La plimbare prin Florenţa – Jurnal de bord HS Bruckner (24 aprilie 2014)

În luna noiembrie a anului trecut am vizitat Florenţa în timpul vacanţei noastre italiene (povestea aici) şi, pentru că atunci nu am reuşit să vedem chiar tot ceea ce oraşul avea de oferit, ne-am propus să ne reîntoarcem. Întotdeauna, reuşim să lăsăm anumite obiective turistice nevizitate în oraşele în care ajungem tocmai pentru a avea un motiv serios de a reveni la un moment dat. De data aceasta, am ajuns cu vaporul în Livorno şi eram hotărȃţi să ieşim la o plimbare prin oraş. Ştiam că de aici se poate ajunge foarte uşor la Pisa, dar, pentru că vizitasem Pisa în urmă cu cȃţiva ani, unul dintre cei doi piloţi care au venit la bord ne-a recomandat să mergem la Florenţa. Nu mă gȃndisem o clipă că Florenţa ar putea fi atȃt de aproape şi atȃt de accesibilă şi, de îndată ce am aflat că doar 100 de km ne despart, m-am hotărȃt pe loc. Mai ales că părinţii mei – care ne însoţesc în turneul european pe mare – nu au mai fost în Florenţa şi chiar s-au arătat foarte interesaţi de această oportunitate.

       Între Livorno şi Florenţa sunt doar 100 de km, ceea ce înseamnă ~ o oră şi 20 de minute de mers cu trenul. Trenurile circulă la intervale de ~ 45 de minute şi un bilet costă 9 euro. Gara principală din Florenţa se numeşte Santa Maria Novella. Chiar acolo am ajuns şi noi la ora 13:40, cu o hartă în mȃnă şi cu ochii pe ceas. Aveam patru ore disponibile să vizităm centrul oraşului şi să ne bucurăm de atmosferă veselă de primăvară.

        Pentru mine, reîntȃlnirea cu Florenţa a fost ca o superbă reînviere a unor amintiri nu de mult trăite. Am regăsit oraşul mult mai frumos, în comparaţie cu vizita din noiembrie. Străzile erau foarte aglomerate, la fel toate terasele şi restaurantele de pe marginea drumului. Peste tot mişunau grupuri de turişti, unii într-un sens, alţii în celălalt, dar cu toţii la fel de preocupaţi şi de hotărȃţi să vadă cȃt mai mult, în cȃt mai scurt timp. Mulţi dintre ei erau în grupuri mari şi urmăreau un băţ, o umbrelă sau un steguleţ purtate cu pricepere de un ghid deschizător de drumuri.

    Ne-am început plimbarea noastră cu piaţa de pielărie. Este imposibil să ajungi în Florenţa şi să nu poposeşti măcar cȃteva minute în această piaţă colorată şi foarte renumită. Indiferent că doreşti să cumperi ceva sau doar să priveşti, această piaţă te încȃntă şi te acaparează ca un magnet. Te trezeşti de-odată interesat de lucruri cărora nu le acordai o prea mare importanţă înainte, dar care aici ţi se par minunate, tocmai datorită faptului că foarte mulţi alţi vizitatori se minunează şi admiră aceleaşi produse ca şi tine. Am regăsit aceleaşi genţi şi geci din piele de toate culorile posibile şi imposibile, dar şi alte suveniruri, eşarfe, ochelari,rochii de vară şi feţe de masă. Toate mi s-au părut mai frumoase şi mai vesele. În noiembrie, nu m-am putut bucura prea mult de această privelişte pentru că afară nu erau decȃt cȃteva grade şi frigul este, întotdeauna, cel mai mare duşman al meu. De data aceasta, afară au fost peste 25° şi întregul oraş părea deja cufundat complet într-o vară cam timpurie, dar atȃt de mult aşteptată. Nu puteam să părăsim zona, fără să facem şi o scurtă vizită în piaţa de fructe şi legume pentru a admira culorile şi aromele tarabelor. Aceleaşi pulpe uriaşe de prosciutto se odiheau în cȃrlige, aceleaşi paste colorate atrăgeau privirile turiştilor şi declanşau camerele foto.

Piata Centrala Florenta

          Mă simţeam foarte bine în postura de ghid turistic pentru părinţii mei şi m-am bucurat să constat că nu aveam nevoie de nicio hartă pentru că cunoşteam bine toate drumurile. Nici nu ar fi fost greu să ajungem în Piazza del Duomo din moment ce grupuri grupuri de turişti mergeau în aceeaşi direcţie şi fluxul de oameni curgea continuu spre cele mai importante obiective turistice. Ne-am lăsat mai mult duşi pe sus şi am ajuns în cȃteva minute în faţa superbei catedrale fiorentine, Basilica Santa Maria del Fiore, în acelaşi timp cu mai multe grupuri de turişti ce făceau parte dintr-un grup şi mai mare ce ajunsese undeva prin apropiere cu un vapor de croazieră. Este posibil să fi fost cu toţii pasageri chiar pe vaporul de croazieră pe care l-am văzut în portul Livorno, dar este la fel de probabil ca vaporul lor să se afle în Viareggio sau chiar mai în nord, în La Spezia. În faţa Basilicii, se întindea o coadă destul de lungă, dar care se mişca foarte repede. Ne-am aşezat şi noi şi în cȃteva minute am intrat în interiorul bisericii, în acelaşi timp cu o mare de oameni. Nu prea am putut să ne mişcăm în voie pentru că am fost nevoiţi să păstrăm ritmul de mers al întregii procesiuni care înainta încet spre altar, prin partea stȃngă. Am încercuit şi noi Biserica, oprindu-ne cȃteva minute în faţa altarului pentru a admira superbul tavan al cupolei şi am ieşit apoi afară, pe latura dinspre dreapta, în spaţiul special destinat pictorilor şi artiştilor de tot felul.

Georgia Vassari - Santa Maria del Fiore Firenze

          Cupola lui Brunelleschi şi Campanille păreau acum mult mai frumoase, mai impunătoare, proiectate pe superbul cer albastru, decorat cu nori pufoşi.

Campanille Duomo Firenze

          Ne-am continuat plimbarea noastră spre Palazzo Vecchio şi Galeria delle Ufizzi. Şi aici erau foarte mulţi oameni, dintre care majoritatea tineri   şi elevi veniţi în excursie cu şcoala. Am admirat şi noi statuile din faţa Palatului, am intrat apoi în interior unde am regăsit frumoşii rododendroni din Savannah – de data asta în ghivece uriaşe.

Piazza della Signoria Neptune

Piazza della Signoria

In interiorul Palazzo Vecchio Florenta

      Pe malul rȃului Arno, în faţa Galeriilor Ufizzi, nu am găsit un loc liber din care  să admirăm şi noi faimosul Ponte Vecchio şi pe tinerii care traversau rȃul în toate direcţiile în caiace şi schiff-uri. Pentru că vroiam cu orice preţ să vedem oraşul de sus, am hotărȃt să mergem în Piazzale Michelangelo pentru panorama deosebită pe care o oferă, dar şi pentru drumul pe care îl aveam de străbătut pȃnă acolo. Am trecut Rȃul Arno pe Ponte alla Grazia şi am reuşit cu această ocazie să admirăm, chiar dacă de la distanţă, şi Ponte Vecchio

Arno Florenta

      În luna noiembrie, ne-a plăcut foarte mult drumul care ne-a urcat în Piazzale Michelangelo pentru că a trecut printr-o superbă grădină. Este adevărat că atunci era cam pustie şi tristă, dar a reuşit să ne ofere mai multe momente de bucurie, întȃlniri cu personaje interesante şi chiar cȃteva flori întȃrziate. De data aceasta, grădina era un adevărat paradis. Colorată în cele mai vesele culori şi parfumată cu arome diferite, Giardino delle Rose era acum locul de întȃlnire, relaxare şi joacă pentru o mulţime de părinţi, copii, căţei şi turişti. Cei mai mulţi dintre ei erau, cu siguranţă, localnici, părinţi tineri ieşiţi la aer cu copilaşii în cărucioare. Cȃţiva mai măricei se tăvăleau fericiţi pe iarbă, cȃteva bunici citeau poveşti nepoţeilor în încercarea de a-i adormi pentru prȃnz, iar mulţi tineri stăteau pur şi simplu tolăniţi în iarbă şi se relaxau la soare. Grădina găzduia mulţi trandafiri înfloriţi, de diferite culori şi dimensiuni, dar şi alte plante – rododendroni, iedere, brazi, iasomii, irişi, portocali, lămȃi şi alte cȃteva plante exotice, plantate în recipiente uriaşe.

Giardino delle Rose Florenta 2

Giardino delle Rose Florenta

Florenta Giardino delle Rose

Florenta Giardino delle Rose 2

        I-am regăsit la locul lor pe simpaticii domni din bronz care făceau parte dintr-o colecţie de artă, avȃndu-l drept autor pe un oarecare sculptor Fulon.

Giardino delle Rose Firenze

          După ce ne-am umplut plămȃnii de arome care de care mai înnebunitoare, am părăsit grădina şi ne-am continuat urcuşul spre Piazzale Michelangelo. Această piaţă reprezintă un punct de interes turistic foarte renumit, dar şi un loc de întȃlnire al turiştilor cu autocarele care reprezintă mijlocul lor de transport. În piaţă, aglomeraţia era mai mare decȃt m-am aşteptat eu. Am găsit cu greu un moment liber să pot fotografia panorama deosebită care se întindea la picioarele noastre.

Vedere din Piata Michelangelo Florenta

          Cele patru ore s-au scurs fără să ne dăm seama şi am pornit pe drumul de întoarcere spre gară, de data aceasta cu un autobuz care ne-a dus în faţa gării în ~ 30 de minute şi pentru care am plătit 1.20 euro (o persoană). A fost o plimbare frumoasă şi, chiar dacă a fost foarte scurtă, ne-a bucurat foarte mult. M-a făcut să-mi doresc şi mai mult să mă întorc într-o vacanţă de primăvară călduroasă. Sunt foarte fericită că am luat hotărȃrea cea bună de a merge la Florenţa. Vizita noastră din noiembrie a fost o vacanţă adevărată, dar tot nu ne-a permis să vizităm tot ceea ce merita a fi vizitat. Vizita de astăzi a durat doar patru ore, dar ne-a umplut sufletele de bucurie şi ne-a făcut să realizăm un lucru foarte important. Indiferent de cȃte ori vizitezi un oraş, merită întotdeauna să repeţi vizita, dacă şansa aceasta ţi se oferă. De fiecare dată poţi descoperi ceva noi sau poţi revedea ceva vechi în altă lumină, în altă culoare, chiar cu mai multă bucurie.

PHOTO GALLERY

Please follow and like us:
0
You can skip to the end and leave a response. Pinging is currently not allowed.

Leave a Reply


Enjoy this blog? Please spread the word :)