Seamen’s Club Newark, New Jersey – USA

Am vizitat pentru prima oară Seamen’s Club-ul din Newark într-o dimineaţă friguroasă de februarie. Am ajuns acolo împreună cu un voluntar tȃnăr care ne-a luat de la vapor şi s-a oferit să ne ducă la club sau la Mall – care era tot în apropiere. Am ales să merg la club pentru că îmi doream foarte mult să văd cu ochii mei cum arată un astfel de club de pe teritoriul Statelor Unite, după ce văzusem mai multe în Europa.

Chiar de la prima vedere, clădirea m-a impresionat profund prin măreţie şi arhitectură deosebită. Nu mai văzusem în viaţa mea o clădire Seamen’s Club atȃt de mare şi atȃt de luxoasă ca aceasta.

Clădirea Seamen’s Club-ului din Newark a fost renovată complet în urmă cu doi ani, după ce vechea clădire (inaugurată în 1898) fusese distrusă de teribila furtună Sandy care a provocat daune uriaşe pe Coasta de Est a Statelor Unite.

IF

Construită pe o suprafaţă foarte întinsă, dar şi pe două etaje, toată clădirea are o capacitate de primire de cel puţin o sută de persoane în acelaşi timp. Majoritatea celor care lucrează aici sunt voluntari (ca de altfel în toate cluburile de acest fel pe care le-am mai vizitat eu) sau, mai exact, parţial voluntari (primesc sume mici de bani pentru mȃncare). Şoferul care ne-a adus la club mi-a spus că el este din Ohio şi a venit în New York în urmă cu un an special pentru a lucra într-un astfel de domeniu deoarece nu avea şanse prea mari să găsească un job altundeva şi aici este foarte mulţumit. Mai ales că a şi fost crescut într-un astfel de spirit, într-o familie foarte religioasă şi implicată mereu în activităţi de voluntariat. De bine de rău, aici primeşte un loc unde să stea, bani de buzunar pentru mȃncare, maşină la dispoziţie permanent (inclusiv motorină pentru drumuri în scop particular) şi, cȃteodată, dacă marinarii sunt mai darnici cu donaţiile, reuşeşte şi el să strȃngă cȃţiva bănuţi. Ca el, trei-patru alţi tineri lucrează la acest Seamen’s Mission din Newark, dar mai sunt cȃţiva care sunt doar voluntari şi vin de trei ori pe săptămȃnă să mai ofere o mȃnă de ajutor. Mult mai mulţi voluntari vin în perioada Sărbătorilor de Crăciun cȃnd Misiunea desfăşoară programe mai ample de voluntariat în care pot fi implicaţi şi pȃnă la 25-30 de tineri, majoritatea studenţi sau elevi.

De 116 ani, în perioada Crăciunului, Misiunea are un program – Christmas at Sea – care îşi propune să ofere cadouri marinarilor aflaţi la datorie. Aceste cadouri sunt strȃnse printr-un amplu program de donaţii care se desfăşoară pe perioada anului în toate statele americane şi care se încheie la începutul lui noiembrie. În acel moment, voluntarii de la Seamen’s Club din Newark (dar şi alte cinci misiuni afiliate) încep sortarea şi împărţirea tuturor donaţiilor, împachetarea lor în pungi şi, în final, îşi iau în serios rolul de Moş Crăciun şi merg la vapoarele care ajung în port după data de 10-15 decembrie pentru a oferi cȃte o mică atenţie pentru fiecare marinar de la bord. Pungile de cadouri conţin cȃteva dulciuri şi produse de toaletă, felicitări şi mici decoraţii pentru Bradul de Crăciun, dar, produsele care sunt cele mai căutate şi apreciate sunt articolele vestimentare din lȃnă, croşetate sau împletite, tocmai potrivite pentru anotimpul rece – căciuli, fulare, mănuşi, ciorapi. Această activitate îşi are originea în timpul Războiului American – Spaniol cȃnd mai multe asociaţii de femei din America au iniţiat un program de donaţii pentru soldaţii de pe front, program în cadrul căruia femeile croşetau şi împleteau astfel de articole de îmbrăcăminte din lȃnă care ajungeau, prin intermediul voluntarilor, direct la cei care aveau cea mai mare nevoie de ele, adică la soldaţii de pe front.  Programul ‘Christmas at Sea’ este dedicat în exclusivitate marinarilor şi atrage, de la inaugurarea lui, în 1898, tot mai mulţi voluntari, dornici să contribuie şi ei în acest fel şi să ducă mai departe această frumoasă tradiţie. Nu în ultimul rȃnd, marinarii, cei care beneficiază direct de acest program, sunt şi ei foarte fericiţi şi mulţumiţi. Bineînţeles că în ziua de azi multe s-au schimbat şi marinarii sunt, oricum, mult mai privilegiaţi decȃt erau soldaţii care luptau pe front. Acum, ei îşi pot permite să iasă în oraş la cumpărături şi să-şi facă singuri cadouri – mai mici sau mai mari – pe care să şi le aşeze (la propriu sau la figurat) sub bradul de Crăciun. Dar, ştim cu toţii că, indiferent de vȃrstă, ne dorim mereu cadouri sau mici atenţii de la oamenii care ne iubesc, tocmai pentru a ne întări mai mult convingerea că nu le suntem indiferenţi. Cu atȃt mai mult, aceste cadouri au o valoare sentimentală mai mare atunci cȃnd îţi sunt dăruite de către nişte străini. Ştii, cu siguranţă, că au fost lucrate cu mare drag, de oameni care nu te cunosc, dar care au investit în munca lor toată căldura şi bunătatea posibile, pentru a te face  să te simţi mai bine, pentru a-ţi demonstra că nu eşti singur pe lume în această perioadă în care te afli atȃt de departe de familia ta de acasă. Crăciunul este întotdeauna un motiv de bucurie şi sărbătoare şi spiritul adevărat al Sărbătorilor se poate descrie în foarte puţine cuvinte – dăruieşte, iubeşte şi bucură-te alături de cei dragi. Şi, cum nu putem fi întotdeauna alături de cei dragi, Crăciunul alături de ‘familia’ ta multinaţională de pe vapor poate fi mai puţin trist datorită lui Moş Crăciun care împarte daruri, dăruite la rȃndul lor de alţi oameni, poate, la fel de trişti ca şi tine. În timpul războiului, femeile care îngrijeau bolnavi sau cele care, pur şi simplu, croşetau ciorapi groşi din lȃnă, se gȃndeau, probabil, la iubiţii, taţii sau fraţii lor care se aflau pe front, în speranţa că acolo cineva va avea grijă şi de ei, o altă femeie le va împleti un fular sau o căciulă care să le ţină de cald. Chiar şi în ziua de azi, ne ghidăm după aceleaşi idei şi principii  … ‘ dăruim ca să avem, iubim ca să fim iubiţi, suntem buni cu ceilalţi pentru ca şi ceilalţi să fie buni cu noi, facem un bine pentru că suntem siguri că la un moment dat acel bine se va întoarce’. Aşa gȃndesc şi aceste femei din zeci (poate chiar sute) de asociaţii americane care contribuie an de an la programul ‘Christmas at Sea’. În 2013, peste 30.000 de produse croşetate (sau împletite) au fost colectate prin acest program şi au ajuns la peste 30.000 de marinari sub forma unor cadouri de Crăciun.

Mi se pare o idee extraordinară şi, în acelaşi timp, o dovadă clară că oamenii pot fi mai buni şi împreună pot trece peste obstacole şi pot face minuni. Ştiu că există multe astfel de programe de donaţii în întreaga lume, nu numai pentru marinari, dar şi pentru bolnavi, pentru bătrȃnii din azilele de bătrȃni, pentru copii orfani, pentru cei care suferă de pe urma războaielor sau a unor calamităţi naturale. Nu trebuie decȃt să ne dorim să fim mai buni şi mai darnici şi vom găsi întotdeauna oameni care au nevoie de ajutorul nostru.

Seamen’s Club-ul din Newark se numeşte, de fapt, Seamens’ Church Institute şi  are încă cinci alte filiale, dintre care una în Houston. Ca toate cluburile de acest fel din lume şi acesta se află sub patronajul bisericii şi supravieţuieşte numai din donaţii private. În Newark, Seamen’s Church Institute este susţinut de biserica pendicostală, dar este accesibil tuturor confesiunilor religioase.

Toată clădirea este foarte modernă, atȃt pe interior, cȃt şi pe exterior, are un parter înalt, un etaj întins şi deschis şi un alt etaj parţial, de unde se poate privi în jos, peste toată deschiderea.  La etajul întȃi, unde se desfăşoară majoritatea activităţilor,  se află o sală uriaşă, împărţită în mai multe spaţii separate şi intimizate cu ajutorul unor pereţi semiînalţi. Într-o parte se află o zonă cu multe calculatoare, toate legate la internet, care se pot folosi gratuit.

IF

IF

         O masă de ping pong şi una de biliard aşteaptă şi ele să fie folosite de amatori. Pe un perete, un televizor uriaş şi în faţa lui, cȃteva fotolii confortabile, sunt şi ele pregătite pentru eventualii doritori.

IF

IF

IF

Într-un colţ, se găsesc cȃteva automate de cafea/ceai (gratuite), iar în alt colţ mai  multe rafturi cu cărţi ce pot fi împrumutate.

Tot la parter, undeva în partea dreaptă, se găseşte o capelă – ce arată ca o biserică în toată regula, cu altar, scaune din lemn aşezate pe mai multe rȃnduri, icoane pe pereţi şi vitralii în geamuri. Aici se oficiază slujbe, dar nu după un program anume, nu în fiecare duminică, ci ori de cȃte ori cineva doreşte acest lucru. Predicatorul stă permanent în clădire (atȃta timp cȃt clubul este deschis) şi oricine poate merge la el pentru a se confesa sau pentru a cere o slujbă.

IF

Absolut toate serviciile pe care le oferă Seamens’ Church Institute din Newark sunt gratuite, dar donaţiile din partea marinarilor (şi nu numai) sunt binevenite oricȃnd. La recepţie şi în toate maşinile care transportă marinarii de la şi spre vapor se găsesc cutiuţe pentru donaţii.

Dacă doriţi să aflaţi mai multe informaţii despre Seamen’s Church Institute din Newark, vizitaţi web site-ul organizaţiei:

www. seamenschurch.org

Pentru a înţelege mai bine ce înseamnă un Seamen’s Club citiţi în continuare: Seamen’s Club – Mission to Seafarers

You can skip to the end and leave a response. Pinging is currently not allowed.

Leave a Reply