Patagonia Sur, Puerto Deseado, Argentina – Partea I (mai-iunie 2012) Jurnal de bord HS LISZT

Am ajuns pentru prima oară în Deseado la sfârşitul lui mai, într-o frumoasă zi de început de iarnă, pe paralela de 47 grade şi 50 de minute latitudine sudică.  Am ajuns atât de aproape de Ushuaia, de Fin de Mondo şi, totuşi, ~ 1300 de km ne despart. Portul se află într-un fel de estuar la vărsarea Râului Deseado în Oceanul Atlantic de Sud şi intrarea până la cheu a fost foarte interesantă.           De ambele părţi, coasta era când înaltă şi stâncoasă, când joasă şi cu plajă de nisip. Fără nici un fel de vegetaţie, în afară de câţiva boscheţi pitici şi foarte înţepăcioşi. Doar nisip cât vedeam cu ochii şi foarte multe păsări, unele în apă, altele pe plajă, pe stânci, pe oriunde.
          Cu toate că portul a fost descoperit în 1520 de către Magellan în timpul expediţiei sale în jurul lumii, Deseado îşi trage numele de la corabia Desire cu care navigatorul şi exploratorul englez Thomas Cavendish a ajuns prin aceste locuri cu 50 de ani mai târziu.  De-a lungul timpului, mulţi exploratori au ajuns pe aceste meleaguri, dar cel mai faimos dintre toţi este Charles Darwin. Corabia Beagle pe care Darwin era angajat ca naturalist a ajuns pentru prima oara în Deseado la sfârşitul anului 1833, ca parte a unei expediţii care avea   să-I poartă cinci ani în jurul lumii. 

         Darwin a rămas până acum un simbol al oraşului, un nume care atrage numeroşi turişti care vin aici pentru a cunoaşte fauna şi flora locală şi care vor să străbată aceleaşi trasee pe care Darwin le-a străbătut în urmă cu aproape 200 de ani. Atunci, el a venit  cu corabia, iar pe uscat se deplasa călare, avându-i ca ghizi pe guacho locali. Acum, turiştii vin cu vapoarele şi vizitează împrejurimile în bărci cu motor, însoţiţi de ghizi locali de la Darwin Expeditions. Majoritatea sunt interesaţi  să vadă pinguinii Magellan şi delfinii albi şi prea puţini dintre ei mai sunt interesaţi să exploreze uscatul. Oricum, nu ar mai avea nimic nou de descoperit, dar de admirat chiar ar avea. Oraşul face parte din Provincia Santa Cruz, are o populaţie de ~15.000 de locuitori şi este foarte aproape de port.
         Mi-a plăcut foarte mult chiar de la prima vedere. Este curat, linistit, are un aer de oraş european şi nu este foarte mare. L-am străbătut pe jos, din port, până aproape de capăt, dar doar pe cele două străzi  principale,  San Martin şi 12 Octubre. Mai întâi am intrat într-un birou de informaţii turistice, unde am primit o hartă cu principalele atracţii turistice. Aşa cum mă aşteptam, am aflat că nu se mai organizează excursii la Insula Pinguinilor pentru a vedea Pinguinii cu Creastă şi  Pinguinii Magellan pentru că aceştia nu mai sunt ‘acasă’. La sfârşitul lui martie, pinguinii părăsesc uscatul şi vor petrece următoarele luni în apă, până în septembrie, când se întorc din nou, să se împerecheze, să depună oăle şi să-şi pregătească puiul pentru aventura care se numeşte ‘viaţă’.  Daca suntem norocoşi o să mai putem vedea pinguini rătăciţi în apă, dar doar Pinguini Magellan. Mă bucur, oricum, că am ajuns prin aceste locuri să ne bucurăm de peisaje tipic patagoneze.

           Ȋnainte de a ieşi la a doua plimbare prin împrejurimi, am avut parte de un  spectacol mai deosebit chiar în port.

          Natura este cea care oferă omului cele mai minunate spectacole, exact atunci când te aştepţi mai puţin şi pentru care nici nu trebuie să plăteşti bilet de intrare. Trebuie doar să ai ochii mereu deschişi, să vezi tot ceea ce te înconjoară.
           Pescadorul din pupa noastră a primit vizita unui oaspete mai deosebit. Un leu de mare, a reuşit, după câteva încercări, să se urce la bord,  în pupa lor, care se află cam la 2 metri.

Musafir clandestin la bord Puerto Deseado, Argentina

 

IMG_6085


Un musafir nepoftit, Puerto Deseado, Argentina

             Nu părea deloc speriat sau intimidat şi cred ca nu era prima oară când făcea aşa ceva. Uşor- uşor, a devenit mai insistent, mai ‘cerşetor”, înainta puţin câte puţin, aproape ajunsese la uşa de intrare în cabina de la prova (care putea fi bucătăria), băieţii rămăseseră ‘prizonieri’ în interior şi scoteau doar mâinile afară să facă poze. După ce a stat câteva minute şi a fost fotografiat de băieţii de pe pescador, a primit şi răsplata – peste 8-10 bucăţi de peşte, poate macrou, fără cap şi unele chiar fără oase. La un moment dat, un domn mai în vârstă s-a apropiat de el şi l-a gonit în apă, dar după ce a dat câteva ture şi după ce s-a chinuit puţin, iar a reuşit să se urce. Băieţii îi tot explicau că nu mai au peşte, i-au arătat lada goală, dar el nu credea … nu degeaba se urcase el pe un pescador şi nu pe un container încărcat cu pere şi mere. Ȋn timpul acesta, un alt leu de mare mai mic încerca şi el în zadar să se urce, căutând alte locuri de căţărat, dar nu a reuşit. 
          L-am lăsat pe leul de pe pescador şi, după masa de prânz, am plecat la plimbare. Ne-am îmbrăcat bine, cu cele mai groase lucruri pe care le avem la noi, ne-am pus şi căciulile şi am ieşit afară, pregătiţi să înfruntăm frigul şi vântul. Erau doar 7 grade şi un vânt uşor pe malul mării, chiar unde ne-am început noi plimbarea, în prova vaporului. Era un peisaj foarte interesant, cum nu am mai văzut până acum. Predominante erau aceste pietre pline de scoici negre, care intrau până în mare şi pe care a trebuit şi noi să călcăm să putem înainta.

 

Scoici multe in Puerto Deseado, Argentina

 

Puerto Deseado, Argentina, scoici multe

 

          Foarte multe păsări, de diferite culori si mărimi, se bucurau de acest festin oferit de natură şi ciuguleau nestingherite în toate direcţiile şi, cu toate că ne vedeau şi auzeau pe noi venind, stăteau pe loc şi mâncau până ne apropiam de ele la 2-3 metri. Probabil le era puţin frică, dar nici nu vroiau să părăsească atată mâncare oferită gratis, acum la maree joasă, cănd apa se retrăsese şi scoicile rămăseseră descoperite.

La plimbare pe mal de mare in Puerto Deseado, Argentina


          Noi venisem pe malul Oceanului să găsim un pinguin rătăcit, dar nu era nici unul. Ȋn schimb, era foarte frig. Aşa că, am părăsit coasta şi am intrat în oraş chiar pe lângă gara veche. Linia ferată nu mai exista, gara este acum un muzeu, iar pe o latură găzduieşte un restaurant. Gara fost inaugurată în 1909, atunci când vagoanele de călători erau de lemn şi arătau foarte frumos.

 

Puerto Deseado, Argentina vagon vechi


          Ȋn 1982, argentinienii s-au revoltat împotriva ocupaţiei britanice din insulele  Malvine  ( Falkland), dar britanicii nu au avut deloc de gând să le cedeze, aşa că războiul a început şi britanicii au câştigat. Se pare că argentienii  nu s-au resemnat şi chiar acum, după 30 de ani, încă mai visează la supremaţia în aceste insule care se află la mai puţin de 500 de km depărtare, în Ocean.


Puerto Deseado, Argentina, Insulele Malvinas


          În afară de câteva magazinaşe, restaurante, un părculeţ şi o şcoală nu am avut ce să vedem în acest mic oraş. Ceea ce l-a făcut renumit este fauna locală şi asta vrem noi să vedem cu adevărat.

         A doua noastră sosire în Deseado a  avut loc peste doar două săptămâni. Abia aşteptam să mai cunoaştem si alte locuri din zonă, aşa că am plecat la plimbare imediat după masa de prânz şi ne-am întors exact la cină. Afară a fost soare şi foarte plăcut, în jur de 15 grade şi un cer albastru fără umbre. Am pornit-o pe jos, nu spre oraş, ci în direcţia opusă cu gândul să mergem cât mai mult spre insulele care se văd de pe vapor, în timpul mareei joase. Ora era potrivită, apa scădea şi noi speram să avem posibilitatea să trecem pe o insulă care părea foarte interesantă.  Am mers cam douăzeci de minute pe o şosea care urca puţin în pantă, în dreapta aveam portul cu pescadoare, iar in stânga peisaj tipic patagonez – cu stânci împrăştiate pe o câmpie cam sărăcăciosă, dar populată, din loc în loc, cu boscheţi pitici şi ţepoşi.

          Am ajuns în locul potrivit de unde se pleacă cu bărcile în excursii spre Insula PinguinilorDarwin Expeditions. Locul l-am găsit, dar momentul era cu totul greşit. Am ajuns mai devreme cu 3 luni. Cabana era închisă, dar tare mi-aş fi dorit să intru puţin. Era foarte frumos amplasată, la înălţime şi oferea o frumoasă panoramă.

 

Puerto Deseado, Argentina, locul de pornire al expeditiilor catre Insula Pinguinilor

 

img_6300

 
          Am plecat mai departe şi, după un sfert de oră de mers pe stradă, am găsit un drum care cobora la apă şi am ajuns în locul de trecere spre insulă. Nisipul nu era fin, ci cu pietre, alunecos în unele locuri, umed şi moale. Am trecut în partea cealaltă, călcând pe pietre şi movile de nisip mai ridicate, dar tot am reuşit să iau apă puţină şi în pantofi. Peisajul era de vis. De jur împrejur nu era decât apă, insule multe răspândite în toate directiile şi păsări peste tot. 

Puerto Deseado, Argentina


          Păsări mai mari şi mai mici, de diferite culori, ne dădeau târcoale pe deasupra capetelor şi apoi aterizau pe uscat sau pe apă. Era o linişte care răsuna, parcă, în urechile noastre, la un loc cu ţipete de pescăruşi şi urlete de lei de mare. Cunosc acum acest zgomot şi vroiam să aflu de unde vine, unde sunt leii pe această insulă şi să le fac poze. Am plecat în căutarea lor, dar, între timp peisajul devenea din ce în ce mai interesant. Noi şi noi insule ni se descopereau în faţă, unele mici şi stâncoase, altele mai mari şi puţin înverzite, dar nicăieri nu ni s-a mai oferit posibilitatea să trecem dincolo, să mai păşim pe o altă bucăţică de pământ.

Puerto Deseado, Argentina 3


          Am rămas pe insula noastră, dar cu ochii nu am lăsat nimic să ne scape. Am ajuns chiar la capătul insulei, acolo unde stânca cobora abrupt în mare,   într-o pantă aproape perfect perpendiculară. Ne aflam cam la 20 de metri deasupra apei şi peisajul era de vis. Părea o lagună  dintr-o mare tropicală, cu deosebirea că natura din jur nu era specific tropicală, iar apa nu avea decât câteva grade.


Superba laguna in Puerto Deseado, Argentina

 

Puerto Deseado, Argentina 5
         

 

Puerto Deseado, Argentina 4
         

 

IF

 

          Din când în când ne uitam şi la ceas pentru că ştiam că se termină mareea joasă şi în curând apa va începe să crească şi va rupe legătura cu uscatul. Oricât de mult ne-am fi dorit să mai stăm , nu puteam risca să ramănem naufragiaţi pe această insulă în aşteptarea următoarei maree joase care să ne descopere iar potecuţa de acces spre mal. Ne-am dat seama că leii de mare (sau elefanţii de mare) nu se aflau pe insula noastră, ci pe o altă insula vis a vis şi nu aveam cum să ajungem la ei. Ne-am hotărât să ne  întoarcem şi am pornit încet şi sigur pe acelaşi drum. Am trecut pe uscat din nou, sărind din loc în loc, peste pietre, dar şi prin apă şi am ajuns înapoi pe stradă.

Puerto Deseado, Argentina, vedere catre port


          Am hotărât să urcăm puţin pe stânci să vedem panorama de la înălţime şi foarte bine am făcut. De sus, am văzut exact insula pe care am fost noi şi drumul care o unea de uscat, drum care se îngusta acum văzând cu ochii pentru că apa creştea. Ȋn curând, drumul acela avea să fie acoperit complet de apă şi insula avea să rămâna iar, pentru cel puţin şase ore, fără nici o legătură cu uscatul.

 

Puerto Deseado, Argentina 8


          Acestea au fost primele noastre două vizite în Deseado şi, chiar dacă nu am putut vedea pinguini, am văzut şi admirat peisaje minunate, natură sălbatică şi păsări diferite. Sperăm să revenim pe aceste meleaguri şi vara, într-o vacanţă adevărată,  ca să putem face cunoştinţă cu câţiva pinguini şi, mai ales, cu câţiva pui abia ieşiţi din ouă. Pentru asta trebuie să ne întoarcem în luna octombrie. Deocamdată peste două săptămâni vom fi din nou aici şi nu se ştie ce surprize vom mai avea, ce teritorii noi vom descoperi …

Galerie foto:

You can leave a response, or trackback from your own site.

One Response to “Patagonia Sur, Puerto Deseado, Argentina – Partea I (mai-iunie 2012) Jurnal de bord HS LISZT”

  1. Anonymous says:

    Micii exploratori!
    Multumim pentru frumoasele randuri!
    Lena.

Leave a Reply