Olanda noastră

          Din punctul meu de vedere, cele mai importante  trei lucruri care ȋmi vin ȋn minte atunci cȃnd mă gȃndesc la Olanda sunt: florile, bicicletele (povestea aicişi casele. Alţii ar putea completa lista mea şi ar mai adăuga, cu siguranţă, morile de vȃnt, canalele, Van Gogh, podurile, coffee-shop-urile şi multe altele.
          Fiecare dintre noi putem privi ȋn aceeaşi direcţie, dar putem vedea lucruri complet diferite.  Amsterdam-ul nostru a fost ploios şi nu ne-a permis nici măcar o plimbare cu barca pe canale, dar pentru asta suntem hotărȃţi să ne mai ȋntoarcem şi sper să reuşim. Am trecut, totuşi, ȋn revistă principalele obiective turistice, chiar dacă multe doar pe exterior şi ne-au mai rămas ȋncă multe şi pentru vizita următoare pentru că, nu-i aşa, ȋntotdeauna este bine să mai laşi măcar un singur loc nevizitat ca să ai motiv să te reȋntorci.
          Vacanţa noastră din aprilie ne-am dorit-o un pic mai altfel şi chiar aşa a fost. Deci, după ce ne-am lăsat bătuţi de ploaie şi de vȃnt prin Amsterdam (povestea aici), ne-am răsfăţat ȋn aerul călduţ de la ţară, pedalȃnd cȃte 8-10 ore pe zi ȋn ȋmprejurimile capitalei.
          Aceste trei zile de plimbări cu bicicletele nu au făcut decȃt să ne ȋntărȃte să ne dorim mai mult. Suntem mari iubitori de plimbări cu bicicleta şi ne-am luat bicicletele cu noi ȋn ultimele vacanţe prin Europa. Am pedalat pe Ring-ul vienez, pe malul lacurilor din Nordul Italiei, pe Coasta de Azur, dar ȋntotdeauna vara. Nu mi-am ȋnchipuit că voi găsi atȃta plăcere ȋn aceste plimbări cu bicicleta ȋn primăvara olandeză, cȃnd afară nu sunt decȃt 14-15 grade şi vȃntul tăios, cȃteodată, ȋţi bagă mii de ace ȋn pielea feţei, singura rămasă neacoperită. Ȋmi ȋnchipuiam că ȋmi va fi atȃt de frig ȋncȃt nu-mi voi dori altceva decȃt să ajung mai repede ȋn cameră să mă pot ȋncălzi. Ca să fiu sinceră, la începutul zilei cam asta simţeam. Era atȃt de frig ȋncȃt mȃinile mi se ȋncleştau pe ghidon şi puteam cu greu să-mi folosesc degetele pentru a schimba vitezele sau folosi  frȃna. Dimineaţa, la ora 9, cȃnd porneam noi la drum, nu erau decȃt 10 grade afară şi nu puteam decȃt să regret că mi-am lăsat acasă mănuşile, căciula, fularul şi geaca groasă de ski. Spre prȃnz, frigul se mai domolea şi ȋncepeam să mă mai relaxez, nu mai stăteam ȋncordată pe bicicletă şi gata să ȋncep să tremur din tot corpul la cea mai mică adiere de vȃnt. Dar, ȋn ciuda frigului şi a mȃinilor complet reci şi aproape amorţite, nu am vrut să mă dau bătută. Venisem ȋn Olanda să mă plimb cu bicicleta şi nimic nu mă putea opri. Poate doar o ploaie torenţială. Dar, am fost foarte norocoşi şi vremea a ţinut, pȃnă la urmă, cu noi. După cele două zile cu ploaie continuă pe care le-am petrecut ȋn Amsterdam, s-a ȋncălzit din ce ȋn ce mai tare, temperaturile au crescut cu cȃteva grade ȋn fiecare zi, ploaie a mai fost de cȃteva ori, dar numai noaptea, aşa că am avut o vreme bună de hoinărit prin ȋmprejurimi.
          Mi-aş fi dorit să văd cȃmpuri de lalele colorate, dar, din cauza temperaturilor foarte scăzute din luna martie, toate lalelele erau ȋntȃrziate acum cu aproape o lună şi, ȋn multe zone, erau ieşite abia cȃţiva centimetri din pămȃnt. Ȋn alte locuri, am văzut cȃmpuri de lalele acoperite cu folie şi dedesubt am putut zări lalele mai dezvoltate, ȋnalte, unele chiar ȋnflorite.

 

Lalele Olanda

Lalele sub folie Olanda

          Anumite specii de lalele sunt mai timpurii şi acestea erau acum ȋn faza maximă de creştere, nu ȋn faza maximă de ȋnflorire – pentru că o lalea ȋnflorită ȋn cȃmp ȋnseamnă zero profit pentru fermieri– ci ȋn faza perfectă pentru tăiere şi valorificare, cu bobocul perfect format, dar complet verde. Ȋn această fază, lalelele sunt tăiate şi ȋmpachetate ȋn buchete, aşa sunt ele exportate şi ajung ȋn Romȃnia tocmai bune pentru comercializare.

Culegatori de lalele Olanda

          Olandezii sunt pe primul loc ȋn lume la exportul de flori bulboase de primăvară – lalele, narcise, zambile – şi le vȃnd atȃt sub formă de flori tăiate, cȃt şi sub formă de bulbi. Au o tradiţie de sute de ani, sunt renumiţi ȋn ȋntreaga lume şi au ridicat această culturǎ la nivel de artă. Trăiesc din comercializarea florilor, dar şi din turismul care se face ȋn aceste zone ȋn care turişti din lumea largă vin special pentru a vedea florile pe cȃmp sau ȋn grădini special amenajate.  Nu trebuie să vizitezi vreo grădină botanică pentru că ȋntreaga zonă este o adevărată grădină ȋn aer liber, plantată de mȃna omului şi destinată, ȋn primul rȃnd, vȃnzării, dar şi simplei noastre admiraţii.
          Ȋn aceste trei zile ȋn care am pedalat zeci de km pe zi, la Nord şi la Sud de Noordwijkerhout (oraşul care ne-a găzduit) am putut vedea şi admira cȃmpuri imense de flori aranjate ȋn perfectă armonie cu natura ȋnconjurătoare. Totul era aşezat şi migălos integrat ȋn decor, se asorta perfect cu casele, canalele şi aleile din ȋmprejurimi, dar şi cu cele din planuri mai ȋndepărtate, ca ȋntr-o pictură desăvȃrşită. Din loc ȋn loc, cȃte o biserică sau o moară de vȃnt oferea peisajului un pic de diversitate şi o perfecţiune aproape ireală.

Camp de narcise Olanda

          Bineȋnţeles că am fost un pic dezamăgiţi pentru că lalelele nu erau ȋnflorite aşa cum am sperat, dar narcisele şi zambilele au ştiut să acopere golul şi nu ne-au dezamăgit, iar mirosul lor mi-a rămas impregnat ȋn nări multe zile după ce vacanţa se terminase deja. Aşa cum mi se ȋntȃmplă des să mă ȋntorc ȋntr-un loc anume doar la auzul unui simplu acord de chitară sau după doar cȃteva versuri dintr-o melodie, la fel voi putea să mă ȋntorc pe cȃmpurile de flori din Olanda ori de cȃte ori voi mai mirosi vreodată vreo zambilă sau vreo narcisă. Va trebui doar să ȋnchid ochii şi să trag adȃnc aer ȋn piept şi mă voi teleporta pe cȃmpurile din Noordwijk, ȋntr-o zi cu soare de aprilie. Sute de hectare de zambile, toate frumos aşezate ȋn parcele colorate şi separate ȋntre ele de alei nisipoase se ȋntindeau oriunde priveai cu ochii. Mai aproape erau mai mari- zambile mov, roz, albe, galbene , uşor de studiat, mirosit, pipăit şi gustat  😀   – mai departe doar nişte pete de culoare, aruncate ȋntr-o mare pastelată. Un tablou minunat pentru nişte ochi iubitori de frumos.

 

Camp de zambile Olanda

 

Oana in campurile de zambile Olanda

 

          Ȋn unele locuri, cȃteva lalele obraznice zăceau părăsite pe marginea aleilor deoarece ȋncercaserăsă se strecoare printre zambile, dar fuseseră văzute la timp şi gonite din teritoriile care trebuiau să fie 100% pur sȃnge, adică cultivate complet numai cu zambile. Probabil că aşa se ȋntȃmplă şi cu zambilele care ajung, din greşeală, printre lalele. Există riscul corcirii sau o altă explicaţie trebuie să fie pentru aceste practici.

Lalele corcite     

          Alături de zambile, o altă minune a naturii strălucea din loc ȋn loc ȋn lumina soarelui –narcisa galbenă. O combinaţie perfectă de galben şi verde, pe un fundal de cer albastru cu norişori albi, pufoşi. Majoritatea cu tulpini foarte scurte, aceste narcise galbene miroseau foarte frumos şi te chemau, parcă, să le admiri de aproape.

Narcise si sere Olanda

 

Narcise Olanda         

          Ne-am lăsat purtaţi pe cărările foarte ȋnguste dintre brazde, le-am mȃngȃiat şi mirosit ȋn linişte, fără să le perturbăm ȋn vreun fel paradisul. Porneam la drum, ȋnaintam cȃteva minute şi apoi ne opream din nou, un alt cȃmp de flori ni se deschidea ȋn faţă şi necesita o atenţie sporită, aşa că, ne parcam bicicletele pe marginea drumului şi ne răsfăţam puţin cu superbele peisaje care păreau să nu se mai termine.

Narcise si biciclete Olanda         

          Ziua trecea fără să ne dăm seama, ȋntre un cȃmp şi altul, ȋntre un oraş şi altul, fotografiind şi mirosind ȋntr-una flori după flori, admirȃnd case şi grădini, străzi şi oameni, pȃnă bateria de la cameră ȋncepea să pȃlpȃie. A doua baterie chiar. Ştiam atunci că trebuie să o luăm pe drumul de ȋntoarcere, cu părere de rău că ziua s-a ȋncheiat şi vacanţa a mai pierdut o părticică de nisip din clepsidra iniţial plină.

          Ȋn afară de cȃmpurile cultivate cu flori special pentru comercializare, oriunde priveai, vedeai grădini superbe, micuţe, dar migălos aranjate, ȋn faţa caselor, dar şi adevărate grădini răsărite ad hoc, pe marginea drumului, pe marginea canalelor şi pe drumurile de legătură dintre localităţi.   
         Plantate la un moment dat tot de mȃna omului, aceste spaţii colorate păreau acum aproape sălbatice, dar perfect integrate ȋn peisaj şi nu găzduiau decȃt cȃteva specii de plante – aceleaşi din marile plantaţii – narcise de diferite culori şi mărimi, zambile, brȃnduşe colorate şi ȋncă alte cȃteva soiuri de plante pe care nu le ştiam după nume. Păreau sălbatice, dar poate nu erau, pentru că prea erau ȋngrijite şi aliniate ca şi cum cineva le verifica zilnic şi le curăţa de ierburi. Nu am văzut pe nimeni făcȃnd aşa ceva, dar poate chiar o făceau. Cert este că, ȋn Olanda, chiar şi pe marginea drumurilor, totul era aranjat ca ȋntr-o grădină adevărată, nimic nu era ȋn plus, nicio buruiană nu creştea mai mare decȃt florile şi niciun gunoi nu strica peisajul, cu toate că ne aflam la ţară. Peste tot era o curăţenie desăvȃrşită, nicio hȃrtie aruncată la ȋntȃmplare, niciun chiştoc de ţigară, nicio mizerie de la căţei, cu toate că am văzut zeci de cȃini ieşiţi la plimbare cu stăpȃnii lor. Puteai să juri că trotuarele şi străzile se spală cu peria continuu şi nu există riscul săţi murdăreşti ciorapii … dacă cumva ȋţi vine ideea să umbli fără ȋncălţări. Cu siguranţă, străzile se spălau noaptea şi de aceea totul arăta impecabil.

          Ȋn afară de cȃmpurile de flori, altceva mi-a atras privirile ȋncă din primele clipe ȋn care am ajuns ȋn zonăcasele. Ȋntotdeauna mi-au plăcut casele cu vedere la stradă şi fără garduri. Mi-a plăcut să le admir, nu să locuiesc ȋn ele … pentru locuit am cu totul alte preferinţe. 

          Ȋn toate satele ȋn care ne-am plimbat cu bicicletele – Noordwijkerhout, Noordwijk, Noordwijk am Zee, Lisse, Hillegom – casele se ȋncadrau ȋn aproximativ aceleaşi tipare. Toate erau construite cu parter şi un etaj (plus pod/mansardă), aveau geamurile de la sufragerie spre stradă sau spre grădina din faţa casei, nu aveau garduri, unele aveau doar nişte mici delimitări, de obicei, din gard viu. Unele erau individuale, iar altele făceau parte din duplexuri sau construcţii multiple.

Casa frumoasa Noordwick am See

 

Olanda Casa

 

Casa Hillehom Olanda

Olanda case frumoase

Case Olanda      

          Ȋn foarte puţine locuri am văzut blocuri, nu foarte diferite de ceea ce ştim noi,  cu maximum patru etaje şi cu frumoase grădini ȋn faţă.

 

Casa Nordwickerhout Olanda

 

          Grădinile din faţa caselor erau foarte bine ȋngrijite şi asortate, nu găzduiau acum decȃt narcise, zambile şi brȃnduşe ȋnflorite, dar, cu siguranţă, găzduiesc mult mai multe flori pe timpul verii.

          Ȋn unele locuri am văzut nişte pomi tăiaţi ȋn forme ciudate şi sustinuţi pe suporţi metalici. Din unele surse am aflat că ar fi pomi fructiferi, dar nu aş putea fi sigură. Am vrut să ȋntreb pe cineva, dar prin acele locuri nu prea am văzut oameni pe stradă. Deocamdată nu aveau deloc frunze, dar arătau foarte draguţ şi interesant.

 

Casa Olanda

 

         Caracteristice ţărilor nordice sunt ferestrele care dau spre stradă şi nu sunt acoperite de perdele. Ȋn urmă cu mai mulţi ani, cȃnd am văzut pentru prima oară aşa ceva ȋntr-un oraş-port belgian am rămas foarte surprinsă. Obişnuită să trag draperia de ȋndată ce se lasă seara peste casa mea, mi s-a părut aici un pic cam ciudată transparenţa cu care nordicii ȋşi expuneau privirii trecătorilor absolut toată intimitatea casei.  Atȃt pe timpul zilei, cȃt şi seara, cȃnd luminile  sunt deja aprinse ȋn interior, casele olandezilor sunt adevarate scene de teatru care se deschid privirilor curioase – cina se serveşte la lumina felinarelor sau lumȃnărilor, seara continuă cu siesta ȋn faţa televizorului sau al calculatorului, apoi la un pahar de vorbă cu prietenii, mai tȃrziu cu o carte bună ȋn fotoliu. Dar, cum noi eram singurii trecători de pe stradă şi absolut toţi localnicii se găseau fie ȋn propriile case, fie ȋn vizite sau ȋn alte interioare, nu exista nimeni pe stradă curios să privească modul ȋn care o familie olandeză ȋşi petrece seara. Pentru că fiecare ȋşi vede de treaba lui şi nimeni nu este curios să vadă ce face vecinul ȋn intimitatea casei sale, chiar şi ȋn condiţiile ȋn care parcă această lipsă de perdele la geamuri invita chiar la indiscreţie.

Lampa aprinsa in fereastra

          Seara nu prea ne-am plimbat nici noi pe străzi, dar ziua am avut timp să admirăm casele şi ferestrele dinspre stradă. Unele dintre aceste ferestre erau parţial acoperite cu jumătăţi de perdele, care seara dispăreau complet, dar cele mai multe erau complet descoperite. Şi pentru că nu sunt fanii perdelelor, olandezii ȋşi acoperă sau decorează ferestrele cu alte lucruri mult mai drăguţe şi mai interesante. Ca la expoziţie, ferestrele lor găzduiesc şi descoperă privirii trecătorilor mai multe categorii de obiecte:
          Ȋn primul rȃnd, flori … flori ȋn ghivece sau ȋn vaze,vii sau nemuritoare, toate superbe şi asortate cu mediul ȋnconjurător.

IMG_1636aa

 

Ghivece cu flori si catel in fereastra

IMG_1654a

Fereastra cu pisica

IMG_1502aa        

          Ȋn al doilea rȃnd, corpuri de iluminat – fie că sunt lămpi sau lumȃnări, felinare sau veioze cu picior, toate sunt aşezate simetric, de obicei ȋn perechi, pe pervazul interior şi, ȋntodeauna, seara sunt aprinse.

IMG_1468aa

IMG_1596aa

 

Lampi la fereastra

 

Lumanari in fereastra        

          Apoi, foarte multe alte obiecte care ȋl reprezintă pe proprietarul casei, ȋl caracterizeazăȋn vreun fel, sau simple obiecte aşezate la ȋntȃmplare. Ȋmi place să cred că nimic nu era la ȋntȃmplare, dar, neputȃnd comunica cu proprietarii pentru a afla adevărata semnificaţie a acelor obiecte din fereastră, nu ştiu dacă ele reprezintă cu adevarat ceva sau nu. Nu aş putea spune, cu siguranţă, dacă proprietarul casei ce avea ȋn fereastră o superbă corabie de lemn era, ȋntr-adevăr, marinar sau doar ȋndrăgostit de mare. Ȋn alte ferestre am putut să admirăm fel de fel de bibelouri, scoici, animale de pluş sau chiar vii, alte bărci şi bărcuţe, maşinuţe, jucării şi multe altele.

IMG_1497aa

Barca in fereastra

 

Barca in fereastra olandeza

 

Expozitie de figurine in fereastra

 

IMG_1587aa

 

IMG_1594a
          O vacanţă ȋntreagă de-aş fi avut doar pentru a admira şi privi ferestrele şi casele olandeze şi tot nu m-aş fi săturat. Dar timpul, cel mai mare duşman al nostru ȋn vacanţe, nu m-a lăsat să visez prea mult şi m-a adus cu picioarele pe pămȃnt. Mai aveam şi alte lucruri de privit şi admirat, noi locuri de descoperit. Am lăsat, oricum,  o parte şi pentru data viitoare şi abia asteptăm să ne ȋntoarcem.
Galerie foto:
You can leave a response, or trackback from your own site.

4 Responses to “Olanda noastră”

  1. Mioara Danilovici says:

    Citind articolul si datorita materialului ilustrativ minunat prezentat,mi-a fost foarte usor sa ma teleportez si eu pe frumoasele campuri cu flori multicolore din Olanda.M-au incantat casele si interesanta priveliste de la fiecare fereastra!Uimitor si atractiv! Felicitari,Oana!!!

  2. Anonymous says:

    Frumos scris,frumos prezentat.Bravo.Daca mama Galati s-a “teleportat”usor si tata Galesu a facut la fel

  3. […] 2013 calatoriprinlume           După o superbă vacanţă olandeză (povestea aici , aici , aici , aici  si aici )  – pe bicicletă, printre cȃmpuri de flori – am ajuns în […]

  4. […] de zambile şi narcise au fost cele mai frumoase zile ale ȋntregii noastre vacanţe (povestea aici si aici ). Nu ştiu dacă doar aerul curat şi ȋnmiresmat de ţarǎ ne-a facut să ne simţim […]

Leave a Reply