Târgu Jiu – Circuit România

Ziua 3 (6 septembrie)

Traseu:

Horezu – Târgu Jiu – Hobiţa – Tismana – Baia de Aramă – Băile Herculane – Orşova


View Larger Map
Dimineaţă ne-am luat rămas bun de la Pensiunea Ioana cu speranţa că vom mai găsi în vacanţa noastră un colţ de Rai asemănător care să ne primească şi să ne încânte.

Pensiunea Ioana Horezu

Am plecat spre Drobeta Turnu Severin. Drumul nu era lung, ~ 200 de km, dar aveam câteva obiective de văzut înainte de a coborî la Dunăre.
După numai 70 de km am ajuns la Târgu Jiu pentru a vizita cele trei obiective importante ale oraşului – Masa TăceriiColoana Infinitului şi Poarta Sărutului care compun Ansamblul Sculptural Constantin Brancuşi. Inaugurat în 1938, Ansamblul monumental de la Târgu-Jiu, este un omagiu adus eroilor căzuți în timpul Primului Război Mondial. Cele trei elemente sunt dispuse pe aceeași axă, orientată de la Vest la Est, cu o lungime de 1275 m şi care începe de pe malul Jiului, de-a lungul unei alei din Parcul Central al oraşului şi continuă spre un alt parc special creat.

Coloana Infinitului, Targu Jiu

Coloana fără Sfărşit sau Coloana Infinitului este constituită dintr-o suită de module din fontă alămită şi a fost realizată după sculptura cioplită în lemn de tei a lui Brâncuşi de către inginerul Ştefan Georgescu-Gorjan. Coloana are o înălţime de 29,33 metri şi este alcătuită din 17 module în formă de romb, fiecare modul având 1,80 metri şi 850 de kg şi montate pe un ax de oţel. Construcţia coloanei a început la Petroşani în 1937 şi a fost finalizată în iunie 1938 în Atelierele Centrale Petroşani.

Poarta Sarutului, Targu Jiu

Poarta Sărutului are forma unui Arc de Triumf şi este sculptată în piatră, fiind dispusă pe un ax de oţel încastrat într-o fundaţie de beton. La construirea ei, Brâncuşi a fost ajutat de doi cioplitori în piatră. Are o înălţime de 5 metri şi simbolizează trecerea spre o altă viaţă, pe cele două stâlpuri de susţinere având sculptate două siluete, una masculină şi una feminină, care se contopesc într-o îmbrăţişare.

Masa Tacerii, Targu Jiu

 

Masa Tăcerii este lucrată în calcar şi simbolizează masa dinaintea bătăliei. Iniţial, cele 12 scaune erau mult mai apropiate de masă şi dispuse două câte două.
Toate cele trei elemente au căpătat de-a lungul vremii diferite interpretări şi semnificaţii, dar ceea ce se ştie cu siguranţă este că nu Brâncuşi a fost primul sculptor căruia i s-a comandat această lucrare. Din iniţiativa Ligii Femeilor Gorjene, sculptoriţa Miliţa Petraşcu primise comanda, dar ea, fostă elevă a lui Brâncuşi la Paris, l-a recomandat pe acesta ca fiind singurul artist în stare să realizeze o lucrare de aşa amploare. Şi Brâncuşi a primit cu bucurie.
În epoca realismului socialist, Brâncuși a fost contestat ca unul din reprezentanții burgheziei. Abia în 1964 a fost „redescoperit” în România ca un geniu național și, în consecință, Ansamblul de la Târgu-Jiu a putut fi amenajat și îngrijit, după ce fusese lăsat în paragină un sfert de veac.

Casa în care s-a născut Constantin Brâncuşi se află în satul Hobiţa, nu departe de Târgu- Jiu. Construită pe la 1870 de către tatăl sculptorului, casa avea trei încăperi, este în totalitate din lemn şi are în faţă o prispă cu stâlpi sculptaţi.

Casa lui Brancusi, Hobita

A fost transformată în casă memorială în 1970 şi adăposteşte astăzi o colecţie de albume, fotografii şi documente referitoare la viaţa şi opera celui care este considerat de o lume întreagă părintele sculpturii moderne.

Interiorul casei lui Brancusi de la Hobita
La casa de la Hobiţa am fost întâmpinaţi de o doamnă ghid care ne-a povestit câteva lucruri interesante şi inedite despre Brâncuşi. Dornic să cunoască lumea, Brâncuşi fuge de acasă la 11 ani, întâi la Târgu-Jiu, apoi la Slatina şi Craiova, unde munceşte în diferite locuri pentru a se întreţine. Cu ajutorul patronului restaurantului în care lucra, ajunge la  Craiova la Şcoala de Arte şi Meserii pe care o absolvă la 22 de ani. Urmează apoi Academia Belle Arte din Bucureşti. Ȋn 1904, în vârstă de 28 de ani, pleacă la Paris, ajungând acolo după aproape un an, după ce a străbătut aproape toată distanţa mai mult mergând pe jos. Pe drum suferă de foame şi frig, se îmbolnăveşte de TBC, dar ajunge, până la urmă în locul visat şi lucrează, pentru o perioadă, în atelierul marelui Rodin unde cunoaşte toată floarea vieţii culturale şi artistice pariziene. Ȋncepe să creeze fel de fel de lucrări, participă la expoziţii şi este remarcat de un colecţionar american care îi cumpără foarte multe lucrări, ajutându-l astfel să supravieţiască, dar şi să devină faimos. Prin intermediul acestuia, are prima expoziţie la New York în 1919 şi până în 1939 cunoaşte cea mai rodnică perioadă a sa, cu multe expoziţii în diferite ţări. Cu doi ani înainte să moară, vrea să doneze statului Român toată colecţia sa de opere, dar este refuzat printr-o scrisoare semnată de Mihail Sadoveanu şi aprobată de către George Călinescu. Din această cauză, Brâncuşi hotărăşte să doneze întreaga sa operă Statului Francez şi primeşte astfel cetăţenia franceză pentru că nu era posibil ca un cetăţean străin să facă o donaţie Franţei. Foarte puţine lucrări din colecţia lui Brâncuşi se mai află acum pe teritoriul ţării, majoritatea se află în colecţii particulare sau în muzee în întreaga lume.

Ȋnainte de a pleca de la muzeu am răsfoit puţin Caietul de Impresii şi am observat mesaje scrise în mai multe limbi străine ceea ce demonstrează clar că Brâncuşi este unul dintre românii care au făcut cunoscută ţara noastră peste hotare, chiar dacă ţara s-a dezis, la un moment dat, de el, aşa cum a făcut-o şi în cazul altor oameni de valoare şi aşa cum o face în continuare.
Am plecat de la Hobiţa spre Drobeta cu o ultimă oprire la Mănăstirea Tismana, unul dintre cele mai vechi așezăminte monahale din ţară, având un rol primordial în menținerea credinței ortodoxe de-a lungul a peste 600 de ani. Se află pe teritoriul orașului Tismana din județul Gorj, la 36 de km de orașul Târgu-Jiu.
Ȋntemeiată în sec. al XV-lea de Cuviosul Nicodim cu sprijinul material al domnitorilor Basarabi, Radu I şi al fiilor acestuia Dan I şi Mircea cel Bătrân, mănăstirea a fost sfinţită în 1378 şi poartă hramul Adormirea Maicii Domnului. Este o mănăstire de maici şi este construită în stil bizantin.

Manastirea Tismana

Ca în toate mănăstirile pe care le-am văzut până acum şi aici erau foarte multe flori –muşcate, begonii, hortensii, leandri, trandafiri, dar şi o impresionantă colecţie de cactuşi.

Manastirea Tismana - colectie de cactusi

 

Am plecat de la Tismana spre Orşova, trecând prin Băile Herculane şi am ajuns la ora 17 în satul Ieşelniţa de pe malul Dunării. De când am pornit la drum în această vacanţă, ne-am propus să nu încercăm niciodată să căutăm cazare în timpul week-end-ului, convinşi fiind că este prea aglomerat şi este posibil să nu găsim camere libere. Tocmai de aceea am ajuns pe malul Dunării într-o zi de joi. Dar, am avut parte de o surpriză foarte neplăcută. Am căutat camere libere mai mult de trei ore, încercând la toate pensiunile care ne ieşeau în cale. Răspunsul era acelaşi peste tot – ‘nu avem camere’. Unele pensiuni aveau liber pentru seara de joi, dar aveau grupuri care veneau de vineri şi nu vroiau să închirieze pentru o noapte. Am intrat şi în pensiuni de 2 stele, dar şi în altele de 3 stele şi peste tot era la fel. Preţurile variau între 80 şi 200 de lei /noapte, toate pensiunile erau noi, foarte frumoase, construite în trepte care coborau până la pontoane pe malul Dunării, cu aranjamente superbe de flori. Foarte multe pensiuni erau în construcţie şi am văzut chiar şi case particulare care aveau anunţuri mari pe porţi şi care te avertizau să nu  întrebi cumva de camere pentru că ei nu închiriază.  Eram foarte obosiţi, flămânzi şi îngrijoraţi. Ne gândeam chiar că o să dormim în maşină. Nu ar fi fost nici prima nici ultima oară. Până la urmă, internetul ne-a salvat. Mai târziu, dar ne-a salvat. Am găsit o pensiune cu camere libere, la ieşirea din Drobeta spre Calafat şi la ora 23 am reuşit să luăm cina. Am înţeles repede de ce acea pensiune avea camere libere şi ieftine. Era aşezată într-un decor superb, pe malul Dunării, avea ponton privat, o grădină imensă, dar cam neglijată, o piscină cu foarte multe şezlong-uri de jur împrejur, barbecue, multe mese din lemn şi umbreluţe. Totul ar fi putut să fie superb. Dar, dacă ar fi fost superb, nu ar fi avut camere libere. Singura problemă a pensiunii era curăţenia, sau, mai exact, lipsa ei. Ridicată în urmă cu 10 ani, în totalitate din lemn, construcţia scârţâia şi tremura la fiecare pas. Holurile de acces la etaj erau prin exterior şi erau invadate de milioane de păianjeni şi pânze care păreau că s-au adunat acolo de câteva luni. Ȋn camere nu era la fel de mizerie ca afară, dar nici cu mult mai curat. Lenjeriile erau însă curate, dar în baie nu am intrat cu prea multă plăcere. Ne-am gândit iniţial să stăm doar o seară la Pensiunea Smile (numele suna intersant), dar ar fi trebuit să plecăm din zonă pentru că nu am fi găsit altă pensiune care să ne primească. Şi aveam, totuşi, ceva foarte frumos de văzut şi nu vroiam să renunţăm.

Citiţi şi:
Horezu – Circuit Romania
Polovragi – Circuit Romania
Cazanele Dunarii – Circuit Romania
Retezat – Circuit Romania
Sarmisegetuza – Circuit Romania
Transalpina- Circuit Romania
Transfagarasanul – Circuit Romania

Galerie foto:

Please follow and like us:
error0
You can leave a response, or trackback from your own site.

Leave a Reply


error

Enjoy this blog? Please spread the word :)