Traseu: Arad – Szeged – Budapesta – Viena (700 km)

View Larger Map
Ȋn urmă cu un an, nu-i acordasem prea mult timp capitalei Austriei şi ne doream acum să vizităm câteva locuri frumoase. Nici de data aceasta nu am poposit prea mult pe pământ austriac, ci doar două nopţi, în acelaşi camping situat în partea de SV a Vienei, la ~ 10 km de centru.
Camping Sud ne-a întâmpinat cu aceleaşi tarife (20 euro/2 persoane), dar cu o temperatură cam scăzută, pentru care nu prea eram pregătiţi. Ȋntreaga Europă era străbătută de un front de aer mai rece şi am fost nevoiţi să căutăm prin bagaje cele mai groase haine pe care le aveam la noi.

După cele două nopţi petrecute în campingul din Viena (povestea aici ), am pornit din nou la drum şi, după ~900 km, am ajuns pe malul lacului Maggiore.

Traseu: Viena – Linz – Salzburg – Lichtenstein – Locarno – Cannero Riviera (900 km)

View Larger Map

După ce am vizitat câteva campinguri, am ales camping Lido, situat chiar pe malul lacului, în orăşelul Cannero Riviera, la câtiva km de graniţa elveţiană.

Pentru o noapte de cazare am plătit 22 de euro (2 persoane) şi am primit, în schimb, un loc destul de spaţios pentru a ne amplasa cortul şi maşina.
Ȋn dimineată următoare am plecat să facem cunoştinţă cu zona şi am trecut cu un vaporaş în partea cealaltă a lacului, în localitatea Stressa, pentru a porni în călătoria mult aşteptată, printre insulele răspândite în mijlocul apei (despre Lacul Maggiore aici).
După alte câteva sute de km (500)  am ajuns, în sfârşit la mare. Drumul a fost foarte greu, obositor şi stresant din cauza traficului foarte aglomerat.

Traseu : Cannero Riviera – Casale Monferrato – Alessandria – Genoa – Viareggio – Vada (500 km)

“Camping dei fiori” este un camping foarte frumos, întins pe câteva hectare populate cu arbori înalţi care oferă umbră în absolut toate colţurile.

Dispune de 70 de bungalow-uri complet utilate şi oferă spaţii generoase pentru amplasat corturi şi rulote, alei largi, un restaurant, magazine, piscină şi locuri de joaca pentru copii. Noi am plătit 35 euro (cort, maşină, 2 persoane) şi am avut curentul electric inclus şi  apă caldă permanent. Preţurile de cazare au fost cele mai ridicate pe care le-am plătit vreodată într-un camping, dar am aflat apoi că întreaga zonă se află printre cele mai scumpe zone din Italia. Majoritatea turiştilor erau italieni care îşi începeau chiar în această perioadă vacanţele de Fer’ Agosto şi care se mutau pe malul mării pentru toată luna august.

Ȋntr-una din zile am făcut o excursie la Pisa. Am plecat de dimineaţă spre gara din Cecina, ne-am parcat maşina în faţa gării, într-o parcare pentru care nu a trebuit să plătim nimic pentru că era gratuită duminica. După o călătorie de aproape o oră cu trenul  (~5 euro/persoană) şi o alta de ~ 30 de minute cu autobuzul, am ajuns în Piazza dei Miracoli (cunoscută şi sub numele de Piazza del Duomo), cel mai important punct de atracţie turistică al oraşului şi singurul pe care ni-l propusesem spre vizitare.

 

Ȋn plimbările noastre prin Cecina, am reuşit să găsim un internet café şi am făcut câteva cercetări în legătură cu următoarea noastră destinaţie. Ne-am dat seama că am fost mereu pe fugă şi obosiţi în ultimele 9 zile de când am plecat de acasă tocmai pentru că ne-am dorit să vedem câteva locuri frumoase. Şi chiar am reuşit. Pentru a doua parte a vacanţei ne doream mai multă linişte şi odihnă, să ne bucurăm din plin şi de soarele şi marea cea albastră. Ne era dor de Marea Mediterană aşa cum o iubim noi mai mult şi, mai mult decât atât, barca noastră era şi ea nerăbdătoare. Am fi putut să mergem tot mai în sud, spre Napoli şi Coasta Amalfitană pentru că şi această zonă se numără printre destinaţiile în care ne dorim să ajungem, dar am hotărât să nu mai riscăm să plecăm la drum în necunoscut mai ales acum, când debuta vacanţa de Fer’ Agosto şi când toţi italienii pasionaţi de plajă şi mare iau cu asalt staţiunile de pe coastă.

Traseu: Vada – Viareggio – Genoa – Savona – Cervo (300 km)

View Larger Map
Drumul de 300 km, l-am parcurs în 4 ore şi am ajuns la “Camping del Mare” în pauza de prânz, când porţile cele mari sunt închise şi nicio maşină nu are voie să intre sau să iasă din curte – din respect pentru locatarii care îşi fac siesta. La fel ca anul trecut, am avut de ales un loc din cele trei disponibile. Nici unul dintre ele nu era liber pentru întreaga perioadă pe care ne-o doream noi datorită faptului că piazzolele erau rezervate cu mult timp înainte şi nu am avut altă soluţie decât să acceptăm să ne mutăm după doar două nopţi în altă piazzolă care se elibera şi care urma să fie a noastră pentru tot restul vacanţei.

Preţurile erau identice cu cele din vara trecută – pentru o piazzolă de categoria a doua am plătit 41 euro/două persoane (incluzând aici şi curentul electric) şi  încă 10 euro în plus pentru însoţitorii noştri (părinţii noştri într-un cort separat, dar în acelaşi spaţiu cu noi).

Fără să-mi dau seama, chiar îmi fusese dor de această imagine, de acest colţ de paradis după care voi jindui întotdeauna, indiferent de anotimp, indiferent de câte alte locuri voi mai cunoaşte şi iubi. Pentru că multe locuri îmi plac în lumea asta şi multe alte locuri îmi doresc să văd, dar puţine le port cu mine în suflet şi le simt atât de aproape. Ȋn foarte puţine cazuri mi s-a întâmplat să mă îndrăgostesc atât de mult de un loc încât să-mi doresc să-l revăd iar şi iar, pentru totdeauna. Şi cu cât îl văd mai des, cu atât îl doresc mai mult, cu atât mi se face şi mai tare dor de el când sunt departe şi cu atât revederea este mai emoţionantă. “Camping del Mare” este un astfel de loc.

După ce am făcut o scurtă vizită de recunoaştere la magazinaşul nostru preferat şi am găsit-o şi pe Maura la locul ei,  m-am convins că toate sunt exact la fel cum le-am lăsat în urmă cu un an, atât în interiorul campingului, cât şi în golfuleţul din faţă. Cu două mici excepţii – toţi eram mai bătrâni cu un an şi temperaturile erau mai scăzute, chiar neplăcut de scăzute, după gusturile mele.

Până la urmă, valul de frig care a cuprins întreaga Europă a trecut şi soarele a început să ardă cu putere, aşa cum îmi doream. Am putut să mă bălăcesc în voie în Mediterana albastră şi foarte curată, cu toate că,  încă două-trei grade în plus în termometru, nu mi-ar fi displăcut.

Ȋntr-o zi am făcut o excursie mai lungă pe coastă şi am ajuns până în Franţa. Am vizitat Monte Carlo, Cannes şi Nisa.(povestea aici)

Ȋn altă zi am vizitat localitatea care ne găzduia, Cervo, căţărându-ne cu biciclete până sus în vârf, cu mari eforturi dar care au fost răsplătite pe măsură. Priveliştea oferită era “breathtaking” şi ne-a lăsat fără cuvinte.

Am putut vedea bine chiar şi campingul nostru, golfuleţul, plaja şi localităţile învecinate. Am vizitat şi frumoasa catedrală care se vedea atât de măreaţă privită de jos, de la nivelul mării, dar, care se vedea mult mai măreaţă privită din apropiere.

 

Ne-am pierdut apoi pe străduţele înguste, pavate cu piatră cubică şi am admirat mai de aproape câteva case şi magazinaşe de suveniruri şi produse tradiţionale (măsline, ulei, brânză şi prosciutto).

Timpul a trecut foarte repede şi am ajuns la sfârşitul vacanţei. Ne-am luat rămas bun de la vecinii noştrii, de la mare şi de la campingul nostru preferat şi am pornit spre casă cu un ultim popas de două seri în Veneţia, înainte de a călca din nou pe pământul ţării.

Traseu: Cervo – Savona – Piacenza – Brescia – Verona – Venetia (500 km)

View Larger Map

După un drum de ~500 de km, am ajuns la Veneţia unde am făcut ultimul popas înainte de a intra în ţară.

Şi cum Veneţia se numără printre eternele noastre iubiri, i-am acordat şi ei două zile de hoinăreli care s-au adăugat la altele şi altele. Veneţia este oraşul pe care l-am vizitat de cele mai multe ori, chiar dacă doar în vizite scurte, de câteva ore sau maximum trei zile. Aceasta a fost cea de-a zecea vizită în Veneţia pentru noi şi merită un loc aparte în blogul meu.(povestea despre Venetia mea aici)

Ne-am luat rămas bun de la Italia într-un mod mai original – pe autostradă am plătit o amendă pe care chiar o meritam, dar de care scăpasem până atunci. Nicidecum pentru viteză, ci pentru lipsa unui semnalizator roşu pe bicicletele amplasate în spatele maşinii. Am plătit amenda şi, la prima benzinărie, am oprit şi ne-am cumpărat plăcuţa roşie. Nu a costat decât 5 euro. Acum suntem pregătiţi din nou de drum.

A fost o vacanţă foarte frumoasă, am străbătut ~ 4000 de km şi am trecut prin şapte ţări (Ungaria, Austria, Germania, Lichtenstein, Elveţia, Italia, Slovenia).

View Larger Map

Galerie foto:

Please follow and like us:

0