Puerto Madryn, Argentina – Partea a III-a (15 iulie) – Peninsula Valdez si Plaja Doradillo – Jurnal de bord ‘HS Liszt’

Vizita noastră în Peninsula Valdez fusese programată cu mai mult de o lună în urmă, în mometul în care am ajuns pentru prima oară în Madryn şi am intrat într-o agenţie de turism. Acolo, un domn a încercat să ne convingă cât de minunată poate fi o excursie de o zi organizată de agenţia lui. Preţul era cam mare, dar merita. Cel puţin, aşa pretindea el. A reuşit să ne convingă, într-adevăr, că Peninsula Valdez merită o atenţie deosebită, dar nu a reuşit să ne convingă că această excursie merită făcută cu o agenţie, cu un grup, chiar dacă el este format doar din câteva persoane. Am optat aşadar pentru o vizită pe cont propriu, aşa cum ne place nouă, fie că ne aflăm în Europa, în Asia sau în America de Sud. Ne place să fim independenţi atunci când călătorim, când vizităm locuri noi, să nu depindem de nici un program, să hotărâm singuri ce vrem să facem, ce vrem să vedem şi în ce mod. Pentru asta am avut nevoie de o maşină. Nu a fost prea complicat să facem rost de una, în Madryn există mai multe birouri de Rent a Car şi acum, fiind în afara sezonului turistic, oferta este foarte mare.

Am reuşit să ajungem la biroul de închirieri duminică la ora 13 şi, în mai puţin de o jumătate de oră eram gata de drum, cu toate actele semnate şi cheile în contact. Maşinuţa noastră a fost un Opel Chevrolet Corsa, de culoare neagră, cam rablagită, cu parbrizul crăpat în câteva locuri, dar destul de bună pentru noi. Ne-a costat 400 de pesos pentru o zi ( ~70$/ 24 de ore).

Am plecat hotărâţi spre Peninsula Valdez.

Ȋn 1999, Peninsula Valdez a fost declarată de către UNESCOMonument Natural în Patrimoniul Mondial datorită diversităţii faunei şi florei, numărându-se printre puţinele locuri în lume în care există o aşa mare densitate de vieţuitoare.
Peninsula Valdes harta

Are forma unui topor medieval aruncat spre Oceanul Atlantic şi legat de uscat print-un istm – Istmo Carlos Ameghino –  care desparte cele două golfuri – Golfo Nuevo, în Sud şi Golfo San Jose, în Nord. Ȋn cea mai îngustă parte a sa, istmul oferă o bună vizibilitate către ambele golfuri în acelaşi timp şi către Insula Păsărilor (Isla de los Pajaros) care se află la 5 km de mal, în Golful San Jose. Isla de los Pajaros este paradisul păsărilor de tot felul – cormorani, pescăruşi, bâtlani, iar vara este şi casa Pinguinilor Magellan care vin aici pentru a cloci şi a-şi creşte puii.
Toată peninsula este un teren acoperit de câmpii şi dealuri joase pline de smocuri de iarbă şi arbuşti ţepoşi, dar plajele care o mărginesc adăpostesc o multitudine de animale marine, răspândite fiecare în funcţie de anotimp.

Plaja Doradillo, Puerto Madryn, Argentina (12)
La 25 de km de la intrarea în Rezervaţie, se află Puerto Piramides, singura aşezare urbană a Peninsulei şi punctul de plecare al bărcilor în excursiile printre balene,  din iunie până în decembrie.
Ȋn Nord – Est, la Punta Norte, leii şi elefanţii de mare trăiesc şi se înmulţesc primăvara şi vara. Ȋntre lunile octombrie şi aprilie, la mareea înaltă, orcile vin până pe mal şi, dacă au noroc, prind puii de lei proaspăt născuţi, oferind, în acelaşi timp, doritorilor de senzaţii tari, imagini cutremurătoare şi de neuitat. Tot aici, vara, ies din ouă câteva zeci de mii de Pinguini Magellan.

Ȋn Sud –Est, la Punta Delgada, pe o cărare abruptă se poate coborî până pe ţărm pentru a admira coloniile de lei şi elefanţi de mare.

          Ȋn partea de Est se află Caleta Valdes, o limbă de nisip ce se întinde în mare şi care adăposteşte o altă colonie de elefanţi de mare, iar pe uscat, la Punta Cantor, o colonie foarte numeroasă de Pinguini Magellan se adăposteşte aici pentru a cloci în vara sudică.
          Şi interiorul peninsulei adăposteşte multe tipuri de animale printre care cele mai reprezentative sunt – Guanaco, o rudă a lamei, ce trăieşte doar în America de Sud şi Nandu, struţul american.
          Pentru a vizita întreaga Peninsulă Valdez este nevoie de o vacanţă de cel puţin 3-4 zile deoarece distanţele sunt destul de mari, iar drumurile nu sunt asfaltate. Singurul drum asfaltat este cel din Madryn până în Puerto Piramides şi are o lungime de ~ 90 km.

Dacă ne-am fi aflat aici într-un alt anotimp (septembrie- martie) am fi putut vedea colonia de pinguini şi am fi putut vizita întreaga Peninsulă într-o excursie de câteva zile, dar acum nu am avut decât câteva ore la dispoziţie, perioadă care ar fi putut fi mai lungă dacă soarele nu ar fi apus la ora 18.
La intrarea în Rezervaţie am plătit o taxă de 100 de pesos/persoană (~20$). Suma mi s-a părut destul de mare, dar, datorită faptului că întreaga zonă este arie protejată, cred că este justificată şi nu se cheltuie în van. Localnicii plătesc doar 30 de pesos.

De la intrare, până în Portul Piramides, pe o distanţă de ~ 45 km, am trecut prin mijlocul Stepei Patagoneze, printr-un peisaj tipic de câmpie şi dealuri nisipoase, presărate din loc în loc cu iarbă şi boscheţi ţepoşi, dar cu o frumoasă vedere spre Golful Nuevo pe partea dreaptă. Restricţia de viteză era de 40 km/oră, de o parte şi de alta a străzii era un gard de sârmă pentru a opri animalele să sară în faţa maşinilor şi peste tot erau semne de atenţionare că, din când în când, unele animale mai pot sări în drum. Nu am avut prea mult de aşteptat şi am şi văzut primul animal. Era o pisică sălbatică care a trecut strada în viteză, nu am avut timp să o fotografiez, dar am văzut-o foarte bine. Semăna la blană cu Fifi, pisica noastră de acasă, dar avea corpul mai lung şi mai suplu şi coada mai lungă şi stufoasă, dar lăsată în jos. Câţiva metri mai încolo a trecut strada un grup de păsări care semănau cu nişte bibilici cu creastă. Şi apoi, atracţia principală a peisajului a fost  Guanaco.  Primul grup de Guanaco era compus de 5-6 indivizi care rumegau la câţiva metri  de gard, în interior, în compania unor superbe oi cu blana creaţă şi impecabil de albă. Nu ştiu ce rumegau, pentru că nu era fir de iarbă pe acolo, dar, probabil că aveau ceva din moment ce locuiesc prin aceste zone. Când am oprit maşina să le facem poze, câteva dintre ele s-au speriat şi s-au îndepărtat uşor, fără să fugă.

Peninsula Valdez, Argentina, guanacu 4

Am aflat că sunt nişte animale foarte curioase din fire şi, datorită acestui fapt, sunt foarte uşor de vânat pentru că nu fug nici atunci când aud împuşcături şi primele exemplare cad moarte în grupul lor. Pe tot cuprinsul Argentinei, aceste ierbivore sunt vânate pentru carnea şi blana lor, dar foarte multe cad pradă pumelor.

          Nu am făcut nici un km şi am văzut alt grup. De data asta, patru Guanaco se aflau dincoace de gard, în spaţiul dintre gard şi şosea. Am avut timp să oprim maşina şi să facem câteva poze. Eu nu înţelegeam cum au ajuns ele atât de aproape de stradă şi cum vor mai trece înapoi, fără să-mi treacă prin cap că, de fapt, sunt foarte bune săritoare. Şi mi-au şi demonstrat.
Peninsula Valdez, Argentina, guanacu 2

Ȋn câteva secunde şi fără nici un pic de efort au sarit  gardul înalt de peste un metru şi s-au oprit dincolo de gard să ne privească. Se simţeau mai în siguranţă de partea cealaltă.

Peninsula Valdez, Argentina, guanacu 3
Peninsula Valdez, Argentina, guanacu

După ~ 22 de km de mers, am ajuns la Centrul de Informare Turistică. Aici se afla un observator de unde puteai privi printr-un telescop uriaş ambele Golfuri şi păsările de pe Isla de los Pajaros. Din păcate, soarele nu mi-a permis să fac nicio fotografie şi nici prin telescop nu am privit pentru că era multă lume care-şi aştepta cuminte rândul, iar noi ne cam grăbeam. Ne-am propus să facem din nou un popas aici la întoarcere şi să vizităm centrul de informare pentru a afla mai multe lucruri interesante despre aceste ţinuturi. Ȋn parcarea din faţa Observatorului, un motor home mai vechi , dar foarte ingenios îşi încărcase pasagerii – 4 adulţi şi vreo 5-6 copii – şi se pregătea  acum de plecare. O soluţie ideală pentru a străbate întreaga peninsulă, fără să ai grija rezervărilor la hotel şi cu posibilitatea de a petrece zile şi nopţi de neuitat în mijlocul naturii încântătoare.

Cu camperul prin Peninsula Valdez, Argentina
          Obiectivul nostru era să ajungem la Puerto Piramides şi să avem timp să ne ambarcăm pentru o mică excursie pe mare pentru a vedea balenele.
          După încă 25 de km străbătuţi în acelaşi tip de peisaj, am ajuns în Portul Piramides, singura aşezare omenească din întreaga Peninsulă şi singurul loc în care poţi găsi hoteluri şi alte tipuri de spaţii de cazare, inclusiv campinguri pentru vară.
Peste tot era plin de oameni care se agitau prin toate părţile, unii erau la terase, alţii la magazinele de suveniruri, alţii se pregăteau să iasă cu barca, alţii se întorceau de pe mare. Am intrat în primul birou de informare turistică şi am avut emoţii pentru câteva minute, în timp ce un domn de la agenţie se apucase să sune în toate părţile pentru două locuri într-o barcă – pentru noi doi. Argentina se află acum în toiul vacanţei de iarnă şi în zonă se aflau sute de turişti argentinieni, doritori să vadă balene. Până la urmă, la a treia încercare, am avut noroc. Ȋn 30 de minute pleca ultima barcă şi avea locuri şi pentru noi. A trebuit să mergem într-un alt loc, în acelaşi port, dar la o altă plajă,  la ~ 1 km depărtare. Dacă am fi luat-o direct pe plajă, am fi ajuns în 2 minute cu maşina, dar a trebuit să ocolim puţin pentru a coborî apoi pe plajă pe un drum care trecea de partea cealaltă a stâncii. Am ajuns la timp, ne-am plătit locurile (45$/persoană) şi ne-am trezit in mijlocul a peste 35 de argentinieni, majoritatea cu copii, mai mari şi mai mici, dintre care cel mai mic nu avea nici un an. Era o gălăgie de nedescris, o forfotă accentuată de o nerăbdare crescândă, ţipete de bucurie şi de emoţie, mai ales din partea copiilor. Ȋnainte de a ne primi vestele de salvare, am avut timp să facem o scurtă plimbare şi să privim un pic împrejurimile.
img_8153
Pe această mică plajă se aflau mai multe centre de excursii – Avistaje de bajenas, dar numai agenţia noastră, Peke Sosa, mai ieşea cu barca la acea oră, fiind, oricum, ultima ieşire de duminică, cu plecare la ora 16 şi întoarcere la apusul soarelui, în jurul orei 18.
Peke Sosa Avistaje de bajenas, Puerto Piramides, Peninsula Valdes
          Puţin înainte de ora 16, barca s-a întors cu peste 45 de turişti şi la ora fixată am putut şi noi să ne ambarcăm. Eram puţin emoţionată şi abia aşteptam să văd ceea ce arătau toate fotografiile expuse pe pereţii agenţiei. Stiam, însă, că acele fotografii făcute de fotografi profesionişti şi cu tele zoom-uri imense necesitau ore sau chiar zile de plimbare cu barca, la diferite ore, în aşteptarea momentului perfect. Ȋn aşteptarea acelei balene care avea chef să facă o săritură într-un anumit loc şi în speranţa că şi barca se afla exact în locul potrivit, cu lumina potrivită. Pentru astfel de fotografii, în afară de noroc, mai ai nevoie şi de multă răbdare şi de o barcă doar a ta, care să nu te taxeze cu ora şi care să nu fie prea populată. Plimbarea noastră a fost foarte plăcută şi chiar dacă marea era cam agitată, cu valuri şi cu vânt, am putut să ne bucurăm de peisaje deosebit de frumoase.
whale warching, Puerto Piramides, Peninsula Valdes, Argentina (6)
whale warching, Puerto Piramides, Peninsula Valdes, Argentina (7)
         Am văzut şi câteva balene, unele foarte aproape, multe, mai departe.

whale warching, Puerto Piramides, Peninsula Valdes, Argentina (3)

           De fiecare dată când apărea vreo balenă, barca se îndrepta spre ea şi, de câteva ori, chiar am avut noroc pentru că am ajuns foarte aproape. Câteodată, însă, balena schimba brusc drumul şi ne lăsa pe toţi cu ochii în ceaţă.
         Chiar la începutul excursiei,  ne-am apropiat foarte mult de două balene care se jucau şi despre care am aflat că sunt o femelă cu puiul ei de 2 ani. S-au jucat puţin pe lângă noi, apoi, femela s-a scufundat şi a trecut în partea cealaltă, exact pe sub barca noastră. Am putut să o vedem foarte bine, era foarte mare, avea ~ 15 metri lungime. Ghida   ne-a spus că femelele sunt mai mari decât masculii cu 2-3 metri şi cântăresc până la 40 de tone, iar puii de un an au cam 5-6 metri şi 3 tone. Ȋn primul an de viaţă, puiul suge câte 200 de litri de lapte pe zi şi va trăi alături de mama lui până la vârsta de 3 ani, când femela se împerechează din nou pentru a da naştere unui alt pui, peste încă 12 luni. Ȋn lunile în care se împerechează, balenele nu se hrănesc absolut deloc şi încep din nou să mănânce în octombrie.
whale warching, Puerto Piramides, Peninsula Valdes, Argentina (8)
whale warching, Puerto Piramides, Peninsula Valdes, Argentina (9)
whale warching, Puerto Piramides, Peninsula Valdes, Argentina (11)

Am mai văzut câteva balene, unele mai aproape, când în tribord, când în babord, altele mai departe, am încercat să ne mai apropiem şi chiar am reuşit de câteva ori.

whale warching, Puerto Piramides, Peninsula Valdes, Argentina (12)

whale warching, Puerto Piramides, Peninsula Valdes, Argentina (2)

whale warching, Puerto Piramides, Peninsula Valdes, Argentina (4)
whale warching, Puerto Piramides, Peninsula Valdes, Argentina (10)
          Bătea tare vântul, valurile balansau barca şi nu am mai putut să urmărim balenele prea de aproape, dar toată lumea părea extaziată. Pentru ei balenele erau foarte aproape şi, poate, le vedeau pentru prima oară. Copiii erau, într-adevăr, foarte bucuroşi, mai ales atunci cand ei vedeau primii câte o balenă mai aproape. Ȋncepeau să strige la părinţii lor, să-i facă atenţi, apoi se ridicau în picioare pe băncuţe ca să vadă mai bine. Doar copiii aveau voie să se ridice pe bănci în picioare pentru că nu-i deranjau pe turiştii din partea cealaltă a bărcii şi toată lumea avea o bună vizibilitate. Căpitanul avea grijă, oricum, ca toată lumea să beneficieze de cele mai bune condiţii pentru a vedea şi fotografia balenele, de aceea întorcea mereu barca şi o aşeza astfel încât, indiferent pe ce parte te aflai, aveai o bună vizibilitate şi soarele nu-ţi bătea în ochi. Unii dintre turişti nu aveau răbdare ca barca să se întoarcă şi pe partea lor şi, în mometul în care apărea o balenă pe partea opusă, săreau repede în celălalt bord. Din această cauză, căpitanul a avut de luptat şi cu valurile şi cu mişcările produse de aceste mutări continue ale pasagerilor dintr-un bord în altul.
whale warching, Puerto Piramides, Peninsula Valdes, Argentina (5)

 

OLYMPUS DIGITAL CAMERA
OLYMPUS DIGITAL CAMERA
         Eu am fost puţin dezamăgită, dar nu ar fi trebuit să fiu. Sperasem să văd altceva, dar am înţeles că acel altceva nu era atât de uşor de prins. Mă aşteptam să văd balene aproape, dar oare cât de aproape puteau ele să fie? Mai aproape de cât le-am văzut în port, la colţul cheiului, nu era posibil. Acolo eram la un metru deasupra lor, dacă aş fi sărit în apă, aş fi sărit pe capul lor. Nicăieri nu se pot vedea balenele mai aproape decât la colţul cheiului, în port, acolo unde ele trec aproape ştergând zidul. Cum mi-am închipuit eu că o barcă s-ar putea apropia mai mult de atât? Ȋn toate ghidurile de călătorie şi în toate reclamele de la agenţiile de turism se recomandă excursiile cu barca printre balenele de la Puerto Piramides. Doar aşa te poţi apropia de balene atât de mult încât  să le auzi răsuflarea şi să simţi pe buze apa sărată aruncată din jetul lor. Ȋn ghidurile de călătorie nu puteau scrie că cel mai bun loc pentru a vedea şi simţi toate acestea este colţul cheiului din interiorul portului pentru că accesul în port nu este permis turiştilor iubitori de balene.
         După ce s-a terminat excursia, am rămas cu o mică părere de rău, dar asta doar din cauza mea, pentru că îmi pusesem speranţe mult mai mari, mai mari decât ar fi fost posibil. Ghida noastră vorbea doar în spaniolă. A vrut să vorbească puţin şi în engleză pentru că a văzut că suntem străini, dar i-am spus că noi înţelegem foarte bine şi, oricum, nu avea rost să o lăsăm să se chinuie. A părut foarte bucuroasă şi mirată să afle că suntem din România. Nu am fost, cu siguranţă, singurii turişti români, dar printre cei foarte puţini.
          Alături de noi, pe mare, la o oarecare distanţă, se mai aflau două bărci cu turişti. Fiecare barcă, însă, avea propriul ei traseu şi nu invada teritoriul celeilalte. Balenele erau ca nişte actori care evoluau pe o scenă imaginară în  faţa unui public care se muta mereu din loc în loc, în speranţa că se pot apropia de eroii preferaţi.

Cu barcutele printre balene, Puerto Piramides, Peninsula Valdes

Cu barcutele printre balene, Puerto Piramides, Peninsula Valdes2

 

După o oră şi jumătate de navigat pe valuri şi între valuri, am pornit pe drumul de întoarcere tocmai la timp pentru a beneficia de un superb apus de soare reflectat pe stăncile de pe mal, colorate acum într-un auriu strălucitor.

img_8329

Pe mal, am observat parcată şi o rulotă – caravană. Ȋşi găsiseră, într-adevăr, un loc de vis, cu o privelişte superbă către golf şi către zecile de balene care se joacă în apropierea ţărmului.
Apus de soare la Puerto Piramides, Peninsula Valdes Argentina
          Pentru a ajunge pe mal, barca noastră a fost remorcată de un tractor şi adusă pe nisip, în acelaşi loc în care ne îmbarcasem.
img_8365
Soarele apusese deja, aşa că am pornit înapoi, cu un mic popas pentru  un sandwich tradiţional în apropierea biroului de informare turistică unde ne făcusem rezervarea pentru excursia cu barca.
          Am avut puţin timp să aruncăm o privire şi în magazinul de suveniruri de pe marginea drumului şi să admirăm diferite obiecte şi lucruri fabricate de mână, în Patagonia – fel de fel de articole de pielărie, de la pălării până la tocuri de ochelari sau suporturi pentru stilouri, articole de îmbrăcăminte confecţionate manual din lână de oaie sau de Guanaco, tricouri, calendare, vederi, căni cu desene specifice Peninsulei Valdez, botelcuţe de Maté, gemuri, ceaiuri şi dulceţuri naturale, foarte multe obiecte din lemn, tablouri şi obiecte din ceramică, mărgeluţe şi brăţări şi multe alte mărunţişuri care îţi luau ochii. Aş fi stat o oră să le privesc pe toate, mai ales că mi-a plăcut întotdeauna să admir obiecte tradiţionale confecţionate local şi nu importate din China. Ȋn magazin, într-un colţ, un pictor se afla la lucru asupra unui tablou reprezentând un peisaj marin, cu o barcă în lupta cu valurile, iar în alt colţ, un copilaş de câţiva ani, probabil copilul vânzătoarei, se juca cu o maşinuţă în timp ce bunica lui, o femeie la vreo 70 de ani, foarte slabă şi zâmbitoare, îşi savura liniştită maté-le şi asculta ştirile la radio. Aş putea să merg mai departe cu imaginaţia mea şi să spun că pictorul era bunicul, iar afacerea era una de familie în care fiecare membru îşi avea partea lui de responsabilitate. Poate nu era chiar aşa.

Cei 25 de km, până la Centrul de Informare aflat în cel mai îngust punct al  Istmului Ameghino,  i-am străbătut în maxim o jumătate de oră. Afară era deja întuneric, nu am mai văzut nimic în afară de câteva maşini care se grăbeau şi ne depăşeau din când în când.

          La Centrul de Informare, am aflat câte ceva despre animalele care trăiesc în aceste ţinuturi atât de binecuvântate. Am văzut un schelet de balenă aparţinând unui exemplar găsit mort pe plajă, în 1985. Fusese un mascul tânăr şi avea ~ 11.5 metri lungime.
img_8377

După ce am scris şi noi câteva impresii în Cartea Oaspeţilor, am plecat cu puţină părere de rău, dar cu speranţa că ne vom reîntoarce pe aceste meleaguri, într-o vară caldă, pentru a vedea pinguini şi orci, fără să ne grăbim şi fără să ne uităm mereu la ceas. Timpul trece repede, mai ales atunci când ai mai multă nevoie de el şi când ai vrea chiar să-l opreşti din goană. Aşa  s-a întâmplat şi de data asta şi, după aproape şase ore petrecute în interiorul Rezervaţiei Naturale Peninsula Valdez, am ieşit, trecând pe lângă aceeaşi staţie de taxare, fără să mai oprim de data asta.

         A doua zi am fost foarte matinali pentru că am vrut să profităm la maxim de orele pentru care am plătit închiriatul maşinii. Despre Plaja Doradillo aflasem numai lucruri frumoase şi chiar am încercat o dată să mergem acolo cu un taxi, dar nu ne-am înţeles la preţ cu şoferul şi am renunţat. Am sperat atunci că vom putea închiria o maşină şi vom avea suficient timp să vizităm  Doradillo pe cont propriu.
         Am plecat de la vapor înainte de răsăritul soarelui şi, după ce am parcurs ~ 17 km pe un drum neasfaltat, în mijlocul pustiului, având Golful în partea dreaptă, am ajuns pe o plajă pustie care abia începea să se lumineze în culorile unui superb răsărit.
Plaja Doradillo, Puerto Madryn, Argentina (2)

Era ora mareei joase, plaja era foarte lată, acoperită de un nisip foarte fin şi încă umed, marea era calmă, iar liniştea era spartă, din când în când, doar de ţipetele sutelor de pescăruşi şi cormorani care erau la fel de matinali ca şi noi.

Plaja Doradillo, Puerto Madryn, Argentina (1)
          Nu era ora potrivită pentru balene pentru că acestea vin foarte aproape de mal ajutate de mareea înaltă, dar am putut vedea foarte multe la 200-300 de metri de mal şi încă mult mai multe aproape de linia orizontului.

Datorită unui fenomen foarte interesant, balenele care se aflau pe linia orizontului se vedeau mult mai mari decât în realitate, mai ales dacă priveam prin binoclu. O coadă sau doar o aripioară păreau mai înalte decât un vapor şi ne-au trebuit mai multe minute să ne dăm seama de fenomen şi să ne explicăm de ce un cap de balenă de la 200 de metri se vedea atât de mic şi o coadă de pe linia orizontului părea atât de uriaşă. Am înţeles că totul părea mărit ca printr-o lupă, datorită căldurii ce se degaja din marea care era mai caldă, la acea oră, decât aerul de afară.

Plaja Doradillo, Puerto Madryn, Argentina (4)
         Am văzut multe balene, oriunde priveam apărea un cap, o coadă sau o aripioară, dar nici una nu a venit aproape.  Nici aici balenele nu vin atât de aproape cum vin lângă vaporul nostru în port sau chiar în ancoră. Toate agenţiile de turism din oraş şi toate ghidurile de călătorie sfătuiesc pe turiştii doritori să vadă balene, dar care nu pot merge până la Puerto Piramides, să vină pe Plaja Doradillo, la mareea înaltă şi să aştepte balenele care se apropie de ţărm. Nu ar putea să le spună să vină în port şi să le privească din colţul cheiului meu.

Ne-am mulţumit să privim peisajul superb care îşi schimba încet încet culorile odată cu soarele ce se ridica mai sus pe cer.

Plaja Doradillo, Puerto Madryn, Argentina (3)

Plaja Doradillo, Puerto Madryn, Argentina (5)

 

Am privit păsările gălăgioase şi sperioase, am inspectat şi două grote săpate în stâncă de marea supărată şi apoi am pornit pe drumul de întoarcere.

Plaja Doradillo, Puerto Madryn, Argentina (8)
Plaja Doradillo, Puerto Madryn, Argentina (7)

Am mai făcut un popas la Punta Dorada, pe o stâncă aflată la ~ 15-20 de metri chiar deasupra grotei pe care o vizitasem cu putin timp înainte. De sus, priveliştea era superbă, atât spre plaja cea lată, cât şi spre celelalte stânci care coborau în pante abrupte până la mare.

Plaja Doradillo, Puerto Madryn, Argentina (10)

 

Plaja Doradillo, Puerto Madryn, Argentina (11)

 

Ne-am despărţit cu greu de acest peisaj minunat, dar timpul trecea – nu în favoarea noastră – şi  trebuia să ne întoarcem în oraş să returnăm maşina.

          A fost, până la urmă, o alegere bună cu închiriatul maşinii şi, chiar dacă nu a fost o zi perfectă, de dimineaţă până seara, au fost, totuşi aproape 12 ore împărţite între o duminică după amiază şi o zi de luni dimineaţă. Am parcurs aproape 350 de km din care peste 150 km pe drumuri neasfaltate şi am reuşit să ne facem o idee despre această zonă atât de unică şi de fascinantă pentru iubitorii de natură sălbatică. Cred că în câţiva ani, toate drumurile care duc spre aceste obiective turistice vor fi asfaltate complet, uşurând astfel accesul turiştilor către cele mai îndepărtate puncte de atracţie. Ȋmi doresc ca pe aceste drumuri asfaltate să umble numai adevăraţii iubitori de natură, acei oameni care înţeleg şi respectă  natura  în totalitate şi vieţuitoarele ei, în mod special. Numai aşa ne vom putea bucura de astfel de peisaje necontaminate şi le vom putea lăsa mai departe moştenire iubitorilor de natură din veacul viitor. Foarte multe organizaţii non profit, ajutate de Guvernul local, dar şi de mulţi sponsori, luptă pentru prezervarea şi întreţinearea acestor sute de hectare de natură sălbatică, pentru menţinerea curată a plajelor şi a apelor înconjurătoare, oferind condiţii ideale de înmulţire şi supravieţuire pentru diferitele specii de păsări şi mamifere marine. Se pare că şi ele apreciază aceste eforturi şi de aceea se întorc pe aceste meleaguri în număr din ce în ce mai mare, an de an.
Ne-am luat rămas bun şi de la Plaja Doradillo cu aceeasi promisiune pe care o facem mereu atunci când ne îndrăgostim de anumite locuri – ne vom întoarce.

Plaja Doradillo, Puerto Madryn, Argentina (9)

CITIŢI ȊN CONTINUARE:

Galerie foto:

You can leave a response, or trackback from your own site.

2 Responses to “Puerto Madryn, Argentina – Partea a III-a (15 iulie) – Peninsula Valdez si Plaja Doradillo – Jurnal de bord ‘HS Liszt’”

  1. Anonymous says:

    Acum ca sunteti la sfarsitul calatoriei voastre interesante ma despart si eu de aceste meleaguri necunoscute multor oameni.Citind si vizionand materialul ilustrativ mi-ati dat prilejul sa va insotesc in Patagonia si mi-ati impartasit emotiile si pasiunea voastra pentru tot ce e de admirat.Am vazut totul prin ochii vostri.Peisaje deosebite,apusuri incredibile,fauna si flora marina interesanta.Datorita voua mi-am facut prieteni in acel colt de lume si voi mai putea vedea si delfini,pinguini si multe pasari rare.Sunt profund impresionata!!!

    • Oanachris says:

      Si noua ne-a placut mult pe aceste meleaguri si vrem sa ne intoarcem si in alta perioada a anului ca sa putem vedea si pinguini, elefanti de mare, orci … asteptam cu nerabdare acel moment. Pana atunci … lumea este atat de larga si mai avem atatea de vazut.

Leave a Reply