Klang, Malayesia – 2 Oct. 2010 – Jurnal de bord ‘HS BRUCKNER’

          Ora 11
          După o manevră de aproximativ o oră şi jumătate printre păduri de mangrove, am ajuns în Port Kelang, cel mai mare port al Malayesiei. Afară sunt ~35 de grade, umiditate  foarte ridicată, abia se poate respira – ne aflăm pe 3 grade lat. N, ceea ce înseamna ca ne aflăm la o distanţă~ 333 km de Ecuator.

          Drumul a fost interesant, am stat în babord pe toată perioada manevrei, cu binoclul la ochi, în căutare de ceva mişcător prin pădure sau pe mal, vreun crocodil sau vreo maimuţă, dar,  toţi erau ascunşi bine, aşa că nu am văzut nimic. 

 

Intrare in Port Klang


          Sper să reuşim să ieşim puţin la plimbare, am aflat că cel mai apropiat oraş se află la 6 km de port şi se numeşte Klang. Kuala Lumpur nu este nici el prea departe, doar 40 de km, dar, în Asia 40 de km înseamnă chiar mult, datorită traficului, poate fi un drum de două ore, doar dus. Aşa că, nu mai sper să văd capitala Malayesiei , dar mă mulţumesc şi cu Klang.
          Ora 22
          Ieşirea noastră în oraş a fost un succes, cu toate că a  fost un adevărat tur de forţă, eu cu ochii mereu pe ceas şi Cristi cu ochii pe telefon, (mereu când plecăm în oraş avem un telefon cu noi la care putem fi contactaţi în caz de nevoie). De la vapor a venit să ne ia un taxi trimis de agent, am pierdut mai mult de jumătate de oră la poartă cu formalităţile, cu toate că ar fi trebuit să fie foarte simplu, dar, în Asia, şi lucrurile simple pot fi complicate câteodată si , întotdeauna , o mică „atenţie” sub formă de bacşiş descurcă toate iţele problemei. Taximetristul nostru era foarte ocupat pentru că doar ce ajunsese în port  o navă de pasageri şi vroia să scape repede de noi ca să se întoarcă pentru a prelua noii clienţi. Aşa că, ne-a dus doar până la ieşirea din port şi vroia să ne lase acolo să ne plimbăm, într-o zonă cam sumbră şi deloc atrăgătoare. Ne-a spus că acesta este oraşul şi că nu avem ce vedea mai mult. Eram gata gata să-l credem şi să ne întoarcem la vapor fără să fi pus măcar piciorul cu adevărat în Malayesia. Dar, apoi am văzut un indicator pe stradă care arăta 6 km până în Klang … abia acum a înţeles şoferul că acolo vroiam noi să ajungem, dar, din păcate, el nu ne putea duce pentru că deja era aşteptat din nou în port. Aşa că ne-a pasat unui alt taximetrist cu care ne-am înţeles şi asupra tarifului. Urma să-i plătim 30$ pentru cursa dus-întors, trebuia doar să-i spunem lui ora la care să vină să ne ia. Pierdusem oricum mai mult de o oră, aşa că ne mai rămâneau două ore de plimbare. Puţin, dar tot înseamna ceva.
           A fost o experienţă interesantă, nu mă aşteptam nici pe departe la aşa ceva, dar, de fapt nu ştiam la ce ar fi trebuit să mă aştept. A fost un fel de Indie, China şi ceva arab la un loc – adică un amestec interesant de musulmani, hinduşi, budhişti . Ȋn Malayesia, 60% din populaţie(etnici malay) este de religie musulmană, 20%  de religie budhistă, 10% sunt hinduşi. De aceea, pe stradă şi prin magazine, am văzut femei  musulmane cu rochii lungi până în pământ şi cu capul acoperit, femei  în sarii frumos colorate, dar şi femei în fuste scurte şi bluze decoltate. Nu am mai văzut până acum un aşa amalgam de rase, religii, fiecare era conştient de locul şi identitatea sa şi păreau foarte bine integraţi în peisaj. Este şi normal, în Malayesia se trăieşte aşa de sute de ani şi nici chiar dominaţia britanică nu a schimbat în prea mare masură modul de viaţă al localnicilor.
          Taximetristul nostru ne-a lăsat în centru, în faţa unui mare Mall şi, în acelaşi loc, ne-am dat întâlnire în doua ore.
          Am început plimbarea noastră pe o străduţă ce părea mai principală şi aşa am ajuns la o mare Moschee, din păcate nu ştim cum se numea şi nici nu am avut de unde să aflăm. 
Port Klang moschee
 
          Nefiind un oraş turistic, Kelang nu ne-a putut  oferi nici măcar o vedere, ce să mai vorbesc de vreun ghid turistic, hartă sau punct de informare turistică. Timpul a fost şi foarte scurt, într-adevăr. Ne-am plimbat pe străzi şi am admirat spectacolul. Cred că eram singurii turişti din zonă şi, de aceea, am fost şi noi priviţi, câteodată mai insistent, dar mereu cu zâmbetul pe buze. Prin bazar şi pe străzi erau foarte mulţi oameni, în special tineri, foarte mulţi umblau în grupuri,  dar erau grupuri mixte, fete şi băieţi la un loc, chiar fete musulmane în rochii lungi până în pământ alături de fete în pantaloni scurţi, ultimele fiind, toate, de origine chineză. Băieţii erau foarte dichisiţi, ca cei pe care i-am văzut prin Iran, toti erau gelaţi, îmbrăcaţi cu camăşi în culori ţipătoare şi majoritatea  aveau unghiile lungi … nu am înţeles de ce.
          Pe străzi se auzea peste tot muzică, toate magazinele, bazarurile, fiecare gheretă în parte,toţi  aveau propriile difuzoare şi se auzea un amalgam de muzică tradiţională şi internaţională, de la muzică latino până la Eminem.
         Am băut câte un fresh de căpşuni,  eu şi de pepene, Cristi, ambele la mai puţin de 1$  şi  am văzut o interesantă maşinărie de presat trestie de zahăr pentru a face suc.
 
La un fresh de fructe in Port Klang

 

Masinarie de zdrobit trestie de zahar Port Klang
 
          Ne-am cumpărat, până la urmă, şi o apă plată rece, cea mai ieftină apă plată pe care am cumpărat-o vreodată – o sticlă de ½ litri pentru care am plătit ~25 de cenţi. Ȋn Atena, apa era cam 50-75 eurocenţi , iar în Veneţia, chiar 1,5 euro. Dar, aici este altă ţară, alt meridian şi, cu siguranţă, altă apă.
          Nici nu ne-am dat seama cum s-au scurs cele două ore, ne-am dus la locul de întâlnire stabilit cu şoferul nostru şi ni s-a întâmplat ceea ce detestăm cel mai mult atunci când e vorba despre o excursie care implică un grup, adică mai multe persoane şi o oră de întâlnire. Şoferul nostru s-a lăsat aşteptat aproape o jumătate de oră. Nu am vrut să ne riscăm şi să luăm alt taxi pentru că puţini şoferi vorbesc engleza şi ar fi fost greu de explicat unde trebuia noi să ajungem. Şi mai ştiam că şoferul nostru avea şi permis de acces în port şi noi chiar trebuia să ajungem până la vapor şi nu doar până la intrarea în port. Aşa că am aşteptat şi, în timp ce aşteptam, ne-am adus aminte de singura noastră excursie în cadru organizat, cu autocarul în Creta, acum vreo 10 ani când, după numai două zile de umblat cu grupul, ne-am hotărât să ne facem propriul nostru program şi să nu mai depindem de nimeni. E foarte neplăcut să ajungi la locul de întâlnire mereu la timp, poate chiar cu câteva minute mai înainte  şi să constaţi că trei sferturi încă lipsesc, şi că, probabil, o parte se va întoarce în „sfertul  academic”, dar pentru încă câţiva rătăciţi trebuie mereu să aştepţi mai mult. Restul excursiei  l-am făcut singuri şi , de atunci, nu am mai fost niciodată în excursie cu un grup mai mare de 2 familii.
          Şoferul a apărut, până la urmă, ajunsesem aproape la limita răbdării,  a dat şi el vina pe trafic, poate avea dreptate pentru că drumul de întoarcere chiar a fost aglomerat, dar am ajuns la vapor cu bine şi doar cu o mică întârziere faţă de ora maximă pe care ne-o acordasem la plecare.
          Aceasta a fost ieşirea noastră în Klang, nimic spectaculos, dar totul deosebit şi diferit. Asia este o minune, dar, îţi trebuie, într-adevăr, mult timp  să o cunoşti şi să o înţelegi … aştept cu nerăbdare să văd China, cu toate că nu am şanse prea mari în voiajul acesta, dar nu voi înceta să sper.

Galerie foto:

You can leave a response, or trackback from your own site.

Leave a Reply