O zi în Lisabona – Noiembrie 2015 (Jurnal de bord HS Bach)

Lisabona

Lisabona nu este, nici pe departe, un oraṣ ce se poate vizita într-o singură zi aṣa cum sunt alte orăṣele sau porturi pe care avem norocul să le atingem în călătoriile noastre pe mare, dar, ne bucurăm nespus că am avut ocazia să facem cunoṣtinṭă cu ea într-o însorită zi de sfârṣit de noiembrie care a venit ca o binecuvântare după un voiaj lung ṣi obositor. Întotdeauna încercăm să vizităm oraṣele-porturi prin care trecem ṣi chiar dacă avem doar câteva ore la dispoziṭie nu ne descurajăm nici în faṭa metropolelor aglomerate care necesită, de cele mai multe ori, câteva zile bune de hoinărit. Dacă avem noroc, ne întoarcem de mai multe ori în acelaṣi oraṣ – pentru câteva ore – ṣi, cu un plan bine pus la punct care să acopere mereu câte o zonă nouă, reuṣim să bifăm majoritatea obiectivelor turistice importante ṣi să ne facem o idee obiectivă despre el. Este adevărat că nu poṭi cunoaṣte, cu adevărat, un oraṣ dacă nu ai posibilitatea să-l admiri ṣi miroṣi la diferite ore ale zilei, să-i cutreieri pieṭele ṣi străduṭele înguste, să-i guṣti preparatele tradiṭionale ṣi să te pierzi – măcar pentru câteva ore – în mijlocul localnicilor, dar, o vizită de câteva ore te poate introduce puṭin în magia locului ṣi te poate convinge că vrei mai mult.

Pentru noi, a fost ca preludiul unei iubiri frumoase pe care vrem să o menṭinem vie până în momentul în care vom reuṣi să o întâlnim din nou, să o simṭim, să o atingem ṣi să ne lăsăm furaṭi de ea, măcar pentru câteva zile. Ṣi, pentru că ziua noastră a fost lungă, dar, a avut, totuṣi, un număr limitat de ore – doar 9 –  am pornit în descoperirea Lisabonei, cu harta în mână ṣi cu hotărârea fermă de a nu ne opri înainte de apusul soarelui.

Nu am avut un plan dinainte stabilit pentru că această vizită ne-a luat puṭin pe nepregătite, fiindu-ne oferită doar cu două zile înainte, dintr-o fericită nepotrivire a zborurilor către ṭară. Plan bine pus la punct nu am avut, dar harta oferită de recepṭionera hotelului ce urma să ne găzduiască deocamdată doar bagajele (mai târziu ṣi pe noi) ne-a scos repede din încurcătură. Ṣi, pentru că iubim apa sub toate formele ei din natură – chiar dacă ne despărṭisem doar de câteva ore de ṭărmul Atlanticului – am hotărât să începem plimbarea noastră chiar pe malul Râului Tajo.

Metroul ne-a dus foarte repede în zona cunoscută sub numele de Parque das Nacoes (Parcul Naṭiunilor), construit în anul 1998 cu ocazia Expoziṭiei Universale ṣi care mai găzduieṣte încă o parte din pavilioanele inaugurate în perioada Expoziṭiei ce adăpostesc acum Oceanario (Acvariul), galerii de artă ṣi săli de concerte.

Lisabona Piata Natiunilor

Lisabona Piata Natiunilor

Lisabona Acvariul

În imediata vecinătate a acvariului îṣi are punctul de plecare ṣi o foarte pitorească gondolă – Teleferico – care traversează parcul, oferind o panoramă foarte frumoasă de la ~ 30 de metri înălṭime. Întotdeauna căutăm o zonă mai elevată din care să admirăm oraṣul peste acoperiṣuri de case ṣi turle de biserici pentru a avea o imagine de ansamblu asupra împrejurimilor ṣi ne place mai mult cu cât înălṭimea este mai mare. Ṣtiam că din gondola această panoramă nu avea să fie extraordinară, dar am decis, totuṣi, în favoarea ei, mai ales că preṭul de 4 euro al biletului era mai mult decât convenabil. Călătoria a fost deosebit de agreabilă, a durat 10 minute ṣi ne-a oferit o interesantă perspectivă peste întregul Parc Expoziṭional ṣi peste Râul Tajo, aflat la maree joasă.

Lisabona vedere din teleferic

Lisabona vedere din teleferic

Lisabona telegondola

Staṭia finală a gondolei se află în interiorul Grădinii Garcia de Orta, aproape de Turnul Vasco da Gama – cea mai înaltă clădire din oraṣ – construit cu prilejul aceleiaṣi Expoziṭii Universale din anul 1998. Până în anul 2004, turnul a reprezentat una dintre cele mai populare atracṭii din oraṣ datorită panoramei deosebite pe care o oferea de la ultimul nivel – Observation Deck – dar a fost apoi închis publicului ṣi, din anul 2012, a fost încorporat în noul hotel Myriad. Ne-ar fi plăcut să urcăm ṣi noi în vârf să admirăm oraṣul de la înălṭimea celor 145 de metri, dar noua punte de observaṭie panoramică este în amenajare ṣi va fi deschisă în curând.

Lisabona Gradina Garcia da Orta

Lisabona Turnul Vasco da Gama Hotelul Myriad

Plimbarea noastră pe faleză s-a încheiat cu admirarea celebrului pod Vasco da Gama – unul dintre cel mai lungi poduri din Europa, inaugurat în 1998.

Lisabona Podul Vasco da Gama

Lisabona Podul Vasco da Gama– Podul Vasco da Gama, vedere din avion –

După un prânz foarte rapid, savurat la ultimul etaj al Mall-ului Vasco da Gama, am luat din nou metroul pentru a ajunge într-un alt punct important din oraṣ -cartierul Baixa, cunoscut sub numele de ‘Oraṣul de Jos’.

Am coborât la staṭia de metrou Rossio ṣi am nimerit, spre surprinderea noastră ṣi marea mea bucurie, în mijlocul unui târg de Crăciun, ce purta simplul nume de Mercado da Baixa.

Lisabona, Mercado da Baixa

Eram în penultima zi din noiembrie ṣi, chiar dacă soarele strălucea cu putere oferind iluzia unei veri întârziate, Crăciunul era aproape ṣi Lisabona era pregătită să-l întâmpine aṣa cum se cuvine. Sunt sigură însă că această piaṭă era doar o piaṭă în aer liber, deschisă tot timpul anului ṣi decorată acum, foarte puṭin, în spiritul Crăciunului pentru a-i bucura pe copii ṣi pe adulṭii ca mine.

Lisabona Mercado da Baixa

Întotdeauna ne place să vizităm pieṭele în oraṣele în care ajungem – în vacanṭe prelungite sau doar vizite de câteva ore – ṣi această piaṭă era mai mult decât îmi puteam dori în astfel de momente. Cu ochii pe ceas, ne-am dăruit un răgaz de o jumătate de oră, timp în care am admirat – de la o tarabă la alta – o mulṭime de articole de îmbrăcăminte, încălṭăminte ṣi bijuterii, majoritatea confecṭionate manual, din materiale naturale – lână, piele, sticlă, plută, argint, lemn ṣi ceramică.

Lisabona Mercado da Baixa

Lisabona Mercado da Baixa

Lisabona Mercado da Baixa

Lisabona Mercado da Baixa

Lisabona Mercado da Baixa

Ṣi pentru că o vizită într-o piaṭă nu este completă fără o degustare de produse tradiṭionale, am ales, la întâmplare, unul dintre multele grătare încărcate cu bunătăṭi ṣi am savurat un chorizo delicious, asezonat cu muṣtar ṣi pâine coaptă pe vatră.

Lisabona Mercado da Baixa

Cu părere de rău, ne-am luat rămas bun de la Mercado da Baixa ṣi am pornit spre faleză, traversând întâi Praça Rossio, prin faṭa Teatrului Maria II …

Lisabona, Teatrul Maria II

…. până am ajuns pe Rua Augusta, una dintre cele mai frumoase străzi de promenadă pe care am avut norocul să păṣim vreodată.

Lisabona Rua Augusta

Un fel de Corso italian, Rua Augusta este o străduṭă pietonală pavată cu mozaic ṣi flancată pe ambele părṭi de magazinaṣe elegante, terase ṣi restaurante cochete, străjuită la capătul ei dinspre mare de un suberb Arc de Triumf – Arco da Rua Augusta – ce se deschide spre Praça do Comércio (Terreiro do Paco). Toată această zonă a fost construită după ce oraṣul a fost devastat aproape în totalitate de un teribil cutremur (urmat de un incendiu ṣi un val tsunami) ce a avut loc în anul 1755.

Lisabona, Arcul de Triumf Rua Augusta

Lisabona, Arcul de Triumf Rua Augusta

Acum, Praça do Comércio reprezintă una dintre emblemele oraṣului ṣi frumoasa statuie din bronz a Regelui Jose I ce tronează în mijlocul ei atrage ca un magnet pe iubitorii de fotografii romantice, cu apus de soare pe fundal.

Lisabona, Piata Comertului

Un bilet de 2.5 euro ne-a permis accesul în Arcul de Triumf de unde am avut o superbă panoramă peste cartierul Baixa ṣi împrejurimile terasate, până spre Castelul São Jorge cocoṭat pe dealul cu acelaṣi nume, spre Râul Tajo, dar ṣi spre cartierele mai îndepărtate dinspre Vest.

Lisabona Praca do Comercio

Lisabona Castelul San Jorge– Vedere spre Castelul San Jorge

Lisabona, Rua Augusta– Vedere spre Rua Augusta –

Lisabona vedere din Arcul de Triumf– Vedere spre Catedrala Patriarhala –

Lisabona, vedere spre Baixa

Soarele se apropia de asfinṭit ṣi noi nu voiam să încheiem vizita noastră în Lisabona fără a ne pierde puṭin pe străduṭele înguste din Alafama, unul din puṭinele cartiere ce au supravieṭuit cutremurului.

Am început urcuṣul pe o străduṭă pavată cu piatră cubică, având ca punct de reper cele două clopotniṭe ale Catedralei Patriarhale pe care o zărisem din Arcul de Triumf ṣi care se înălṭa măreaṭă peste acoperiṣurile acoperite cu ṭiglă roṣie ale caselor de diferite forme ṣi mărimi. Am păṣit încet pe străduṭa care urca în serpentine, făcând slalom printre oameni – localnici ṣi turiṣti – maṣini, taxiuri turistice de tip ricṣă, biciclete ṣi aproape în acelaṣi ritm cu un tramvai colorat ce ne-ar fi dus ṣi pe noi până în vârf, dacă i-am fi acordat încrederea cuvenită. Am realizat cu părere de rău că soarele coboară la asfinṭit mult mai repede în zilele de toamnă-iarnă ṣi odată cu el avea să se încheie ṣi plimbarea noastră.

Cred că acesta a fost momentul, dar ṣi locul, în care am înṭeles că Lisabona îṣi merită pe deplin numele de ‘muzeu în aer liber’ cum am auzit că este caracterizata de cunoscători. Adevăratul farmec al oraṣului îl reprezintă chiar această străduṭă îngustă din cartierul Alafama – ṣi altele ca ea – flancată de case cu mai multe etaje, cu balcoanele suspendate deasupra capetelor trecătorilor ṣi împodobite cu flori curgătoare, cu faṭadele învechite de vreme sau acoperite cu superbe mozaicuri (albe ṣi albastre) descriind poveṣti ce merită citite ṣi admirate pe îndelete. Oriunde priveam, descopeream un colṭ de casă, un perete de magazin sau o porṭiune de gard înfrumuseṭate cu poveṣti realizate din bucăṭi de faianṭă colorată menite să creeze un stil aparte, simplu ṣi unic în acelaṣi timp,  cunoscut sub numele de Pombaline – un stil de arhitectură Rococo – ce a apărut după cutremurul din 1755.

Lisabona

Lisabona Mozaicuri stil Pombaline

Lisabona Mozaicuri stil Pombaline

Lisabona Mozaicuri stil Pombaline

Lisabona Cartierul Alafama

Lisabona Cartierul Alafama

Până să ajungem la Castel, am trecut pe lângă Catedrala Patriarhală, cunoscută sub numele de Igreja de Santa Maria Maior ṣi am descoperit Mirador de Santa Luiz – de unde am avut o superbă panoramă spre Cartierului Alafama ce coboară în terase spre Râul Tajo.

Lisabona, Catedrala Patriarhala– Catedrala Patriarhala –

Lisabona, vedere din Mirador Santa Luiz

Lisabona, vedere din Mirador Santa Luiz

În lumina caldă a apusului, am ajuns până la poarta Castelului, am admirat puṭin freamătul unei lumi ce părea puṭin amorṭită (sau chiar adormită), dar ce avea să se trezească la o nouă viaṭă odată cu lăsarea întunericului, când turiṣtii de peste zi aveau să plece – spre vapoarele de croazieră ce-i aṣteptau în port sau spre casele lor din ṭări îndepărtate – ṣi alṭi turiṣti, mai norocoṣi, urmau să le ia locul.

Lisabona, Castelul San Jorge

Câṭiva cântăreṭi ambulaṭi îṣi ocupaseră deja locurile în ‘orchestra stradală’ pregătită pentru un nou spectacol, terasele începeau să-ṣi aprindă felinarele ṣi povestea noastră se apropia de final.

Lisabona Street Musician

Pornind la vale spre staṭia de metrou, ne-am trezit în mijlocul unui grup de turiṣti ce păreau că aparṭin deja locului ṣi îi cunosc toate secretele. Am păṣit alături de ei în interiorul unei clădiri ce semăna cu un centru comercial sau cu o casă cu mai multe etaje ṣi un fel de curte interioară ṣi am descoperit unul dintre numeroasele lifturi publice – Elevador Castelo – care înlesnesc accesul către străzile situate la niveluri superioare. În doar câteva secunde am coborât direct la nivelul 0, pe Rua Augusta, de unde pornisem în urmă cu câteva ore în aventura noastră prin cartierul Baixa.

Lisabona, Elevador Castelo

După ~ nouă ore de hoinăreală, ne-am despărṭit de Lisabona cu părere de rău, dar cu o promisiune pe care o facem de fiecare dată atunci când ne îndrăgostim de un loc – fie că este un oraṣ, o capitală sau doar o plajă pustie. Ne vom întoarce.

Please follow and like us:
error0
You can skip to the end and leave a response. Pinging is currently not allowed.

Leave a Reply


error

Enjoy this blog? Please spread the word :)