Transfăgărăşanul – circuit România

Transfagarasanul
Ziua 9 (12 septembrie)
Traseu : Rânca – Obârşia Lotrului – Voineasa – Căciulata – Călimăneşti – Lacul Bâlea – Cârţişoara – Făgăraş – Râşnov – Azuga


View Larger Map
Am fost foarte matinali astăzi pentru că am hotărât să ne întoarcem acasă pe un alt drum şi aveam de străbătut peste 400 de km şi nici măcar un km nu era de autostradă. Cea mai frumoasă porţiune din Translapina este cea dintre Rânca şi Obârşia Lotrului, aşa că a fost suficient pentru noi să o străbatem de două ori. Nu ne-am continuat drumul spre Sebeş, ci am pornit-o spre Voineasa, pentru a ajunge în Curtea de Argeş şi de acolo spre Azuga, cu un ocol pe la Lacul Bâlea, adică pe Transfăgărăşan.
Venind dinspre Obârşia Lotrului, drumul a fost cam dificil pentru că nu este proaspăt asfaltat şi, până la Voineasa, ~ 40 de km, este plin de gropi. Peisajul a fost însă foarte frumos. Am trecut pe lângă Lacul Vidra şi barajul cu acelaşi nume, amplasat pe Râul Lotru.

Lacul Vidra

Apoi, ne-am continuat  drumul spre Curtea de Argeş, trecând pe Valea Oltului, prin atât de renumitele staţiuni din vremea comunistă –  Căciulata şi Călimăneşti, din Parcul Naţional Cozia.

Valea Oltului

Toată această zonă atât de frumoasă şi binecuvântată este lăsată oarecum în paragină. Foarte puţine pensiuni au fost construite în zonă, iar vechile cabane şi hoteluri ridicate prin anii ’70 arată ca după bombardament. Staţiunea Voineasa care mi se părea raiul pe pămant în copilăria mea, nu este acum decât o ruină. Atunci, am petrecut o săptămână de vacanţă în iarna lui 1988. Acum, aproape toate hotelurile şi vilele sunt devastate, cu geamurile sparte, fără uşi, oferind o imagine tristă şi dureroasă. Păcat că aceste construcţii imense nu au fost renovate şi folosite. Ar fi putut fi transformate în tabere de copii  sau case de odihnă pentru pensionari. Sper să se găsească oameni care să considere această staţiune importantă şi demnă de a reînvia şi sper că se vor face investiţii care să trezească interesul turiştilor pentru această localitate uitată. Jos, pe drumul naţional, există câteva pensiuni noi şi frumoase şi, până în Curtea de Argeş, fiecare sat găzduieşte cel puţin 3-4 pensiuni agroturistice.

Noi eram puţin grăbiţi pentru că drumul spre casă era lung, mai ales că Transfăgărăşan-ul este un traseu dificil şi nu este recomandat pe timpul nopţii. Chiar la începutul lui, am văzut un anunţ care avertiza că drumul este închis circulaţiei publice după ora 21.
Transfăgărăşan-ul este unul dintre traseele mele preferate şi l-am parcurs de mai multe ori. Am avut şi câteva tentative nereuşite când nu am putut să-l parcurgem în totalitate pentru că zăpada nu se topise şi drumul era închis pe unele porţiuni din cauza pietrelor căzute pe şosea. Am urcat o dată cu telecabina pâna la Lacul Bâlea în luna ianuarie, pentru că drumul era închis complet. Altă dată, în mai, venind dinspre Curtea de Argeş, am mers o bună bucată din drum, până la Cabana Capra şi acolo am fost nevoiţi să ne întoarcem pentru că zăpada era de peste un metru pe carosabil. De câteva ori am urcat toamna, dinspre Cârţişoara spre Curtea de Argeş şi, când am ajuns sus, am avut surpriza să ne trezim în zăpadă până la genunchi. Acum, suntem abia în septembrie, zăpada nu a venit, drumul este deschis, dar pădurea nu este încă colorată în superbele culori ale toamnei. Octombrie este luna perfectă pentru drumeţii prin munţi pentru că paleta coloristică etalată de pădurile de brazi şi de foioase este fiind diversificată, preponderente fiind culorile de auriu, roşu-cărămiziu şi numeroase nuanţe de verde.
După ce am văzut şi Transalpina, pot spune cu mâna pe inimă că tot Transfăgărăşan-ul a rămas pe locul întâi în topul preferinţelor mele. Chiar dacă Transalpina este mai înaltă, tot mai mult mă încântă Transfăgărăşan-ul, cu văile adânci pline de vegetaţie, cu tunelurile şi viaductele lui.
Transfăgărășan-ul  are o lungime totală de 151 de km şi leagă regiunea istorică a Munteniei cu Transilvania. Construit peste Munții Făgăraș, cel mai înalt lanț muntos din România, a fost inaugurat în 1974 şi, în apropierea tunelului de lîngă Lacul Bâlea, ajunge la altitudinea de 2042 m.
Prima parte a drumului trece prin fața hidrocentralei de la Vidraru, amplasată subteran în masivul Cetățuia. De aici, drumul urcă pe serpentine și viaducte, trecând prin trei tunele mai scurte ajungând pe Barajul Vidraru, aflat la 300 m altitudine.

 

Lacul Vidraru

Trecând barajul, drumul continuă de-a lungul Lacului Vidraru, apoi începe să urce în serpentine, trecând pe la Cascada Capra, până ajunge la Tunelul de la Capra – Lacul Bâlea. Tunelul Bâlea, cu ai săi 887 de metri, este cel mai lung tunel din România şi face legătura cu partea nordică a Transfăgărăşanului, străbătând Munţii Făgăraş.

Pe Trasfagarasan

Cabana Capra Transfagarasan

Transfagarasanul 

 IMG_3265

 
În partea nordică a drumului, după Tunelul BâleaTransfăgărășanul trece pe lângă  Lacul Glaciar Bâlea urmat de o coborâre abruptă în serpentine.  La 1230 metri altitudine, trece şi pe lângă Cascada Bâlea, cea mai mare cascadă în trepte din România.

Lacul Balea
Transfagarasanul (2)
         Am ajuns în satul Cârţişoara aproape de ora 17 şi am trecut chiar prin faţa casei din care Badea Cârţan a plecat în lunga lui călătorie până la Roma. Atunci, el a mers pe jos şi a ajuns la destinaţie pentru a vedea Columna lui Traian şi alte mărturii despre originea latină a poporului român.
Am ajuns şi noi la capătul călătoriei noastre pe meleaguri mioritice. A fost o vacanţă frumoasă care ne-a oferit prilejul de a vedea şi admira câteva locuri mirifice pe care nu le mai cunoscusem până acum.

         Mai avem încă multe locuri frumoase de văzut în ţara noastră, dar sunt foarte fericită că am reuşit să văd o părticică şi pot spune cu mândrie că avem o ţară frumoasă care merită mai mult. Dacă am fi avut puţin mai mult noroc, am fi putut fi şi noi o ţară despre care să se vorbească în toate ghidurile de călătorii din întreaga lume. În speranţa că acest lucru se va întâmpla odată, rămâne să ne bucurăm încă de peisaje sălbatice şi drumuri neumblate, atât la înălţime, pe culmile Retezatului, cât şi pe malul Dunării şi pe oriunde natura a fost darnică cu poporul nostru.

Citiţi şi:

Galerie foto:

Please follow and like us:
error0
You can leave a response, or trackback from your own site.

Leave a Reply


error

Enjoy this blog? Please spread the word :)