Reîntȃlnire cu New York-ul după şase ani – Jurnal de bord HS Bruckner (februarie 2014)

Mă bucur să revăd skyline-ul Manhattan-ului după aproape şase ani. Mă bucur şi pentru că am în dotare o cameră foto mult mai profesională decȃt ceea pe care o aveam în 2008 şi cred că am reuşit să fac nişte fotografii mai bune. Privit din depărtare – din locul de unde am preluat primul pilot – Manhattan-ul părea un pic înceţoşat, dar am putut distinge cu uşurinţă Empire State Building şi locul în care s-au aflat Turnurile Gemene. Peisajul ar fi fost mult mai frumos cu ele la locul lor, dar, probabil că acum oamenii le apreciază mai mult decȃt le apreciau atunci cȃnd ele existau. Atunci, le vedeau, le fotografiau şi nimic mai mult. Acum, toţi vorbesc despre ele, parcă mai mult decȃt o făceau înainte de 2001 pentru că întotdeauna apreciem ceva – indiferent că este vorba de o clădire, o persoană sau orice altceva – mai mult după ce nu mai există şi ne raportăm întregul univers rămas în picioare la imaginile pe care le-am cunoscut înainte. Aşa ne-a vorbit şi nouă astăzi pilotul – un afro american, înalt şi solid, foarte mȃndru de oraşul în care s-a născut în urmă cu ~ 40 de ani. Ne-a povestit despre ziua de 11 Septembrie 2001, despre ceea ce a trăit şi văzut pe viu într-un oraş cuprins de teroare, care nu ştia exact ceea ce s-a întȃmplat cu el. ‘A venit sfȃrşitul lumii?’ – s-au întrebat în primele minute zecile de mii de oameni care au asistat pe străzi neputincioşi la căderea primului turn. Nu-şi puteau închipui dezastrul ce avea să urmeze şi care avea să confirme în scurt timp că nu sfȃrşitul lumii venise, ci doar un atac terorist avusese loc. Pentru cei aflaţi în turnuri şi care au murit în foarte scurt timp, probabil că sfȃrşitul lumii a fost explicaţia cea mai rezonabilă la ceea ce se întȃmpla.

          În fine, au trecut mai mult de 12 ani de atunci, dar americanii vorbesc şi povestesc despre acele momente ca şi cum s-au întȃmplat ieri. În special, cei care au văzut şi trăit pe viu acele ore îngrozitoare, dar şi zilele care au urmat.

          Întȃlnirea mea cu New York-ul de astăzi a fost foarte emoţionantă şi sunt sigură că o să fiu şi mai emoţionată atunci cȃnd vom reuşi să ieşim la plimbare în Manhattan.

         Prima imagine cu Manhattan-ul a început să mi se contureze mai clar după ce am trecut pe sub primul pod – Varrazano Narrows Bridge – care face legătura între Staten Island (în Vest) şi Coney Island (în Est). Pe malul din dreapta (Est), stăteau aliniate blocurile de culoare maro pe care le-am văzut de atȃtea ori în filmele a căror acţiune se desfăşoară în Brooklyn. Bineînţeles, această imagine este foarte interesantă azi şi datorită zăpezii care acoperă străzile şi ţărmurile dinspre Ocean. Pilotul mi-a spus că nu au mai avut zăpadă aşa mare de mai mult de zece ani. Acum a mai rămas doar puţin din ceea ce a fost, dar mȃine se anunţă din nou zăpadă, dar şi soare spre orele prȃnzului.

 

Approaching New York– Varrazano Narrows Bridge –

 

Coney Island– Coney Island –

 

Coney Island Brooklyn– Conney Island, Brooklyn –

         După ce am trecut pe sub pod am zărit pentru prima oară şi Statuia Libertăţii (prima oară în voiajul acesta). Era cam mică şi destul de greu de depistat în multitudinea de zgȃrȃie – nori care se înălţau mȃndri pe linia orizontului şi care reprezintă imaginea simbol a New York-ului.

The Statue of Liberty

Manhattan skyline– Manhattan skyline –

          În ultimele patru zile, din cauza vremii foarte urȃte de care am avut parte în Atlantic, cu valuri mai mici şi mai mari (6-8 metri) şi vȃnt foarte puternic, singura mea consolare a fost că luni, 17 februarie, voi ajunge la New York. Ştiam că voi avea de suportat cȃteva zgȃlţȃieli serioase atȃt ziua, dar mai ales noaptea, dar mai ştiam că într-un fel sau altul, voi ajunge la New York. Şi am ajuns cu aproape 10 ore întȃrziere, dar am ajuns. Cu cȃt valurile au fost mai mari în ultimele zile, cu atȃt bucuria mea a fost mai mare azi cȃnd am zărit pentru prima oară Statuia Libertăţii. Îmi închipui cȃt de bucuroşi trebuie să fi fost sutele de mii de emigranţi care au traversat Atlanticul mai ales la începutul secolului XX, venind dispre Europa, după săptămȃni pe mare, în condiţii nu tocmai prietenoase. Cȃt de bucuroşi trebuie să se fi simţit ei în momentul în care Statuia Libertăţii le apărea în cale, simbolul libertăţii şi începutul unei vieţi noi pentru ei, pe Pămȃntul Făgăduinţei.

          Din păcate, nu am putut să văd Statuia mai de aproape, pentru că vaporul nostru a intrat în Elizabeth Port şi pentru asta am fost nevoiţi să ne luăm rămas bun de la Manhattan şi să facem stȃnga, spre Newark Bay.

The Statue of Liberty Liberty Island

 

          Am mai trecut pe sub un pod – Bayonne Bridge – care face legătura între Staten Island şi New Jersey şi am fost întȃmpinaţi şi de un superb apus de soare pe care l-am fotografiat din mai multe poziţii, la diferite intervale.

 

Bayonne Bridge Newark New Jersey– Bayonne Bridge –

Bayonne Bridge by sunset New Jersey– Bayonne Bridge –

Entering Port Elizabeth New Jersey– Port Elizabeth  N.Y.-

          Am ajuns la cheu în jurul orei 19 – după aproape trei ore în care am îngheţat atȃt de tare încȃt la ultimele fotografii cu greu am reuşit să-mi folosesc degetele pentru a declanşa aparatul.

          Abia aştept să revăd Manhattan-ul şi sper să avem mai mult timp la dispoziţie pentru vizită. De data aceasta, nu vom ieşi în oraş pentru că nu avem timp suficient şi afară este mult prea frig pentru un tur cu double-decker-ul. Vom reveni aici peste 41 de zile şi sperăm să ajungem mai dimineaţă astfel încȃt să avem o zi întreagă la dispoziţie. Acum avem doar o noapte întreagă în faţă şi, oricȃt de tentant ar fi pentru unii o plimbare prin Manhattan la ceas de seară, trebuie să recunoaştem că noi nu suntem fanii unor astfel de plimbări.

So, Manhattan, wait for us. We’ll be back!!

Sunset in Port Elizabeth New Jersey

Galerie foto:

You can skip to the end and leave a response. Pinging is currently not allowed.

2 Responses to “Reîntȃlnire cu New York-ul după şase ani – Jurnal de bord HS Bruckner (februarie 2014)”

  1. Mioara says:

    Chiar daca New York v-a intampinat,de data aceasta,cu ninsoare si frig,imaginile pe care le-ai surprins sunt minunate si impresionante!Foarte frumos!Stiu ca ne vei prezenta,in continuare,si New York-ul insorit in zilele de primavara.Rintalnirea va fi mult mai placuta!!!

  2. costica anonimul says:

    Mda …Amintiri pentru tine-amintiri placute multe dar si neplacute legate de turnuri.Mai neplacute pentru americani si destul de ingrijoratoare pentu noi.Mi-am amintit(citind) exact momentul.A venit Cristi la mine(construiam) si mi-a zis sa deschid televizorul.Am discutat cateva detalii ale constructiei pentru ca Cristi pleca a doua zi sau in cateva zile.Tin minte ca era Virgil la noi.Cred ca simti o stare extraordinara sa vezi statuia Libertatii.Visam si eu in anii 80 ,dar era numai un vis si doar un vis ,cand era un pericol pentru unii sa si viseze.Imi pare rau pentru americani(si pentru cei care cred ca turnurile au fost darmate de teroristi dar si de cei care cred ca teroristii au fost platiti de…).Viata merge inainte si cu bune si cu rele sa speram ca pe timpul existentei noastre ne intalnim numai cu cele BUNE.Va doresc zile frumoase si voiaj placut.Mi-a placut si am primit cu bucurie ce ai scris .Te apropii de 50 mii cititori pe blog–o sa te anunt.pa pa

Leave a Reply