Pe mare – Sărbători altfel şi nu numai …

          Atunci când eşti pe mare, departe de casă şi de cei dragi, cei 20-22 de oameni din echipaj îţi devin pentru o perioadă de timp a doua familie. Petreci alături de ei zile senine şi zile cu ploaie, duminici liniştite şi nopţi albe în porturi aglomerate, sărbători religioase şi aniversări. Fie că este vorba despre ziua de naştere a unui membru al echipajului, sau doar a copilului acestuia, fie că este Crăciunul sau Paştele, Anul Nou sau o altă sărbătoare religioasă, la vapor se găseşte, din când în când, un motiv de bucurie care merită evidenţiat printr-o mică petrecere.
Dacă timpul este frumos, atunci aceste petreceri au loc în aer liber, într-un loc special amenajat pentru aşa ceva – la pupa sau pe o punte superioară. Deoarece în timpul voiajului, mesele de zi cu zi au loc în interior, în săli de mese separate – una pentru echipajul brevetat (ofiţeri punte şi mecanici, electricieni şi cadeţi)  şi o alta pentru echipajul nebrevetat (marinari, timonieri şi mecanici)  – o astfel de petrecere organizată este unul dintre puţinele momente în care se adună la un loc toţi membrii echipajului, pentru a mâncă la aceeaşi masă, pentru a socializa şi a se bucura împreună. Dacă vremea de afară nu permite un barbeque în aer liber, atunci una dintre cele două săli de mese se transformă în gazda perfectă pentru toată lumea şi, chiar dacă sunt puţini înghesuiţi, cu toţii se simt bine.
De când călătoresc pe mare, am avut norocul să cunosc o mulţime de oameni alături de care am petrecut săptămâni şi luni foarte interesante, pe mările şi oceanele lumii. O parte dintre ei mi-au devenit prieteni, altora le voi purta mereu o frumoasă amintire, iar pe alţii sper să nu-i mai întâlnesc vreodată. Majoritatea m-au primit cu bucurie în mijlocul lor şi m-au făcut să mă simt binevenită. Lor le voi fi recunoscătoare pentru totdeauna.

 

Cu echipajul de pe HS Lizst

          Pe mare, zilele sunt mereu diferite, peisajele se schimbă de la o zi la alta, apusurile si răsăriturile îţi oferă spectacole de vis, mereu unice, oraşele/porturile prin care treci te asteaptă mereu să le descoperi, iar viaţa de zi cu zi, la bord, te întâmpină cu noi provocări la fiecare oră. De cele mai multe ori pierzi noţiunea timpului şi doar o privire în calendar îţi aminteşte că se apropie Crăciunul … cu toate că, n-ai crede, dacă priveşti la termometrul care arată 35 de grade (la umbră). Te obişnuieşti şi cu asta şi încerci să te bucuri măcar puţin de magia sărbătorilor, chiar dacă cei dragi sunt mult prea departe şi sub bradul de Crăciun de acasă nu pui tu însuţi cadouri pentru copii tăi. Cei mai mulţi navigatori îşi doresc să petreacă sărbătorile de iarnă acasă, alături de familie, dar acest lucru nu este posibil întotdeauna. Oricât de mult ţi-ai dori să te afli în altă parte şi nu pe un vapor în mijlocul mării, câteodată te trezeşti că eşti nevoit să petreci Crăciunul alături de nişte oameni care nu fac parte din familia ta, nici măcar din rasa sau religia ta. Eşti trist şi melancolic, bineînţeles, dar, trăind după dictonul “priveşte mereu jumătatea plină a paharului”, trebuie să încerci să gaseşti bucurie în fiecare clipă şi în fiecare nouă oportunitate care îţi este oferită.
Crăciunul la vapor se sărbătoreşte, în general, cu brad îmbodobit, party în ajun şi prânz festiv cu bucate alese în prima zi. Pentru cei mai norocoşi, se întâmplă să vină chiar şi Moş Crăciun.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA
– Crăciun ‘Ital Oceano’ 2009-
OLYMPUS DIGITAL CAMERA
– Crăciun ‘HS SCOTT’  2008 –

Aşa s-a întâmplat în urmă cu un an, când am sărbătorit Crăciunul în Marea Chinei de Sud, alături de un echipaj format din 5 români şi 17 filipinezi. A fost unul dintre cele mai emoţionante şi frumoase Crăciunuri din viaţa mea. La buna reuşită a unui astfel de eveniment a muncit şi contribuit întreg echipajul, fiecare a avut un rol bine definit, de la spălarea şi aranjarea meselor şi a scaunelor, împodobirea bradului, până la pregătirea play-listului cu colinde şi muzică de tot felul. La bucătărie s-au gătit mâncăruri speciale, la care am contribuit şi eu cu câteva bucate care nu lipsesc nici de pe masa de Crăciun de acasă – salată boeuf, ouă umplute, tort, răcitură (aici am avut ajutoare ) . Startul s-a dat în jurul orei 14 când s-a început pregătirea purceluşului, iar masa festivă a început la ora 17.

Porcusor la rotisor Craciun 2011 HS Puccini

 

Masa de Craciun pe HS Puccini

 

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

 

          A fost o seară deosebită, pe care nu o voi uita niciodată, nici eu, dar nici cei 17 filipinezi din echipaj care nu mai văzuseră niciodată aşa ceva. A fost o frumoasă surpriză pentru ei şi mă bucur că am reuşit să contribui şi eu la ea. I-am văzut că erau foarte emoţionaţi de la început şi nu îndrăzneau să se aşeze la masă, s-au fotografiat şi au fotografiat decorul care le părea de vis, după cum mi-au şi mărturisit. Unul dintre ei m-a întrebat dacă noi, românii, mâncăm întotdeauna aşa. I-am răspuns că nu obişnuim să mâncăm chiar aşa în fiecare zi, dar că avem multe motive în timpul anului să oferim o atenţie deosebită, atât bucatelor, cât şi aranjării mesei – Crăciun, Anul Nou, Paşte, zile de naştere, nunţi, botezuri sau alte aniversări.

Cu echipajul de pe HS Puccini

 

          Aproape de miezul nopţii a venit şi Moş Crăciun care a avut câte un cadou pentru fiecare.

 Craciun pe HS Puccini

 

          Seara a trecut pe nesimţite, între o gustare, un pahar de vin şi un grătar, cu multă veselie şi muzică de toate genurile. Dar cea mai îndrăgită parte a unei astfel de petreceri este karaoke-le. Filipinezii sunt foarte pricepuţi la muzică, atât la karaoke, cât şi la zdrăngănit din chitară sau alte instrumente disponibile şi, acasă la ei, petrecerile însemnă, în primul rând, karaoke. Este un hobby care îi acaparează pe toţi, indiferent de vârstă şi indiferent de calităţile vocale. Unii au, într-adevărar, voci foarte frumoase, dar toţi au dorinţa şi curajul de a cânta în faţa unui public, mai numeros sau nu. Recunosc că nu am absolut deloc ureche muzică şi nici voce, dar îmi place enorm să îi ascult pe ei cum cântă melodii foarte grele în limba engleză sau melodii tradiţionale în limba tagalo. Nu ştiu ce fel de muzică preferă ei când sunt acasă, la petrecerile alături de familie, dar la vapor, aleg aproape întotdeauna melodii romantice, chiar dureros de sentimentale pe care le cântă cu pasiune, cu gândul la iubitele lor.
Anul trecut am petrecut şi Paştele la vapor, aproape în aceeaşi proporţie de reprezentare naţională – 6 români şi 16 filipinezi. Ne aflam în ancoră la San Antonio, un mic port în nordul Patagoniei şi am sărbătorit Paştele Catolic pentru că majoritatea membrilor din echipaj erau catolici. Vremea bună de afară ne-a permis să organizăm un barbeque adevărat cu grătar şi, bineînţeles, karaoke.

 Petrecere cu mancare buna pe HS Liszt

Karaoke in aer liber pe HS Liszt

Karaoke HS Liszt

          Dar nu numai sărbătorile religioase sunt motive de bucurie şi de petrecere, ci şi zilele de naştere ale membrilor echipajului. De fiecare dată se organizează un party (mai mic sau mai mare), în funcţie de zona în care se află vaporul. De obicei, atunci când vaporul se află în port este şi mai multă muncă pentru toată lumea şi atunci petrecerile se limitează la un pahar de vin şi o felie de tort. Dacă vaporul se află în marş sau în radă, se poate organiza o petrecere adevărată cu toate ingredientele specifice – grătar, muzică şi karaoke – chiar şi  în interior.

 

Karaoke pe HS Liszt

 

Party pe HS LISZT

 

          Un alt eveniment important care nu trebuie trecut cu vederea pe vapor este botezul unuia dintre membrii echipajului. De un astfel de botez am avut şi eu parte în anul 2007. Nu mă aflam pentru prima oară pe un vapor, dar am primit botezul pentru că am trecut ecuatorul – un eveniment deosebit în viaţa fiecărui marinar. A fost o zi specială de care îmi amintesc cu drag.

Fragment de jurnalCMA CGM NEWTON
“ Sâmbătă, 24 Noiembrie 2007
Ora 8

Azi noapte pe la ora 1 am trecut ecuatorul. Mi-aş fi dorit să fiu şi eu pe comandă să văd GPS-ul cum arată 00 şi apoi cum se mută spre sud. La ora 12 o să fim botezaţi, noi cei care trecem pentru prima oară în emisfera sudică – eu şi cei doi cadeţi români.

Ora 11.30

Acum se face purceluşul la proţap, toată lumea se agită, se pregăteşte mâncarea, se pregătesc costumaţiile, dar eu nu am voie să văd nimic. Trebuie să fie o surpriză, mai ales pentru noi, cei trei în cauză. Ca să fie totul aşa cum se cuvine, comandantul a oprit motorul şi suntem în derivă, undeva la 3 grade Sud, în Oceanul Indian, la Est de Somalia. Sunt puţin emotionată. Doar merg la botez, nu-i aşa? Propriul meu botez. Comandantul ne-a pus să ne alegem numele de botez şi numele meu va fi Agapi. Mi-am ales acest nume pentru că sunt îndrăgostită de iubire şi de muzica grecească – o combinaţie perfectă , ‘Agapi’ înseamnă ‘iubire’ în limba greacă. La ora 12 începe nebunia.

Ora 16

Noi am plecat de la petrecere, pentru că unii dintre noi mai trebuie să şi muncească.  😀
A fost foarte frumos şi emoţionant pentru mine. Filipinezii chiar ştiu să facă atmosferă, ştiu să se distreze, dar să-i facă şi pe ceilalţi să se simtă bină. S-au costumat foarte frumos – Pepe, ospătarul nostru, s-a deghizat în Neptun, un marinar era regina lui, îmbrăcată într-o rochie lungă (cumpărată de la Suez), alţi filipinezi erau îmbrăcaţi în piraţi … cu săbii, topoare, peruci, toate confecţionate de către ei.

Mai întâi ne-au spălat cu nişte perii şi cu şampon, apoi ne-au stropit cu furtunul cu apă de mare şi ne-au dat să bem câte un pahar cu ceva roşu. Băutura mea a fost acceptabilă, conţinea doar puţină apă de mare pe lângă vinul roşu şi am putut să o beau fără probleme. Nu la fel aş putea spune despre ceilalţi doi băieţi care s-au chinuit rău să bea amestecul magic – vin roşu, apă de mare şi tabasco. Au reuşit, pană la urmă.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Botez pe mare HS Scott

 

Botez pe mare HS Scott (2)

 

Botez pe mare HS Scott (3)

 

OLYMPUS DIGITAL CAMERA
Botez pe mare HS Scott (8)

 

La sfârşit, Neptun ne-a înmânat certificatele de botez, în aplauzele tuturor. Am fost felicitaţi de către toţi membrii echipajului şi de către cei trei pasageri pe care îi avem la bord. A urmat masa, cu foarte multă mâncare – purceluş la proţap şi multe alte tipuri de fripturi, pentru toate gusturile.”

          Alte evenimente interesante pe care le aştept cu sufletul la gură şi la care participă aproape întreg echipajul sunt partidele de pescuit. Sunt o mare amatoare de peşte (de toate tipurile) şi de fructe de mare şi îmi place foarte mult să pescuiesc.
Cea mai tare partidă de pescuit din viaţa mea am avut-o vara trecută, în Oceanul Atlantic de Sud, mai exact în Golful San Matias. Ne aflam în Săptămâna Mare şi micuţul port San Antonio era închis, ceea ce ne-a permis nouă să avem câteva zile de ancoră, o vreme superbă şi o mare plină de peşte. Au fost cele mai nebune zile din viaţa mea, zile în care am preferat să sar peste mesele de seară numai ca să nu pierd orele de maree înaltă, atunci când peştele venea în bancuri şi era foarte interesat de momelile din cârligul meu. Eram 10-12 oameni la pescuit în acele câteva ore de maree înaltă şi în 4 seri am prins peste 300 de kg de peşte de diferite tipuri.

Fragment de jurnal HS LISZT

“Marţi, 10 Aprilie 2012
Ora 9

Aseară am avut cea mai tare partidă de pescuit din viaţa mea. Ştiu că am mai spus asta şi acum câteva zile, dar aseară chiar am doborât toate recordurile. Am prins peste 30 de kg, doar eu cu Cristi pe post de ajutor – aproape numai lapu-lapu mari şi chiar câte doi odată.

 

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

 

OLYMPUS DIGITAL CAMERA-Acesta este lapu-lapu , un peşte foarte bun şi fără oase-

 

Peştii erau atât de grei, încât m-am rănit la deget, de la meşină. Nici nu apucam să arunc bine că se şi prindea, iar, dacă mai stăteam câteva secunde, se prindea şi al doilea. Simţeam că trage atât de tare, încât m-am luptat cu ei şi, dimineaţă când m-am trezit, aveam o durere în tot corpul, ca o febră musculară. Bineînţeles că toată noaptea am visat numai peşti care mă înconjurau din toate direcţiile. 😀
La un moment dat, am fost vizitaţi şi de un leu de mare. A scos capul din apă, ne-a privit puţin, a făcut câteva tumbe, apoi a plecat. Eram 14 la pescuit, toţi prindeau continuu şi timonierul Lagang era să prindă un somon de peste 10 kg. L-am văzut cu toţii pentru că l-a ridicat 3-4 metri deasupra apei, dar, apoi, s-a rupt firul. Ar fi fost recordul absolut. A fost foarte frumos, iar grătarul şi salata de peşte crud deliciose, ca de obicei. Bucătarul a curăţat peşte până la miezul nopţii, dar a avut şi ajutoare pentru că altfel nu ar mai fi terminat până dimineaţă.”

 

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

 

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

 

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

 

O altă partidă de pescuit interesantă am avut-o în urmă cu mai mult de patru ani, în radă la Savannah chiar de Ziua Independeţei Statelor Unite. Chiar Ziua Independenţei ne-a permis o zi de radă şi o partidă de pescuit pe care nu o voi uita niciodată. Am prins în două ore nu foarte mult peşte, de fapt, doar câteva bucăţi, dar din cele mai diverse – 2 rechini de aproape un metru lungime, un peşte balon, un zargan, încă un peşte cu o formă foarte ciudată şi o steluţă de mare. Pe ultima nu am vrut să o prind, dar m-am bucurat să o pot fotografia şi am eliberat¬-o după câteva secunde.

 

OLYMPUS DIGITAL CAMERA
OLYMPUS DIGITAL CAMERA

 

IMG_3206

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

          Peştii se prind cu ajutorul unui cârlig legat la căpătul unui fir de meşină, dar cel mai palpitant este să prinzi calamarii. Pentru aşa ceva este necesară o unealtă specială, denumită calamarieră şi care este atât de bine construită încât nu le lasă nicio şansă de evadare bietelor vieţuitoare. Ceea ce este foarte interesant este faptul că atunci când sunt scoşi din apă, calamarii au apă în săculeţul lor de formă cilindrică şi, ca un mod de apărare, o expulzează afară, stropind totul din jur. Câteodată aruncă şi puţină cerneală colorată, dar numai în momentul în care sunt atinşi de ceva sau de cineva. Este foarte interesant să priveşti corpul perfect transparent al unui calamar, modul în care este alcătuit şi, mai apoi, puşi pe grătar, au un gust extraordinar. 😀

La pescuit de calamari (2)

 

IMG_3203

 

La pescuit de calamari 
        Pe mare, fiecare zi este o nouă provocare, orice eveniment personal se poate transforma într-o adevărată sărbătoare la care să participe întregul echipaj, sărbătorile de Crăciun nu au magia căminului drag, dar te pot aduce puţin mai aproape de atmosfera atât de mult iubită. Te bucuri de zilele frumoase, dar te gândeşti mereu la cei de acasă. Ȋn noaptea dintre ani, ciocneşti un pahar de şampanie cu ‘tovarăşii tăi de suferinţă’ din mijlocul Oceanului, dar gândul îţi zboară către familia ta de care te despart câteva mii de km. Ȋţi faci mereu aceeaşi promisiune – ‘la anul voi fi acasă de Crăciun’ – dar vei fi mereu iertat pentru că nu îţi vei respecta promisiunea dată şi mai trece un an … şi tu tot în mijlocul Oceanului vei fi… departe de cei dragi.
         Important este că, oriunde s-ar afla, în Oceanul Pacific sau în Marea Nordului, marinarii poartă mereu în suflet persoanele dragi pe care le-au lăsat acasă, iar noi – cei rămaşi pe uscat – călătorim în gândul lor pe toate mările şi oceanele lumii. 
 
OLYMPUS DIGITAL CAMERA

 

OLYMPUS DIGITAL CAMERA
 
          Câteodată avem norocul să-i însoţim fizic şi să ne bucurăm alături de ei de toate minunile pe care Planeta Albastră ni le scoate în cale .
 
Cititi si articolul despre viata de marinar, publicat de mine pe http://www.ghiduri-turistice.info
Galerie foto:
You can leave a response, or trackback from your own site.

7 Responses to “Pe mare – Sărbători altfel şi nu numai …”

  1. Anonymous says:

    Felicitari,Agapi!!!Marinarii merita sa aiba astfel de momente placute,vaporul fiindu-le a doua casa.Isi mai alina si ei singuratatea si dorul de cei dragi!Mi-a placut mult povestirea ta si sper sa citesc curand intregul tau jurnal de bord.Va insotesc cu gandul in toate calatoriile voastre si ma bucur ca sunteti generosi si oferiti bucurii celor din echipaj care sunt plecati in curse lungi departe de familii

  2. Cora says:

    Felicitări că ai ales să împarţi cu noi aceste memorabile experienţe. Eşti o persoană extrem de norocoasă. Eu nu cred că aş rezista să trăiesc atât de departe de cei dragi, deşi în acest moment mă încântă ideea de a admira fiecare răsărit sau apus de soare, de pe vas!

    • Oanachris says:

      Multumesc pentru aprecieri,Cora. Recunosc ca nici eu nu as fi putut sa plec pe mare si sa stau departe de familia mea cum fac alte fete care sunt ofiteri pe vapoare. Norocul meu este ca eu calatoresc numai cu sotul meu si imi place foarte mult.

  3. Mi-a făcut o deosebită plăcere să citesc despre aventurile tale la bordul vasului. Pentru mine e cu atât mai emoţionant să citesc despre viaţa în larg, deoarece nu m-am îndepărtat niciodată mai mult de câteva sute de metri de ţărm!

  4. roxana says:

    Este extraordinar cate locuri minunate ai putut vedea! Sunteti amandoi indragostiti de mare si sunteti tare norocosi sa puteti vedea impreuna aceste minunatii.

    • Oanachris says:

      Intr-adevar, Roxana. Sunt foarte norocoasa pentru ca am posibilitatea sa vad atatea locuri frumoase in lumea larga si nu regret o clipa micile sacrificii pe care a trebuit sa le fac in schimb.

Leave a Reply