New York, New York

Atunci cȃnd porneşti în explorarea unui oraş, trebuie să ai un plan bine pus la punct, mai ales dacă doreşti să vezi cȃt mai multe locuri, în cȃt mai scurt timp. Bineînţeles că o vacanţă de cȃteva zile îţi poate oferi o imagine destul de clară asupra oricărei capitale sau metropole din lumea aceasta, dar, în condiţiile în care vacanţa ta este doar o foarte scurtă excursie de cȃteva ore, atunci vei avea nevoie de mult mai mult decȃt doar un plan bine realizat. Mulţi alţi factori trebuie să lucreze în favoarea ta şi, pentru ca acest lucru să se realizeze, ai nevoie de ajutor şi suport. Cȃteodată acest ajutor poate veni chiar din partea unor oameni pe care nu-i cunoşti şi atunci este cu atȃt mai interesant şi mai demn de preţuit. Trebuie doar să ceri sfaturi, să întrebi pe cȃt mai mulţi şi apoi să alegi acele variante care ţi se potrivesc mai bine.

      Pentru a vizita New York-ul ai nevoie de o vacanţă în adevăratul sens al cuvȃntului: 3-4 zile dacă doreşti doar să-ţi faci o idee, o săptămȃnă dacă vrei să acorzi  importanţa cuvenită tuturor obiectivelor turistice şi 10-14 zile dacă doreşti să aprofundezi anumite domenii de interes. Bineînţeles că aceste zile nu trebuie neapărat să facă toate parte din aceeaşi vacanţă. Te poţi întoarce la New York ori de cȃte ori ai ocazia, făcȃnd astfel posibilă trecerea în revistă a tuturor obiectivelor turistice ( sau mai puţin turistice) – acordȃnd atenţie fiecăruia, în funcţie de propriile preferinţe.

      Pentru mine, vacanţele din ultimii ani au fost întotdeauna obositoare şi contra cronometru. În afară de vacanţele de relaxare de la mal de mare – cȃnd uit ce dată este în calendar şi trăiesc totul la viteză foarte redusă – în absolut toate celelate vacanţe am alergat (la propriu) – pe jos, cu bicicleta, cu autobuzul, cu metroul –  de dimineaţă pȃnă seară, de la un obiectiv turistic la altul. În urmă cu zece ani, nu – mi făceam niciodată probleme în legătură cu timpul. Ajungeam într-un oraş (cu vaporul sau în vacanţă) ieşeam la plimbare, vizitam ceva, apoi porneam mai departe şi tot aşa. Zilele mi se păreau mai lungi, orele aveau cu adevărat 60 de minute şi totul în jurul meu se mişca în acelaşi ritm cu mine. În ultimii ani însă, mi se pare că viteza de deplasare a tuturor lucrurilor, obiectelor, fiinţelor din jurul meu s-a accelerat simţitor şi, pentru a nu rămȃne în urmă, trebuie să mă adaptez şi eu. Trebuie să accelerez ritmul tuturor acţiunilor pe care le întreprind, dacă vreau să fac faţă propriilor mele standarde şi să forţez, cȃteodată, limitele. Şi, cu cȃt călătoresc mai  mult, cu atȃt mai mult îmi doresc să descopăr noi şi noi locuri iar lista mea de ‘places to see before I die‘ creşte simţitor de la o lună la alta. Din acest motiv, de fiecare dată cȃnd am ocazia să vizitez un oraş nou, îmi fac pregătirile din timp, hotărȃtă să văd cȃt mai mult din ceea ce oraşul respectiv are de oferit. În condiţiile în care oraşul în discuţie este chiar New York-ul, lucrurile se complică destul de mult. Pentru că, oricȃt de multe ai încerca să înghesui într-o scurtă vizită, tot nu vei reuşi să acoperi nici măcar 10% din diversitatea şi multitudinea obiectivelor turistice.

      Nu am fost niciodată un mare fan al SUA, cu atȃt mai puţin al oraşelor super aglomerate şi mult prea supraevaluate din punct de vedere turistic. Prefer orăşelele tipic americane, cu case albe şi curţi fără garduri, acolo unde oamenii se salută pe stradă chiar dacă nu se cunosc şi unde poţi descoperi adevăratul suflet şi spirit al americanului bun, prietenos şi plin de viaţă . Dar, pentru că mi-am propus să vizitez toate oraşele care îmi ies în cale în timpul voiajelor mele şi să le acord fiecăruia măcar cȃteva ore din timpul meu, trebuie să recunosc că sunt foarte fericită că am reuşit să bifez pe lista mea şi cȃteva obiective turistice new yorkeze.

      Majoritatea turiştilor care ajung în New York se pot lăuda că au petrecut în ‘Big Apple‘ o vacanţă de cel puţin 3-4 zile. Cei mai norocoşi au parte de vacanţe mai lungi, alţii vin în interes de serviciu, dar tot se pot bucura de cȃteva momente cu valoare 100% turistică.

     Pentru mine a fost cu totul altfel. Vizita mea în New York a durat doar 15 ore, iar aceste ore nici măcar nu au aparţinut toate aceleaşi zi. Nici măcar aceluiaşi an. Am vizitat New York-ul în 15 ore şi sper să mai am ocazia să ajung aici pentru a petrece alte cȃteva ore care să se adauge mereu şi mereu celor deja existente. Bineînţeles că nu pot oferi nimănui un ghid (nici măcar un mini ghid) în legătură cu o eventuală vizită la New York, dar, cu atȃt mai mult din cauza lipsei de timp, sunt sigură că am reuşit să mă informez foarte bine în avans  pentru a şti bine ce anume să fac şi mai ales să evit, pentru a obţine maximum din ceea ce mi se putea oferi.

     Dacă aş enumera toate obiectivele turistice pe care le-am văzut în acest timp record cred că aş putea să mă consider norocoasă. Şi în acest caz am fost nevoită să alerg dintr-un loc în altul – pe jos, cu metroul, cu taxiul, cu trenul, cu ferry-boat-ul, cu bus-ul – dar, am avut, din fericire, şi timp să mă odihnesc la un moment dat pentru că cele 15 ore nu au fost consecutive, ci au fost împărţite în două părţi aproape egale, cu o pauză între ele de aproape … 6 ani.

          În septembrie 2008, am ajuns pentru prima oară la New York, în timpul unui voiaj care m-a dus (tot pentru prima oară) pe coasta Americii.

      În cele mai multe cazuri, vapoarele port containere care ajung în zonă, acostează într-unul din numeroasele porturi care aparţin statului New Jersey care se află de partea cealaltă a Rȃului Hudson. Dintre acestea, cele mai importante porturi sunt Newark, Port Elizabeth şi Raritan. În aceste condiţii, o plimbare în Manhattan, este, aproape întotdeauna, foarte dificil de realizat şi reprezintă o adevărată provocare chiar şi pentru cei mai experimentaţi călători. Dacă vaporul cu care ajungi în port urmează să stea la cheu cȃteva zile,  este mult mai simplu deoarece îţi poţi acorda liniştit orele de care ai nevoie pentru a ajunge în New York şi înapoi, beneficiind, în acelaşi timp, şi de mai multe ore pe care să le petreci la pas, pe străzile oraşului. Dar, în ziua de azi, trebuie să te consideri cu adevărat norocos dacă vaporul tău rămȃne la cheu mai mult de 24 de ore. În aceste condiţii, trebuie să fii cu adevărat curajos să te aventurezi pȃnă în Manhattan, dar, cu siguranţă, nu vei regreta efortul.

      Am făcut pentru prima oară cunoştinţă cu Manhattan-ul încă înainte de a ajunge în port. De îndată ce vaporul a trecut de primul pod – Verrazano Narrows – (ce leagă New Jersey de New York) şi a intrat în Upper New York Bay, am zărit şi recunoscut linia foarte renumită a sky-line-ului şi foarte mică, în partea stȃngă, Statuia Libertăţii.

IF– iulie 2008 –

IF– iulie 2008 –  

        Vaporul nostru a făcut apoi stȃnga, a intrat pe sub Bayonne Bridge şi a acostat în Portul Newark, cel mai mare şi mai aglomerat port din această zonă. În două ore eram deja gata de plimbare, foarte nerăbdătoare să iau pulsul oraşului şi să văd cu ochii mei Manhattan-ul.

         De la poartă, am mers cu un taxi pȃnă la Penn Station. De acolo, ne-am continuat călătoria cu metroul şi am ajuns la World Trade Center în ~ 25 de minute. Din păcate, imaginea cam dezolantă din perimetrul Ground Zero m-a şocat şi întristat mai mult decȃt m-aş fi aşteptat.

IF

          Ştiam că nu aveam prea multe ore la dispoziţie pentru a vedea oraşul şi, în astfel de condiţii, cea mai bună soluţie s-a dovedit a fi un tur cu bus-ul turistic hop on hop off. Un tur complet dura ~ 3 ore şi părea a fi exact ceea ce îmi puteam permite, ţinȃnd cont de împrejurări.

IF

          Am luat bus-ul chiar din Times Square şi am coborȃt exact în acelaşi loc, după 3 ore, fără a profita pe deplin de oferta care ne permitea să coborȃm şi să urcam ori de cȃte ori doream pentru a vizita mai de aproape anumite obiective care ne interesau. Acest tur cu bus-ul double decker, ne-a permis să admirăm – chiar dacă doar în trecere şi de la înălţime – cele mai importante obiective turistice ale Manhattan-ului, printre care: Empire State Building, Greenwich Village, Soho, Little Italy, China Town, World Trade Center Memorial, City Hall, Battery Park, Madison Square Garden, Rockefeller Center, Central Park, Metropolitan Museum, Carnegie Hall, Broadway Theater, Wall Street.

IF– iulie 2008 Times Square –    

IF– iulie 2008 Madison Square Garden –

IF– iulie 2008 Carnegie Hall –

       Îmi amintesc că atunci m-au impresionat peste măsură zgȃrȃie-norii de toate formele şi culorile, iar în bus am fost nevoită să stau mult timp cu capul în sus pentru a prinde cȃte o bucăţică de cer albastru, în marea aglomeraţie de clădiri uriaşe care blocau aproape complet soarele.

IF

           După şase ani am ajuns din nou în New York. De data aceasta într-un alt port ce aparţine tot de statul New JerseyPort Elizabeth – vizavi de Upper New York Bay.

          Am avut astfel posibilitatea să admir sky-line-ul Manhattan-ului, la diferite ore şi în atmosfere diferite deoarece voiajul acesta m-a adus la New York de trei ori, pe vreme cu soare, dar şi cu ceaţă, la răsărit, dar şi la apus.

Very early Manhattan sky line– Manhattan’s sky-line, May 2014-

Sunrise over Manhattan and Brooklyn– Manhattan’s sky-line, May 2014 –

Manhattan sky line in one foggy morning– Manhattan’s sky-line, March 2014 –

Early morning Manhattan sky line– Manhattan’s sky-line, February 2014 –

Manhattan sky line at sunrise– Manhattan’s sky-line, May 2014 –

Manhattan sky line at sunrise view from Elizabeth Port– Manhattan’s sky-line, May 2014 –

Manhattan sky line at sunrise 2– Manhattan’s sky-line, May 2014 –

          La ultima noastră sosire în New York am avut norocul să văd mai mult decȃt simpla imagine a Manhattan-ului în depărtare şi am reuşit să-mi continui vizita începută cu şase ani în urmă, reuşind să ating cu succes absolut toate obiectivele turistice la care mi-am permis să visez – Ellis Island, Liberty Island şi Brooklyn Bridge.

          Din Port Elizabeth, cel mai simplu, rapid şi ieftin mod de a ajunge în Manhattan este cu trenul. Pentru noi, drumul a fost puţin diferit pentru că am fost sfătuiţi să începem turul cu cele două insule şi să ne continuăm apoi vizita în Manhattan, urmȃnd să ne întoarcem cu trenul pȃnă în Newark (Penn Station) şi apoi cu taxiul pȃnă la vapor.

          De la vapor, am plecat cu un domn foarte amabil de la Seamens’ Mission care, după ce mi-a dat trei hărţi şi o mulţime de sfaturi, s-a oferit să ne ducă pȃnă în Liberty State Park din New Jersey pentru a lua ferry boat-ul spre insule.

       Atȃt Ellis Island cȃt şi Liberty Island aparţin de National Monuments USA şi sunt accesibile din Manhattan (Battery Park) şi din New Jersey (Liberty State Park). Un bilet de ferry costă 18$ şi permite folosirea a trei ferry-boat-uri, intrarea la Immigration Museum şi un audio guide în mai mai multe limbi străine. Pentru a vizita muzeul de la baza Statuii Libertăţii şi a avea acces la panorama de la Observation Level, este nevoie de un bilet în plus şi, mai ales, de o rezervare în avans din cauza faptului că numărul de vizitatori în această zonă este limitat. Şi mai limitat este numărul vizitatorilor care au acces în coroană şi, pentru a privi prin gemuleţele din capul statuii, este nevoie de o rezervare cu mult timp în înainte.

         Venind dinspre New Jersey, prima oprire a ferry boat-ului a fost la Insula Ellis. Peste 100 de milioane de americani ce trăiesc astăzi pe teritoriul cuprins între Canada şi Mexic sunt nepoţi sau copii ai imigranţilor care au sosit pe insula Ellis cu speranţa unei vieţi mai bune. Statisticile arată că nu mai puţin de 12 milioane de imigranţi au trecut prin Registry Room între 1880 şi 1924.

Ellis Island Immigration Museum

          Immigration Museum prezintă o expoziţie de fotografii şi documente care te poartă înapoi în timp, te mişcă profund, dar te încarcă de speranţă şi de bucurie. Citind zecile de poveşti şi ascultȃnd cȃteva înregistrări audio originale din acea perioadă, am înţeles ce diferenţă enormă există între noi – cei care vizitam acum – şi milioanele de oameni de la începutul secolului al XX-lea care, după ~ 3 săptămȃni petrecute pe mare, în condiţii deosebit de grele, aveau norocul să ajungă pe Pămȃntul Făgăduinţei. Mulţi dintre ei nu lăsau prea multe în urmă – în ţările de unde proveneau – din moment ce erau extraordinar de săraci şi ajungeau pe un tărȃm străin doar cu un geamantan, dar purtȃnd în suflet speranţa şi hotărȃrea de a izbuti cu orice preţ. Deoarece preţul ce trebuia plătit pentru traversarea Atlanticului era deosebit de ridicat – echivalentul a ~2000$ de astăzi – multe familii erau nevoite să se despartă, permiţȃnd doar unuia dintre membri să ajungă în America, iar celorlalţi să se alăture în decurs de 1-2 ani.

          Clădirea originală a acestui centru de primire fusese iniţial din lemn şi a fost distrusă într-un incendiu în 1897. În locul ei s-a construit în anul 1900 o altă clădire din cărămidă şi granit care dăinuie pȃnă în ziua de azi şi care a fost transformată în muzeu în anul 1990, după mai multe renovări.

Ellis Island = Immigration Museum

          Cum păşeşti în interiorul clădirii, descoperi prima cameră în care ajungeau imigranţii de îndată ce coborau de pe vapor – Baggage Room. Aici, ei îşi lăsau toate bagajele înainte de a continua procesul de examinare şi tot aici se întorceau să le recupereze, la sfȃrşit.

Ellis Island - Baggage Room

          În fosta încăpere care era folosită drept ghişeu al căilor ferate (de unde imigranţii norocoşi îşi procurau biletele de călătorie pentru diferite destinaţii americane) funcţionează acum un memorial al imigraţiei americane începȃnd cu anul 1550 – o adevărată lecţie de istorie pentru cei care vor să înţeleagă mai bine motivele pentru care milioane de oameni au ales să-şi părăsească propriile cămine şi să se angajeze într-o aşa mare aventură.

Immigration Museum Ellis Island

          La etajul al II-lea, prima încăpere care ţi se deschide în faţa ochilor este Registry Room.

Ellis Island - Registration Room

          Aici, miile de imigranţi care soseau în fiecare zi, aşteptau emoţionaţi pe mai multe rȃnduri să fie luaţi în primire şi interogaţi de către inspectori. Interviul dura cȃteva minute, timp în care caietele uriaşe se umpleau cu date privind numele, vȃrsta, naţionalitatea şi alte cȃteva informaţii personale. După vizita medicală, norocoşii care primeau permisul de şedere în SUA coborau pe ‘Stairs of Separation‘ şi intrau prin America’s Gate. De partea cealaltă, mulţi dintre ei erau aşteptaţi de rude sau prieteni ajunşi aici înaintea lor, alţii se trezeau complet singuri, dar toţi erau pregătiţi să ia cu asalt oraşul şi să-şi înceapă aici o nouă viaţă. Aproximativ 2% din totalul celor ajunşi pe insula Ellis au fost trimişi înapoi în ţările lor, refuzȃnd-li-se accessul din cauza problemelor medicale.

Ellis Island - The Stairs of Separation

Ellis Island the Stairs of Separation

       Într-o încăpere de la etajul al III-lea – Treasures for home – există o colecţie de peste 2000 de obiecte ce au aparţinut imigranţilor, dar au fost părăsite la sosirea în ţară. Tot aici se poate vizita şi un dormitor complet renovat, dar ce respectă în cele mai mici detalii planurile originale din anul 1908. Din păcate, întregul etaj III era închis publicului din cauza unor lucrări de întreţinere.

      Înainte de a părăsi clădirea, am poposit cȃteva minute şi în Immigration History Center. În această sală plină de calculatoare, doritorii puteau verifica într-o bază de date nume ale rudelor sau prietenilor care au trecut prin Ellis Island înainte de a deveni cetăţeni americani.

     Mi-ar fi plăcut şi mie să caut pe cineva, dar nicio rudă de-a mea (apropiată sau îndepărtată) nu a emigrat în America pȃnă în anul 1930. Este posibil să existe, totuşi, un unchi de-al bunicii mele, dar, din păcate, nu am niciun indiciu de la care să pornesc o astfel de cercetare. M-am mulţumit doar să privesc în jurul meu şi am constatat că foarte mulţi tineri îşi căutau bunicii şi străbunicii datorită cărora au ajuns ei acum să se nască şi să trăiască pe pămȃnt american.

Ellis Island - Immigration Research Center

          America le-a oferit, cu siguranţă, o altfel de viaţă. Le-a oferit şansa de a o lua de la capăt şi de a clădi ceva nou. Pentru cei mai mulţi America a însemnat îndeplinirea unui vis. Pentru unii America mai înseamnă şi astăzi acelaşi lucru. Milioane de oameni din lumea întreagă şi-au găsit aici fericirea, şi-au întemeiat aici casa şi şi-au început o nouă viaţă. Ei sunt şi vor fi mereu recunoscători acestei ţări pentru că le-a oferit această posibilitate şi le-a permis să-şi transforme visele în realitate. Dar şi America trebuie să le fie recunoscătoare pentru că datorită lor această ţară a crescut şi a devenit ceea ce este astăzi. O ţară clădită pe munca şi visele a milioane de oameni de rase, naţionalităţi şi religii diferite care a ştiut să-i adăpostească pe toţi şi să le ofere tuturor şanse egale.

        Noi nu am avut prea mult timp la dispoziţie, dar am reuşit să trecem în viteză prin toate încăperile disponibile  şi să admirăm sky-line-ul Manhattan-ului de pe partea cealaltă a Rȃului Hudson înainte de a ne îmbarca în cel de-al doilea ferry pentru a merge pe Liberty Island.

Ellis Island - vedere catre Manhattan

        Cu toate că zona întreagă era extraordinar de aglomerată, nu am fost nevoiţi să aşteptăm prea mult ferryboat-ul şi am urcat la bord, alături de un grup de peste o sută de elevi foarte gălăgioşi, dar foarte simpatici.

Ellis Island - waiting for the ferry

          Am urcat pe puntea descoperită şi am reuşit (cu greu) să ocup un loc chiar pe margine, pe partea din tribord pentru a avea o vizibilitate bună şi directă spre Statuia Libertăţii.

          Ferry-boat-ul nostru a ocolit insula pe la sud, oferindu-ne tuturor o imagine foarte clară şi măreaţă asupra întregii construcţii, înainte de a acosta în partea de NE.

Statue of Liberty - Liberty Island

Statue of Liberty - Liberty Island and Manhattan in the background

          Dăruită de poporul francez  – în anul 1886 – ca un simbol al libertăţii şi al prieteniei dintre cele două ţări, Statuia Libertăţii a devenit în foarte scurt timp un simbol al speranţei pentru milioanele de imigranţi care au început să sosească de peste Atlantic, îmbarcaţi în uriaşele vapoare cu aburi, ce aveau ca destinaţie New York-ul. Din aceasta cauză, în ziua de azi statuia nu impresionează în primul rȃnd prin măreţie, ci prin valoarea ei sentimentală, prin emoţia pe care o transmite şi a transmis-o milioanelor de oameni de-a lungul timpului. Pȃnă în anul 1924, dar şi în timpul celui de-al II-lea Război Mondial şi în perioada următoare, prima imagine cu Statuia Libertăţii a însemnat cel mai fericit şi important moment din viaţa a milioane de imigranţi care vedeau în această statuie un simbol al libertăţii, dar şi dovada clară că coşmarul lor pe mare s-a încheiat cu un happy – end şi au ajuns cu bine de partea cealaltă a Atlanticului.

         Bineînţeles că nu numai imigranţii se bucurau la vederea Statuii, dar şi milioanele de turişti care au început să sosească în New York cu vapoarele şi sosesc încă şi astăzi. După o traversadă de 8-10 zile (sau chiar mai mult) pe mare, îţi doreşti cȃteodată, din tot sufletul, să ajungi de partea cealaltă cȃt mai repede, în special atunci cȃnd marea nu este prea prietenoasă cu tine. În aceste condiţii, Statuia Libertăţii este exact acel vis, acel ideal spre care tinzi şi care te ajută să treci cu bine peste nopţile nedormite şi peste alte momente neplăcute care pot apărea în timpul voiajului.

          În prezent, Statuia Libertăţii atrage milioane de turişti în fiecare an şi aduce profituri uriaşe, devenind, mai ales în ultimii 20 de ani, unul dintre cele mai vizitate şi iubite obiective turistice de pe întregul teritoriu american.

         Pentru că noi nu eram astăzi decȃt nişte simpli turişti de cȃteva ore, iar planul meu mai avea cȃteva puncte importate de atins înainte de a porni spre vapor, am făcut doar o plimbare pe insulă, admirȃnd statuia din mai multe unghiuri.

Statue of Liberty close up

          Un al treilea ferry boat ne-a trecut pe partea cealaltă şi ne-a debarcat în Baterry Park după ~ 15 minute, pentru ultim parte a vizitei noastre pe pămȃnt new yorkez.

Manhattan - view from the ferry approaching Baterry Park

         Mai aveam două obiective de atins şi doar trei ore la dispoziţie. Ne-am fi dorit să ne plimbăm în voie pe principalele bulevarde ale oraşului, să admirăm clădiri vechi şi noi, să respirăm parfumul florilor de primăvară din Central Park şi să trecem în revistă cȃteva obiective turistice noi, în afara celor pe care le văzusem deja în urmă cu şase ani.

      Din Baterry Park am ieşit direct pe Broadway şi am ajuns în cȃteva minute în Ground Zero, zona în care s-au aflat cele două turnuri gemene, devenită acum World Trade Center Memorial. Am văzut The Freedom Tower – noul turn care a luat locul celor distruse în atentatele din 2001 şi apoi ne-am continuat plimbarea spre Times Square.

Manhattan - Freedom Tower– Freedom Tower –

Manhattan = Times Square– Times Square –

Manhattan - Times Square– Times Square-

          Primul nostru obiectiv era Rockefeller Center pentru că îmi doream foarte mult să urc într-un turn pentru a avea o panoramă de la înălţime asupra oraşului. Cel mai popular şi aglomerat loc în care se poate face aşa ceva este, cu siguranţă, Empire State Building, dar eu chiar îmi doream să văd şi clădirea Empire State Building şi, din această cauză, am ales Roof Top Observation Deck.

Manhattan - Rockefeller Center Observation Deck

          Am fost nevoiţi să luăm metroul pentru că ziua se scurgea repede spre asfinţit şi am fi piedut mai mult de o oră pe drum. Din păcate, timpul cȃştigat cu metroul nu ne-a ajutat să obţinem un bilet de intrare prea curȃnd pentru a urca la Observation Deck. La Ticket Office am aflat că un bilet costă 29$ /persoană, iar primul grup disponibil pentru noi nu era mai devreme de ora 19. Pentru a uşura accesul în clădire şi, mai ales, pentru a nu aglomera peste măsură zona, sistemul de vȃnzare al biletelor pentru Observation Deck este foarte interesant. Biletele se pot procura oricȃnd, dar se pot folosi doar la o anumită oră, în funcţie de programări. Deci, cumperi biletul, afli la ce oră eşti programat şi te întorci în clădire cu 10 minute înainte. În acest fel, îţi poţi programa foarte bine ziua, fără să fi nevoit să pierzi timp preţios, aşteptȃnd la rȃnd. Pentru noi, visul s-a spulberat pe loc pentru că nu mai aveam două ore disponibile să aşteptăm. Am făcut doar o plimbare prin parcul din faţa Rockefeller Center, am admirat statuia aurită a lui Prometeu şi alte cȃteva statui mai mici ce împodobeau şi înveseleau clădirile care alcătuiesc împreună uriaşul centru de afaceri Rockefeller.

Manhattan - Rockefeller Center

Manhattan - Rockefeller Center the golden statue of Prometeus

          Am pornit apoi în mare viteză spre ultimul obiectiv turistic care era programat în cadrul acestui tur  de forţă şi anume Brooklyn Bridge. Metroul ne-a scos şi de data asta din încurcătură şi ne-a dus pȃnă în staţia City Hall/Brooklyn Bridge în ~ 20 de minute.

       Dat în folosinţă în anul 1883, Brooklyn Bridge se întinde peste East River şi leagă Manhattan de Brooklyn. Reprezintă una dintre imaginile care se regăsesc cel mai frecvent în postere, vederi şi calendare, mai ales la ceas de seară şi este foarte aglomerat la orice oră. Este prevăzut cu o zonă pietonală de acces care se găseşte deasupra căii rutiere şi poate oferi o imagine deosebit de interesantă asupra lui East River, spre Brooklyn, dar şi spre Manhattan Bridge – cel de-al doilea pod care leagă cele două cartiere are New York-ului.

         Nu ştiu dacă întotdeauna este la fel de animat, dar la ora 18, cȃnd am ajuns noi în zonă, foarte mulţi oameni se deplasau în susul lui, spre Brooklyn. Cei mai mulţi erau pe jos şi foloseau în acest scop partea din dreapta a drumului pentru că partea stȃngă era rezervată bicicliştilor care erau în număr foarte mare şi foarte grăbiţi.

        Am parcurs şi noi aproape jumătate din totalul de 2 km ai podului, am admirat zgȃrȃie norii din partea dreaptă care alcătuiesc Financial District, Podul Manhattan din partea stȃngă şi am putut chiar distinge la un moment dat Empire State Building, printre alte vȃrfuri de clădiri uriaşe.

Manhattan - Brooklyn Bridge

View from Brooklyn Bridge Manhattan

Manhattan Bridge - view from Brooklyn Bridge– Manhattan Bridge, vedere de pe Brooklyn Bridge –

       Vizita noastră în Manhattan s-a încheiat  în jurul orei 19 în trenul care ne-a dus în Newark Penn Station New Jersey, trecȃndu-ne pe sub Hudson River.

        De acolo, un taxi ne-a dus la vapor în ~ 25 de minute, punȃnd astfel capăt unui adevărat tur de forţă care a durat ~ 8 ore.

        Ştim că mai avem multe de văzut înainte să putem spune că am vizitat, cu adevărat, New York-ul, dar, după două vizite însumȃnd împreună ~ 15 ore, suntem chiar mulţumiţi de rezultat. Dacă paşii ne vor purta din nou prin aceste ţinuturi, vom fi la fel de bucuroşi să pornim la drum, să descoperim locuri noi sau să revedem vechi cunoştinţe şi nu ne vom supăra dacă vom fi nevoiţi să aşteptăm acest moment încă şase ani.

PHOTO GALLERY

You can skip to the end and leave a response. Pinging is currently not allowed.

One Response to “New York, New York”

  1. Mioara says:

    Ametitoare prezentare a unor importante obiective turistice din impresionantul New York.Timp scurt de vizita,dar eficient.Felicitari,Oana,pentru modul ingenios de organizare a itinerariului!Material ilustrativ destul de bogat si variat.

Leave a Reply