Romania pitorească ziua 2- Vacanţă septembrie 2012

          Ziua 2 (5 septembrie)

          Pe drumul naţional care leagă Râmnicu Vâlcea de Târgu Jiu, chiar la intrarea în Judeţul Gorj, se află comuna Polovragi pe teritoriul căreia se găsesc Mănăstirea PolovragiCheile Olteţului şi Peştera Polovragi. Primisem recomandarea de a vizita această zonă chiar de la Biroul de Informare turistică din Horezu şi nu ne-a părut rău.

          Mănăstirea Polovragi, ctitorită în jurul anului 1505, se află la poalele Muntelui Piatra Polovragilor şi a fost iniţial mănăstire de călugări, dar din 1968 a fost transformată în mănăstire de călugăriţe. Ȋn curte se aflau foarte multe flori, toate balcoanele erau inundate de muşcate, măicuţele trebăluiau peste tot şi câţiva turişti admirau în linişte grădina, interiorul bisericii şi magazinul de suveniruri de la intrare.

Manstirea Polovragi

 

In curtea Manastirii Polovragi


          Cheile Olteţului au o lungime de aproximativ doi kilometri şi încep chiar din spatele Mănăstirii.  

          Apa Olteţului taie cei doi munţi, care, la un moment dat, aproape se întrepătrund. Peisajul este de o frumuseţe copleşitoare. Pe o parte se află stânca înaltă şi abruptă a Munţilor Căpăţânii, pe cealaltă se află Munţii Parâng, iar jos, într-un hău, la ~ 20 de metri adâncime, curge apa. Este puţin cam dificil să priveşti în ‘hău’ şi nu este deloc recomandat celor care au rău sau frică de înălţime.
 
Cheile Oltetului
 
Cheile Oltetului 2
 
          La ~ 200 de metri de la intrarea în Chei, se află Peştera Polovragi, săpată în Munţii Căpăţânii, pe malul stâng al râului.  Situată la 670 de metri altitudine, peştera are aproape 10 km lungime, dar este deschisă spre vizitare doar o porţiune de ~ 800 de metri, doar atât fiind şi zona electrificată.

          Intrarea în peşteră a fost făcută în urma intervenţiei omului, în anii ’60, odată cu realizarea drumului forestier. Până atunci, se pătrundea printr-o gaură foarte îngustă, iar apoi se cobora în interior pe o frânghie. Galeriile sunt foarte înalte, traseul de vizitat este foarte uşor, doar în câteva locuri există pericol de alunecare datorită picăturilor care se adună în tavan şi se preling apoi pe jos, formând chiar câteva bazinaşe.

Interiorul Pesterii Polovragi

 

Interiorul Pesterii Polovragi 2

 

 

Pestera Polovragi

      

          Peştera mai este cunoscută şi sub numele de Peştera lui Zamolxe, deoarece legenda spune că aici a trăit Zeul dac după cucerirea Daciei de către Romani.

Scaunul lui Zamolxe -Pestera Polovragi

                                                                                           – scaunul lui Zamolxe –

          Ȋn secolele XVII – XVIII, peştera a oferit adăpost şi condiţii perfecte de supravieţuire pentru mulţi refugiaţi, fiind ferită de curenţi de aer (pentru că nu are decât o singură intrare) şi o temperatură constantă de 9-10 grade tot timpul anului. Oferă, de asemenea, adăpost unei bogate colonii de lilieci care hibernează în Peşteră de toamna până primăvara, perioadă în care este şi închisă pentru vizitare.
          Peştera Polovragi se vizitează numai însoţiti de un ghid, în grupuri cu plecare din oră în oră, la ore fixe, biletul de intrare costă doar 5 lei şi în interiorul Peşterii se poate staţiona cât timp dorim, până la ora 20, când se închide şi se sting luminile.
          Pe drumul de întoarcere spre Horezu, am făcut un mic ocol pentru că am vrut să vizităm Peştera Muierilor. Ne-am răzgandit când am văzut că grupul care aştepta să intre era deja foarte numeros şi gălăgios şi mai erau peste 25 de minute până la intrare. Am aflat că traseul este chiar mai dificil, are ~ 900 de metri lungime, dar pe câteva porţiuni înălţimea galeriilor nu depăşeşte 1 metru, nu este electrificat în totalitate şi trebuie să mergi constant, în acelaşi timp cu grupul şi ghidul însoţitor. Nu ai voie să rămâi în urmă pentru că poţi rămâne pe întuneric şi chiar dacă nu-mi este frică de aşa ceva, în nici un caz nu-mi place să merg cu cârdul şi  în acelaşi pas cu nişte turişti zgomotoşi şi puşi pe băşcălie. Mi-am dat seama că am făcut foarte bine că am vizitat Peştera Polovragi şi ne-am putut bucura în linişte de frumuseţile ei. Fiind mult mai renumită, Peştera Muierii şi-a pierdut un pic din farmec  în primul rând datorită supra-aglomerării. Şi taxa de intrare spunea totul – biletul costa dublu şi taxa pentru fotografiere era tot de 10 lei. Nu mi-ar fi părut rău de bani dacă aş fi putut să vizitez peştera în voie, fără să mă împingă cineva de la spate, dar, cum aşa ceva nu era posibil, am renunţat. O să încercăm să revenim în această zonă pentru a vizita Peştera Muierii, dar într-o altă perioadă, când nu va fi atât de aglomerat.
          Am luat drumul de întoarcere spre Horezu şi, înainte de a ne retrage în liniştea Paradisului nostru de la Pensiunea Ioana, am făcut un popas la Mănăstirea Hurezi (sau Horezu).
          Construită între 1690 – 1693 de către Constantin Brâncoveanu, Mănăstirea Horezu, cel mai mare ansamblu monastic din România, este construită pe valea râului Romanii de Jos, în satul care la acea vreme se numea Hurezi (acum, Romanii de Jos), nume care ulterior a fost luat de târgul de peste deal, actualul oraș Horezu.
          Lăcașul, o remarcabilă realizare a artei brâncovenești, este locuit de măicuţe şi inundat de linişte şi flori de toate culorile.

 

Manastirea Horezu


In curtea Manastirii Horezu


        O plimbare prin curtea Mănăstirii este foarte potrivită pentru orice anotimp şi oră din zi şi foarte recomandată într-o zi caldă de septembrie, cu peste 30 de grade în termometre.

Cititi si :
Vacanta in Romania – Ziua 1
Vacanta in Romania – Ziua 3
Vacanta in Romania – Ziua 4
Vacanta in Romania – Ziua 5 si Ziua 6
Vacanta in Romania – Ziua 7
Vacanta in Romania – Ziua 8
Vacanta in Romania – Ziua 9

Galerie foto:

You can leave a response, or trackback from your own site.

Leave a Reply