Seamen’s Club – Mission to Seafarers

Sunt sigură că mulţi dintre cei care nu au nicio legătură cu marea sau cu meseria de marinar nu ştiu ce înseamnă un Seamen’s Club. Numele poate spune multe, dar nu de ajuns. Pentru că un Seamen’s Club este mai mult decȃt un club şi reprezintă pentru marinari mult mai mult decȃt reprezintă un Golf Club pentru membrii ei sau un oricare alt club pentru cei cărora le este destinat.

Marinarii sunt o categorie de oameni cu totul aparte. Unii dintre ei şi-au ales această meserie din spirit de aventură, pentru a putea călători în locuri neumblate, pentru a cunoaşte mai mult decȃt le este accesibil majorităţii covȃrşitoare , pentru a fi diferiţi şi pentru a se simţi liberi, în mijlocul mării. Alţii au ajuns marinari doar din întȃmplare, pentru că viaţa i-a împins în această direcţie, forţaţi de împrejurări şi de nevoi.

Indiferent de categoria în care se încadrează, marinarii din lumea întreagă alcătuiesc o ‘familie’ frumoasă care trebuie să se susţină reciproc, să se ajute şi să se respecte.

Organizaţiile şi misiunile care se adăpostesc azi sub numele general de ‘Seamen’s Club’ îşi au rădăcinile în Misiunea pentru Marinari (Mission to Seafarers) fondată în anul 1856. Purtȃnd denumiri diferite – Seamen’s Mission, Stella Maris, Seamen’s Club, Church Institute for Seafarers – aceste organizaţii au la bază o comunitate de oameni care vine în întȃmpinarea marinarilor, oferindu-le asistenţă în diferite domenii. Astfel de cluburi funcţionează în majoritatea porturilor din Europa, America de Nord şi Australia, dar şi în cȃteva porturi din Asia, Africa şi America de Sud. Cele două pietre de temelie pe care se bazează aceste comunităţi sunt religia şi voluntariatul. Fiecare club în parte este sprijinit de o anumită biserică, dar este deschis tuturor credincioşilor indiferent de confesiunea religioasă. Pentru că în faţa lui Dumnezeu ar trebui să fim egali cu toţii, indiferent cărei religii aparţinem, aceste comunităţi oferă servicii tuturor navigatorilor, fără să ţină seama de barierele religioase.

Pe lȃngă servicii simple de asistenţă legală şi socială, în cadrul Seamen’s Club-urilor marinarii pot beneficia de o gama largă de alte servicii: acces la internet şi telefon pentru a comunica cu cei de acasă, servicii de curierat rapid, schimb şi transfer de bani către orice destinaţie din lumea aceasta, transport de la vapor spre oraş şi înapoi, mese festive cu ocazia unor sărbători importante, servicii religioase.

Toate aceste misiuni sunt susţinute prin donaţii private din partea persoanelor ce aparţin de comunitatea religioasă respectivă, dar şi prin donaţiile marinarilor.

Majoritatea acestor ‘cluburi’ sunt localizate în interiorul portului sau în imediata vecinătate a acestuia pentru a facilita accesul marinarilor şi pentru a permite voluntarilor să ajungă mai uşor la vapor – în condiţiile în care marinarii nu au timp ei înşişi să se deplaseze pȃnă la sediul misiunii.

În afară de o echipă de voluntari gata oricȃnd să ajute şi să ofere consiliere, o astfel de misiune trebuie să aibă în dotare o clădire – mai mare sau mai mică – şi cȃteva maşini capabile să poarte marinarii din port spre oraş sau spre club.

În unele cazuri, aceste clădiri sunt construcţii adevărate – unele primite chiar sub forma unor donaţii – riguros împărţite în mai multe compartimente pentru a răspunde cel mai bine cerinţelor marinarilor. În porturile mai mici, astfel de cluburi sunt doar nişte spaţii special amenajate în interiorul altor clădiri mai mari, fără a fi total independente de acestea. În foarte multe cazuri, voluntarii care lucrează în slujba unor misiuni de acest fel nu pot primi oaspeţii într-o clădire bine definitivată din cauza faptului că nu au un astfel de spaţiu sau el se găseşte foarte departe de zona portului. Voluntarii însă încearcă să-şi îndeplinească cȃt mai bine obligaţiunile şi oferă majoritatea serviciilor direct la vapor. Cu cȃt oraşul port este mai dezvoltat şi, implicit, mai bogat, cu atȃt Seamen’s Club-ul este mai bine dotat şi voluntarii mai numeroşi.

Îndiferent de mărimea clădirii, majoritatea acestor ‘cluburi’ au în dotare o sală cu cȃteva calculatoare, un mic magazin, o sală de recreere şi o capelă. În unele cluburi există mese de ping pong sau biliard, un restaurant, cȃteva televizoare, o mini bibliotecă cu cărţi de împrumut şi chiar diferite instrumente muzicale.

Cȃteodată, aceste cluburi sunt situate în aceeaşi clădire în care funcţionează şi un hotel, iar marinarii pot fi cazaţi aici înainte de a pleca spre casă (sau înainte de a se urca pe vapor), beneficiind de tarife reduse.

Pentru că la baza acestor cluburi se află întotdeauna o organizaţie religioasă, marinarii pot beneficia de consiliere şi servicii religioase la cerere – slujbe cu ocazia sărbătorilor religioase şi ori de cȃte ori se solicită aşa ceva,  întȃlniri cu preoţii (pastorii). Aceste întȃlniri pot avea loc chiar la vapor, în condiţiile în care marinarii preferă să rămȃnă la bord, iar pastorii pot veni ei înşişi în mijlocul celor care au nevoie de consiliere şi îndrumare la un moment dat.

Majoritatea serviciilor oferite de Seamen’s Missions sunt gratuite, dar trebuie susţinute prin donaţii. De aceea, este recomandat să se depună în cutiile special amenajate – 1$ pentru fiecare oră de internet folosită, 3-4 $ pentru transportul de la vapor spre oraş şi înapoi. În unele Seamen’s club-uri din Statele Unite, există o listă de ‘tarife’ ce trebuie onorată de către marinari, dar aceste tarife sunt întotdeauna mult mai mici decȃt oricare alte tarife impuse de companiile private care oferă transport, servicii de internet, curierat sau transfer de bani.

În urmă cu cȃţiva ani, foarte multe cluburi puneau la dispoziţie cărţi de împrumut celor interesaţi. Marinarii puteau lua cȃteva cărţi, cu posibilitatea de a le returna la vizita următoare în acelaşi loc sau în oricare alt club din alt port, chiar din altă ţară. În Marea Britanie şi Franţa încă mai există cluburi care oferă cărţi cu împrumut, dar în celelalte ţări, acestea sunt tot mai rare. Poate fondul de carte s-a epuizat din cauza faptului că marinarii nu au mai returnat cărţile luate sau poate chiar interesul pentru cărţi a dispărut din moment ce marinarii au acum la dispoziţie şi alte moduri de petrecere a timpului liber. Din ce în ce mai multe companii de navigaţie au început să ofere marinarilor internet la bord şi, din această cauză, interesul pentru Seamen’s club-uri a scăzut şi va continua să scadă în anii următori. Sper să nu se întȃmple aşa ceva prea curȃnd pentru că tocmai astfel de comunităţi menţin legăturile strȃnse între marinarii de diferite naţionaliţăţi şi religii ajutȃndu-i să socializeze, să-şi împărtăşească cunoştinţele şi aventurile.

În ziua de azi, din cauza vitezei de operare în majoritatea porturilor lumii, devine din ce în ce mai greu pentru marinari să iasă la plimbare în oraş pentru a se relaxa sau doar pentru a comunica cu cei de acasă. Seamen’s club-urile vin în întȃmpinarea lor, ajutȃndu-i şi oferindu-le exact ceea ce au nevoie în timpul cel mai scurt posibil. Marinarii nu doresc să iasă la plimbare în toate porturile în care ajung pentru că aceste plimbări pot fi obositoare, mari consumatoare de timp şi de bani şi nu sunt întotdeauna prea uşor de realizat. Ei îşi doresc de foarte multe ori doar să schimbe pentru cȃteva ore peisajul, să ofere puţină diversitate rutinei lor zilnice, să întȃlnească feţe noi. Chiar dacă beneficiază la vapor de toate minunile noi ale tehnicii şi nu au nevoie să meargă într-un Seamen’s club pentru a lua legătura cu cei dragi, sper că marinarii nu vor abandona această tradiţie în viitor şi o vor ajuta să dăinuie, aşa cum fac de peste 150 de ani.

Este, de asemenea, foarte important ca din ce în ce mai multe astfel de cluburi să ia naştere în porturile mai mici şi mai izolate ale lumii pentru că în astfel de porturi marinarii întȃmpină cele mai mari dificultăţi (de exemplu- Africa).

Dintre toate cluburile pe care le-am vizitat pȃnă acum în diferite ţări, cele mai bine organizate, dotate şi de încredere mi se par a fi cele din Statele Unite. Americanii sunt, într-adevăr, cei care au inventat conceptul de voluntariat şi asta se vede foarte clar în absolut toate domeniile de activitate – de la munca în spitale şi apărarea drepturilor animalelor, pȃnă la construirea de case pentru cei loviţi de inundaţii sau apărarea şi conservarea puilor de broaşte ţestoase. Chiar şi copii sunt învăţati să desfăşoare diferite activităţi de voluntariat, iar majoritatea tinerilor ce îşi caută un loc de muncă au cel puţin 4-5 activitaţi de voluntariat în diferite domenii descrise în CV-ul de angajare.

În Seamen’s Club-urile americane, în afară de unul-doi angajaţi permanenţi, absolut toţi ceilalţi colaboratori sunt voluntari iar cei mai mulţi dintre ei sunt studenţi sau elevi de liceu în anii terminali. Din cealaltă categorie fac parte foştii marinari, acum pensionari, care, după ce şi-au petrecut 25-30 de ani pe mare, s-au retras la uscat, dar nu pot sta prea departe de breasla lor şi nu vor să piardă contactul cu acestă ‘familie’ numeroasă. Ei sunt cei care răspund cel mai bine cerinţelor navigatorilor pentru că ştiu prea bine ce presupune acestă meserie şi mai ales ce nevoi au marinarii.

Conceptul de voluntariat (în special în acest domeniu) poate fi nou pentru mulţi dintre noi, dar el trebuie înţeles şi respectat la adevărata lui valoare, iar oamenii care desfăşoară astfel de activităţi trebuie să fie şi ei ajutaţi şi susţinuţi – atȃt de guvern şi de organizaţii non-profit, cȃt şi de marinarii către care se îndreaptă toată munca lor. Cȃteodată un simplu ‘mulţumesc’ poate fi de ajuns, dar, în unele cazuri, cuvintele care exprimă gratitudinea şi recunoştinţa trebuie să fie însoţite şi de donaţii în bani. Aceste donaţii ajută misiunea să meargă mai departe şi să acorde asistenţă şi acelor marinari din ţările mai defavorizate care au cel mai mult nevoie de ajutor, dar care nu-şi permit să contribuie financiar la susţinerea organizaţiei.

Mission to Seafareres ajută şi susţine pe marinarii din lumea întreagă, dar şi marinarii trebuie să răspundă în acelaşi mod. Trebuie să fie recunoscători şi să contribuie – pe cȃt posibil – la buna desfăşurare a activităţilor acesteia, să ajute la propriu atunci cȃnd este nevoie şi să încerce să facă cunoscută această frumoasă tradiţie în lumea întreagă.

Citiţi în continuare despre cȃteva cluburi de acest fel pe care le-am vizitat pȃnă acum în diferite porturi:

Newark – New Jersey

Savannah – Georgia

Le Havre – Franţa

Fos sur Mer – Franţa

You can skip to the end and leave a response. Pinging is currently not allowed.

Leave a Reply