2$ la Euro, cat era acum 1-2 ani, acum sunt doar 1.6$/Eur. Si dolarul creste intr-una.
Gabi, noi cat am stat in Singapore nu am cumparat nimic din supermarket in afara de o sampanie pentru revelion. Ni s-a parut mult mai ieftin sa mancam la tarabele de pe strada si la micile localuri cu mancare asiatica, prin malluri nu am mancat decat o data si a fost foarte scump, intr-adevar. Ai dreptate cu preturile .. cand am fost noi erau aproape 2 SG$ la un euro … acum zici ca sunt doar 1,6. Singapore ni s-a parut, intr-adevar, o tara scumpa, cu hoteluri foarte scumpe, dar, comparativ, masa la acel tip de restaurant la care am fost noi era foarte ieftina. As fi tare curioasa sa aflu cat ar costa acum o masa acolo.