Seara de vis in Savannah, Georgia – Jurnal de bord ‘HS Bruckner’ (februarie 2014)

Sambătă, 22 Februarie 2014

Aseară am avut parte de o noapte superbă în Savannah. Bineînţeles că nu a fost o noapte întreagă, ci doar patru ore, dar au fost exact pe sufletul meu.

Am plecat de la vapor puţin după ora 19 împreună cu cȃţiva băieţi, cu un taxi pe care am fost nevoiţi să-l aşteptăm mai mult de jumătate de oră. Intenţia noastră era să facem o scurtă plimbare prin centru şi apoi să ne aşezăm la o masă – la restaurantul pe care ei îl cunoşteau de data trecută – pentru a mȃnca ceva bun.

Am pornit la pas, prin centrul oraşului, cu ochii alergȃnd în toate părţile şi cu camera foto pregătită de atac.

          Ca să-mi completez colecţia mea de fotografii cu statui, Cristi mi-a făcut o poză cu o statuie foarte drăguţă, asemănătoare cu o alta pe care o fotografiasem în Rotterdam. Să fie oare şi americanii mari iubitori de lectură? Sau scopul acestei statui este tocmai acela de a invita oamenii la lectură?

Oana si Statuia in Savannah, Georgia

          Încă de cȃnd am coborȃt din taxi mi-am dat seama că Savannah este unul dintre oraşele americane care îmi plac în primul rȃnd pentru atmosfera deosebită care se respiră pe străzi, mai ales la ceas de seară. Noi am ajuns în centru în jurul orei 19.30 şi străzile erau deja animate. Zeci de luminiţe sclipeau prin pomi, pe garduri şi în reclamele aliniate de-a lungul străzii.

Friday night in Savannah Georgia

          Grupuri – grupuri de oameni apăreau din toate direcţiile şi se îndreptau, cu hotărȃre, spre locuri de ei ştiute – pentru distracţie, pentru cină sau doar pentru un pahar de vorbă. Mulţi se odihneau şi se conversau pe băncile dintr-un parc, foarte luminat şi vesel şi el. Dar, distracţia adevărată începea pe Street Market. Aici, foarte multe restaurante şi magazinaşe de suveniruri se întindeau de-a lungul unei străzi pietonale – Street Market – care părea a fi centrul distracţiei dintr-o zi început de week-end. Chiar la primul restaurant din capătul străzii se pregătea ceva interesant – care includea două difuzoare şi un chitarist. Băieţii noştri s-au aşezat la o masă la restaurantul Wild wing, acesta fiind restaurantul unde au mȃncat şi în urma cu 41 de zile, iar noi ne-am continuat plimbarea pe strada principală. De peste tot se auzea muzică – în general, muzică country americană – terasele erau pline de oameni zgomotoşi şi veseli, de toate vȃrstele, rasele şi naţionalităţile. Cei mai mulţi erau localnici, albi şi negri, împărţiţi în grupuri în funcţie de culoare. În puţine grupuri de albi am văzut cȃte un negru, doi rătăciţi. Cred că am văzut şi proporţii inversate, dar, majoritatea grupurilor erau de aceeaşi culoare. Foarte mulţi localnici de vȃrsta a treia se relaxau la mese, sau pe băncile de pe margine, cu cȃte un pahar de bere în mȃnă.

          Am găsit apoi încă o statuie -un grup statuar, de fapt –  reprezentȃnd o formaţie de soldaţi şi am citit şi povestea lor. Se pare că acest grup a fost primul batalion de afro-americani care a luptat în Războiul de Independenţă, veniţi tocmai din Santo Domingo, capitala insulei Haiti. Pe atunci, această insulă era sub ocupaţie franceză şi mulţi localnici s-au oferit voluntari în Războiul prin care America a scăpat de ocupaţia Britanică. Interesantă povestea micuţului toboşar din stȃnga. După ce a luptat în campania din 1779 pentru a elibera Savannah din mȃinile britanicilor, el a devenit conducător al luptei pentru Independenţa Statului Haiti, care s-a încheiat în 1804 şi a devenit apoi primul Rege al ţării.

Les chasseurs volontaires de Saint Domingue, Savannah, Georgia

           La o terasă, am găsit o trupă de cȃntăreţi de muzică country care se apropiau de sfȃrşitul concertului lor care începuse la ora 18. Totul se desfăşura într-un fel de curte interioară unde erau amplasate mai multe mese înalte şi lungi, iar scena era situată aproape de intrare. Toţi clienţii localului cȃntau alături de cei doi cȃntăreţi care semănau mai mult cu nişte cowboy desprinşi din western-urile cu John Wayne. Sau cu cȃntăreţii din trupa Rednex. Noi nu cunoşteam absolut niciun vers din aceste melodii care răsunau acum din zeci de guri laolaltă, dar, la sfȃrşit, ne-am alăturat şi ne-am unit cu toţii, în aplauze fierbinţi care au chemat un bis şi apoi încă unul.

Live country music Savannah Georgia

People having fun live country music Savannah, Georgia

          Dacă spectacolul nu ar fi fost la final, ne-am fi aşezat şi noi la o masă în mijlocul mulţimii, dar am hotărȃt să ne întoarcem la masa noastră care ne aştepta, la capătul lui Street Market. Cȃnd am ajuns acolo, petrecerea începuse deja de un sfert de oră, cȃntăreţul nostru părea deja încălzit atȃt la propriu, cȃt şi la figurat. Toate mesele erau ocupate şi toţi aveau halbe uriaşe de bere în faţă, vorbeau şi cȃntau în acelaşi timp. După cȃteva minute, atmosfera a început să se încingă din ce în ce mai mult, pe măsură ce halbele se goleau şi altele pline le luau locul. Spiritele se încălzeau şi ele, vocile prindeau puteri, iar picioarele începeau şi ele să se mişte în ritmul muzicii. După fiecare melodie, solistul nostru se conversa puţin cu publicul, primea cereri de dedicaţii pe care le onora pe loc, în schimbul unei mici donaţii în cutia lui de mărunţiş. O melodie mai lentă sau, dimpotrivă foarte alertă, ridica de la masă cȃte o pereche mai curajoasă care devenea pentru cȃteva minute punctul de atracţie al spectacolului şi destinatarii multor aplauze la sfȃrşit.

Live music on Street Market, Savannah, Georgia

Live music and dancing on Street Market, Savannah, Georgia

          La un moment dat, o melodie mai cunoscută a atras mai multe perechi de dansatori şi scena ad hoc s-a umplut aproape complet.

Live music and dancing on Street Market, Savannah, Georgia 2

          Nebunia mare s-a iscat în momentul în care cȃntăreţul nostru a luat o pauză şi a lăsat staţia să cȃnte o melodie rap pe fundal. Atunci, un grup compact de negri tocmai ieşea din restaurant (cred că petrecăreţii îşi terminaseră cină în interior şi vroiau acum să plece), dar au rămas pe scenă şi au început să danseze în stilul lor caracteristic. Fetele erau frumos îmbrăcate, dar majoritatea foarte grase şi foarte mȃndre, în acelaşi timp, băieţii erau exact ca în videoclipurile melodiilor rap filmate în Miami – cu pantaloni lungi sau scurţi, dar cu maieuri şi lanţuri uriaşe la gȃt. Foarte veseli şi bine dispuşi, au luat cu asalt scena, au acaparat chiar şi sonorul pentru că vocile lor acopereau cele două difuzoare, dar au atras ca un magnet şi pe alţi clienţi ai localului care s-au năpustit şi ei la dans. Aş fi putut crede că se filma un videoclip cu 50 Cents sau cu Puff Daddy. De fapt, nu era decȃt o seară de week-end, la un restaurant în aer liber, în Savannah.

Everybody's dancing on Street Market Savannah Georgiia

          Melodiile s-au scurs una după alta, scena a rămas la fel de plină pentru o jumătate de oră, timp în care cȃntăreţul nostru şi-a prelungit pauza, nedorind să strice buna dispoziţie şi elanul de dansatori a peste 100 de persoane. Cel mai spectaculos moment al serii a fost un dans sincron, după o melodie pe care noi nu o mai auzisem niciodată, dar care părea foarte populară printre ceilalţi participanţi la petrecere, din moment ce şi mai mulţi s-au ridicat de pe scaune şi au ocupat fiecare cm pătrat rămas liber din acel spaţiu care ţinea loc de scenă. Am fi dansat şi noi, dar am preferat să privim şi să admirăm de pe margine.

Dancing on Street Market, Savannah, Georgia 2

Dancing on Street Market, Savannah, Georgia

          La final, după aproape o jumătate de ora de pauză dansantă, grupul de petrecăreţi negri s-a retras, cȃntăreţul nostru şi-a reluat locul în faţa microfonului şi mulţi oameni s-au reîntors la scaunele lor. Unii au rămas să mai danseze pentru că melodiile şi-au păstrat puţin ritmul de rap şi hip hop, doar că acum erau cȃntate live, nu înregistrate. Nu puteam să ratăm o astfel de ocazie şi am dansat şi noi puţin pe un blues din repertoriul lui Chris de Burgh, interpretat foarte bine de solistul serii.

IMG_2151

          Între o melodie şi alta, am reuşit să mȃncăm şi noi cina – creveţi la grătar cu garnitură de cartofi prăjiţi şi porumb copt.

          La doi-trei metri de masa noastră a apărut chiar la începutul petrecerii o doamnă negresă îmbrăcată în roz care şi-a tras un scaun de la o altă masă şi s-a aşezat să asculte muzică, cu un pahar de bere în mȃnă. Avea o vizibilitate perfectă către scenă şi se afla chiar în drumul pe care îl străbăteau majoritatea celor care mergeau sau se întorceau de la dans. La început era cam timidă, dar, încet încet a devenit foarte populară printre dansatori pentru că, chiar dacă nu dansa, ea îi încuraja şi aplauda pe toţi, chiar îi felicita personal pe aceştia cȃnd se întorceau la locurile lor. În momentul în care muzica rap a răsunat în difuzoare şi scena a fost luată cu asalt de negrii petrecăreţi, doamna în roz nu a mai putut să se abţină şi a început şi ea să danseze, dar în scaun. Partea de sus a corpului i se mişca perfect, pe ritmurile muzicii, picioarele şi ele, doar fundul îi rămăsese înţepenit în scaunul pe care îl ocupa în totalitate. Timp de două ore, doamna în roz a stat exact în aceeaşi poziţie, singură, dar în mijlocul tuturor, cȃntȃnd şi dansȃnd cu paharul de bere în mȃnă. Nu ştiu sigur dacă paharul a mai fost reînnoit la un moment dat, dar înclin să cred că da, din moment ce ospătarii mişunau peste tot continuu, cu halbe de bere şi shot-uri de tequilla.

Listening to music on Street Market, Savannah, Georgia

Street Market Savannah Georgia

          La mesele de afară, unde am stat noi, nu era necesară o evidenţă clară a băutorilor de alcool, dar, în interior (pentru că localul nostru avea mese şi în interior), nu intrai decȃt după ce te legitimai, în faţa unui agent de pază (negru şi el şi foarte gras). Am fost şi noi puţin în interior ca să vedem cum arată, dar agentul de pază nu ne-a cerut niciun fel de ID, ceea ce înseamnă că nu mai arătăm chiar a tineri sub 21 de ani – vȃrsta minimă necesară pentru a putea bea alcool în Statele Unite.

          Mi-a plăcut foarte mult această seară distractivă în Savannah. Întodeauna mi-a plăcut să admir spectacolul străzii şi unde poţi cunoaşte cel mai bine spiritul unui oraş dacă nu în mijlocul unei astfel de petreceri, în aer liber? Mi-am dat seama, din nou, că americanii sunt oameni buni, veseli şi spirituali, ospitalieri şi patrioţi. M-am bucurat să văd pe stradă, bucurȃndu-se laolaltă negri şi albi, tineri şi bătrȃni, localnici şi turişti. Aproape nu-ţi vine să crezi că în urmă cu ~50 de ani negrii nu aveau voie să intre în restaurantele albilor, nu puteau să se aşeze în autobuz pe locurile din faţă şi chiar, în unele locuri, nu erau lăsaţi să umble pe aceeaşi parte a trotuarului cu albii. Între timp, lucrurile s-au mai schimbat în America, ca de altfel în mai multe ţări din lumea asta.

          În Savannah, aşa se distrează oamenii într-o zi obişnuită de week-end. Ies la plimbare, se întȃlnesc cu prietenii şi îşi petrec seara într-un mod plăcut şi relaxant, în funcţie de preferinţe. Unii iau masa la restaurantele mai selecte de pe malul rȃului, alţii preferă terasele mai puţin pretenţioase de pe Street Market, pe acorduri de muzică live country, rock&roll sau rap şi îşi încheie seara numai după ce au dansat pe melodiile preferate şi după ce au dat gata cȃteva halbe sănătoase de bere. Unii nu rămȃn prea mult timp la niciun restaurant, dar se plimbă de la un local la altul cu un pahar de bere în mȃnă, pentru a lua pulsul distracţiei, din diferite unghiuri. Se opresc pe cȃte o bancă, ascultă muzică, apoi pleacă mai departe, se opresc la un alt local, pentru un alt gen de muzică şi o altă halbă de bere, şi apoi tot la fel, pȃnă spre miezul nopţii.

Savannah Georgia Street Market

          Probabil că în timpul săptămȃnii, străzile sunt goale după ora 20-21, dar într-o zi de week-end petrecerea se prelungeşte pȃnă tȃrziu în noapte, sau pȃnă devreme dimineaţa. La ora 23.30 cȃnd noi am pornit spre vapor, străzile erau încă pline, programul de muzică la terasa noastră se încheiase, într-adevăr, dar continua în interior, cu muzică de club şi încă foarte mulţi oameni, de data asta mai tineri, apăreau din toate părţile şi se pierdeau prin localurile răspȃndite de o parte şi de alta a străzii principale. Am înţeles de ce agentul ne sfătuise să mergem pe Street Market şi de ce cȃteva mii de oameni îşi aleseseră şi ei chiar acest loc pentru a-şi petrece seara. Street Market din Savannah reprezintă centrul distracţiei şi al vieţii de noapte în acest oraş destul de liniştit în lumina zilei, dar atȃt de viu şi de animat în culorile nopţii.

          Trebuie să spun neapărat un lucru care m-a surprins în această ieşire nocturnă. Nu am văzut absolut deloc copii pe stradă. Probabil că au şi ei distracţiile lor care nu se împacă deloc cu petrecerile în aer liber de pe Street Market. Sunt foarte curioasă unde erau toţi copii din Savannah în această seară în timp ce părinţii lor beau bere şi dansau în mijlocul străzii pe melodii de Rolling Stones sau Jimmy Hendrix. Am văzut în filmele americane că mulţi părinţi îşi lasă copii acasă supravegheaţi de bone care, în schimbul unor sume de bani, au grijă de copii în serile de week-end. Aceste ‘bone’ de week-end nu sunt nici ele cu mult mai în vȃrstă faţă de copilaşii de care trebuie să aibă grijă, dar acesta este un mod foarte simplu şi plăcut pentru a face un ban pe care să-l cheltuie, poate, weekend-ul următor, într-un club sau la o terasă de pe Street Market.

Şi noi abia aşteptăm să ne întoarcem peste 41 de zile în Street Market.

Galerie foto:

You can skip to the end and leave a response. Pinging is currently not allowed.

2 Responses to “Seara de vis in Savannah, Georgia – Jurnal de bord ‘HS Bruckner’ (februarie 2014)”

  1. costica anonimul says:

    Chiar ca seara de vis-seara americaneasca-traita si descrisa de tine la superlativ.Mi-a placut mult si citind (apropo de Jimmi Hendrix),mi-am amintit de doi tineri liceeni (JL-013 si LZ-7) care traiau si ei visul american cu urechile lipite de aparatul de radio care emitea pe frecvente straine

  2. Annemarie says:

    AT LONG LAST i FOUND YOUR PHOTOS!

    Savannah was such a nice town – I remembered from my visit svereal years back.

    Enjoy! many good wishes – are you already crossing theAtlantic?? Stormy??

    Annemarie (with hugs…)

Leave a Reply