Intȃlnire cu Marea Nordului

          Vacanţa noastră olandeză a ȋnceput şi s-a terminat aproape ȋn acelaşi fel, pe aceleaşi drumuri, dar din perspective diferite. Pentru că la ȋnceput am fost pietoni, iar la sfȃrşit, biciclişti, drumul fiind, ȋntr-adevăr, aproape acelaşi, doar vremea de afară un pic diferită.
          La cȃteva minute după ce am ajuns la hotel şi ne-am lăsat bagajul ȋn cameră, am pornit să explorăm ȋmprejurimile. Eram foarte relaxaţi ştiind că vacanţa noastră abia ȋncepe şi ni se părea că avem o veşnicie ȋn faţă … poate că o veşnicie chiar aveam ȋn faţă, dar ea nu putea să fie ȋn totalitate olandeză.
          Prima imagine care ni s-a deschis ȋn faţa ochilor ȋn momentul ȋn care am ieşit din curtea hotelului nostru a fost ca o binecuvȃntare şi o dragoste la prima vedere.
          Am fost impresionată de absolut tot ceea ce am văzut, de fiecare floare răsărită pe marginea drumului, de casele presărate ici-colo şi de zecile de biciclişti care apăreau din toate direcţiile. Noi eram pietoni, ne era cam frig şi plecasem să descoperim un supermarket de unde să ne cumpăram cȃte ceva de mȃncare. De la hotelul nostru pȃnă ȋn Noordwick, primul sat, mergȃnd spre Est, erau cam 6 km de drum drept, asfaltat şi ȋmpărţit frăţeşte ȋntre biciclişti şi şoferi auto – jumătatea din mijloc, pentru autovehiculele pe patru roţi, iar cealaltă jumătate, ȋmpărţită la rȃndul ei ȋn două, pentru biciclişti, cȃte o bandă pentru fiecare sens. Nefiind nici şoferi, nici biciclişti, ne-am ales şi noi o bandă de mers la dus şi ne-am ȋntors pe cealaltă, ȋncercȃnd să fim atenţi la bicicliştii care apăreau din senin şi care, majoritatea, aveau cu totul alte preocupări – vorbeau la telefon, jucau jocuri, citeau. Nu ȋnţeleg cum de reuşeau ei să fie, totuşi, atenţi şi foarte grijulii cu bieţii pietoni ca noi care săream dintr-o parte ȋn alta, fără preaviz şi fără semnalizare atunci cȃnd vedeam cȃte o floare frumoasă pe cealaltă parte a drumului. Ȋncercam noi să fim atenţi, dar, de foarte multe ori, ne cam fura peisajul şi ne trezeam luaţi de val. Nici nu ne-am dat seama cum am parcurs cei 6 km dus şi pe ceilalţi, la fel de mulţi, la ȋntoarcere, ȋn condiţiile ȋn care vremea nu era deloc  plăcută, vȃntul sufla cu putere şi ne era şi tare foame, pe deasupra. Aşa am făcut noi cunoştinţă cu lumea satelor olandeze. Aşa am ȋnceput vacanţa noastră, aşa am continuat ȋn următoarele 5 zile şi aşa am ȋncheiat-o.

 

IMG_1457a

IMG_1920a

          Ȋn ultima zi a vacanţei noastre olandeze, ne-am trezit hotărȃţi să mergem la mare. Ȋn nici un caz să facem baie sau plajă, ci doar să facem cunoştinţă cu Marea Nordului pe care o mai văzusem, totuşi,  de cȃteva ori ȋn timpul unor vizite cu vaporul prin zonă. Auzisem de ceaţa aproape permanentă şi de vȃnturile care o zgȃlţȃie indiferent de anotimp,  dar nu coborȃsem niciodată pe ţărm şi nu o privisem dinspre uscat. Aşa că, ȋn ciuda dimineţii cam mohorȃte şi un pic umede, am pornit la drum ȋn ultima zi a vacanţei noastre, hotărȃţi să profităm la maximum de fiecare oră, de fiecare minut care se scurge inevitabil spre seară şi care ne goneşte spre sfȃrşit. Sfȃrşitul unei vacanţe, dar ȋnceputul alteia, la fel de interesantă.
          Am pornit pe acelaşi drum pe care pornisem şi cu 6 zile ȋn urmă. Atunci eram entuziasmaţi de tot ceea ce vedeam pentru că totul era nou. Eram fericiţi şi dornici să descoperim Olanda pas cu pas şi ne bucuram că avem toată vacanţa ȋnainte. Acum eram la fel de entziasmaţi, dar un pic  mai trişti pentru că ajunsesem la finalul vacanţei şi nu vroiam ȋn ruptul capului să ne despărţim de atmosfera aceasta ireală cu care ne obişnuisem ȋn ultimele zile. Am străbătut cei 6 km pȃnă ȋn Noordwick ȋn doar cȃteva minute, acum biciclişti cu experienţă şi mult mai ȋncrezători ȋn şa. Am trecut pe lȃngă alţi biciclişti, pe lȃngă case frumoase pe care le cunoşteam deja şi care ȋmi creau un ciudat sentiment că aparţin locului. Am trecut pe lȃngă cȃmpuri de zambile pe marginea cărora ne mai oprisem şi ȋn alte dimineţi, dar pe care acum le-am privit doar din mers. Aveam un ţel precis şi vroiam cu orice preţ să-l atingem. Vroiam să ajungem la Marea Nordului.
          Urmărind traseele de bicicletă, dar şi direcţia Est, am ajuns la Noordwick am Zee ȋn mai puţin de o oră.

 

IMG_1554
         

          Nu ne-am grăbit deloc pe drum, chiar ne-am oprit de cȃteva ori să mai admirăm case, ferestre, flori şi absolut orice era de admirat. Drumul ne-a dus pȃnă pe plajă, ȋn acelaşi timp cu alţi cȃţiva  plimbăreţi matinali care veniseră pe malul mării pentru ȋnviorarea de dimineaţă. Era ora 10 şi bătea un vȃnt incredibil. Erau ȋn jur de 8 grade afară,  vȃntul ne crea o stare de total disconfort şi amplifica de cȃteva ori tristeţea mea pricinuită de sfȃrşitul vacanţei şi tremuriciul care mă cuprinsese încă de la plecarea din hotel. Nu ȋnţelegeam cum era posibil ca pe o astfel de vreme unii oameni să se simtă atȃt de bine, relaxaţi şi revigoraţi, dornici să alerge, să facă gimnastică, yoga sau doar să se plimbe. Pentru mine era prea mult. Marea era frumoasă, plaja lată, dar mai mult nu puteam distinge. Am făcut cȃteva poze folosind trepiedul pentru a ne fotografia pe noi ȋmpreuna cu peisajul din spate, dar, ȋn timp ce peisajul din spate părea vesel şi trezit la viaţă odată cu primele ore ale dimineţii, subiecţii din prim plan erau prea crispaţi ca să se poată bucura de ceva.

 

IMG_1517a

          Am hotărȃt să ne ascundem pentru cȃteva ore şi să aşteptăm mijlocul zilei, cȃnd soarele avea să fie mai puternic şi mȃinile mele mai puţin reci.
        După două ore, ȋntr-adevar, perspectiva s-a schimbat complet. Peisajul era acelaşi, dar acum, privit cu alţi ochi, părea chiar prietenos şi cald. Ne-am relaxat şi noi şi ne-am descheiat puţin la geci, fericiţi şi recunoscători drăguţului soare care şi-a făcut milă de noi.

IMG_1679a

          Dar, olandezii vroiau cu orice preţ să ne uimească şi acum, la sfȃrşitul vacanţei. Deci, la ora 10 noi eram ȋngheţaţi de frig, ei erau relaxaţi, fără geci, făcȃndu-şi alergarea de dimineaţă. La ora 12.30 noi eram puţin mai relaxaţi, dar, totuşi ȋmbrăcaţi cu pulovere, ei erau deja ȋn pantaloni scurţi şi tricouri. Plaja era, ȋntr-adevăr, foarte lată şi curată, iar marea foarte puţin ȋnvolburată. Cȃteva pescadoare se ȋntorceau la mal, mulţi oameni se plimbau pe plajă ȋn perechi, grupuri sau cu animalele de companie, unii stăteau pe nisip şi citeau.

Noordwick am See

         

          Toţi vroiau să profite de această zi cu soare şi probabil  abia aşteptau week-endul pentru a se bucura de o adevărată zi la plajă. Vara, această zonă este foarte populară printre localnici, dar şi printre turişti, fiind una dintre cele mai curate si renumite plaje de pe ȋntreaga coastă olandeză.

Noorswick am See beach

         

          Cu siguranţă o vacanţă pe malul Mării Nordului nu reprezintă genul meu de distracţie nici măcar ȋntr-o zi toridă de vară cȃnd temperaturile pot atinge 20 de grade ȋn aer si vreo 16 ȋn apă, dar mi-a plăcut să privesc de pe mal la vapoarele din larg şi să pot spune că am fost şi eu acolo. Data viitoare cȃnd voi trece cu vaporul prin apropiere voi putea să spun că am fost şi eu acolo, adică de partea cealaltă, pe plajă.

          Am făcut o plimbare şi pe faleză, am admirat hotelurile şi terasele, deocamdată ȋncă goale, dar pregătite să primescă turiştii.

Noordwick am See hotels

Noordwick am See Olanda

          Pentru că timpul nostru se apropia de final, am pornit pe drumul de ȋntoarcere spre hotel, dar, ȋnainte de a ajunge, am făcut un mic popas ȋntr-un cȃmp de zambile mov. Am vrut să ȋnmagazinez cȃteva surȃsuri de zambile presărate cu miresme de neuitat şi să le duc cu mine peste tot şi pentru totdeauna.

IMG_1871a

IMG_1880a

 

Galerie foto:

You can leave a response, or trackback from your own site.

2 Responses to “Intȃlnire cu Marea Nordului”

  1. […]           După o superbă vacanţă olandeză (povestea aici , aici , aici , aici  si aici )  – pe bicicletă, printre cȃmpuri de flori – am ajuns în Londra […]

Leave a Reply