În vizită la pinguinii albaṣtri din Peninsula Otago, Noua Zeelandă (Jurnal de bord)

Manevra de intrarea în portul Chalmers a fost deosebit de frumoasă ṣi a durat ~ o oră ṣi jumătate. Cei doi piloṭi s-au îmbarcat cu puṭin înaintea întrării în Golf ṣi au condus vaporul printre insuliṭe ṣi ape cu adâncimi mici, schimbând de câteva ori cursul pentru a urmări canalul navigabil. Peisajul a fost impresionant pe ambele părṭi ṣi, cu siguranṭă, mi-ar fi plăcut mai mult dacă afară ar fi fost cel puṭin 20° ṣi nu ar fi bătut vântul. Din păcate, am fost nevoită să mă adăpostesc de ploaie de câteva ori ṣi unele fotografii le-am făcut din interior. Portul Chalmers este aṣezat în interiorul unui golf natural care creează cel mai pitoresc ṣi cel mai mare port natural din Noua Zeelandă, adăpostit spre Est de Peninsula Otago.

Întreaga regiune poartă numele de Otago ṣi micuṭul Port Chalmers ocupă doar o foarte mică parte din această arie. Principalul oraṣ la regiunii este Dunedin – situat la ~ 12 km SV – considerat a fi ṣi cel mai vechi oraṣ al ṭării, în care s-au aṣezat primele comunităṭi maore, în urmă cu patru secole. Primii imigranṭi europeni au început să sosească din Scoṭia în 1848 ṣi continuă să sosească ṣi astăzi, fiind atraṣi, în primul rând, de frumuseṭile acestui golf, înconjurat de dealuri ṣi câmpii, acoperite cu o vegetaṭie bogată ṣi veṣnic verde. Unul dintre aceṣti imigranṭi a fost ṣi pilotul nostru principal de azi care a sosit aici împreună cu familia în urmă cu 8 ani. Domnul Hugh a părăsit Scoṭia lui natală ṣi Londra în care locuia cu familia lui ṣi s-a stabilit în Pukehiki, un sat aṣezat de partea cealaltă a golfului, pe un deal cu o priveliṣte superbă spre port. Domnul Hugh a venit însoṭit de un pilot mai tânăr care era practicant ṣi care a făcut, de fapt, toată manevra, în timp ce el a avut timp să se bucure de peisaj ṣi să vorbească cu mine aproape continuu. De la el am aflat o mulṭime de informaṭii despre această zonă ṣi tot el avea să ne facă ṣi cea mai mare surpriză a serii. De îndată ce am intrat în golf, pilotul mi-a arătat Capul Taiaroa pe partea stângă – ce reprezintă extremitatea nordică a peninsulei Otago – ṣi uscatul pe partea dreaptă, reprezentat aici de o mulṭime de insuliṭe ṣi întinsuri de nisip.

Approaching Port Chalmers shallow waters

Taiaroa Head Peninsula Otago Noua Zeelanda

Approaching Port Chalmers

Peninsula Otago adăposteṣte o mare varietate de vieṭuitoare printre care cele mai importante sunt albatroṣii regali, lebedele negre, pelicanii, focile, leii de mare ṣi două tipuri de pinguini. Un anume tip de pinguini – micuṭul pinguin albastru – trăieṣte pe o plajă  – Pilot’s Beach- în apropierea Capului Taiaroa. Aceṣti pinguini – care sunt cei mai mici pinguini din lume, având doar 30-35 cm înălṭime – sunt ṣi foarte vulnerabili la prădători de tot felul ṣi, din această cauză, îṣi petrec toată ziua în apă, ieṣind pe uscat doar după apusul soarelui.

În momentul în care mi-am exprimat dorinṭa că aṣ fi vrut tare mult să văd ṣi eu un pinguin – deoarece am văzut doar unul până acum, în portul San Antonio Este din Argentina, unde am ajuns la sfârṣitul sezonului – pilotul a venit cu o idee strălucită. S-a oferit să ne ducă el cu maṣina până la Pilot’s Beach – locul în care trăiesc aceṣti pinguini minusculi – ṣi apoi să ne aducă la vapor. Nu erau decât ~ 40 de km până acolo ṣi ocazia era unică. În mod normal, vaporul nostru era programat să intre în Port Chalmers miercuri, la ora 5 dimineaṭa, dar, de data aceasta, am fost goniṭi de ciclonul tropical ṣi din acest motiv am ajuns cu 14 ore mai devreme. Ocazia putea fi, într-adevăr, unică. Eu eram foarte încântată de idee, dar nu doream să-l fac pe domnul Hugh să se simtă obligat să aibă grijă de noi. Nu era, în niciun caz, aṣa pentru că oferta a venit din partea lui, dar totuṣi mă simṭeam puṭin cam ciudat. Hugh, însă, părea deosebit de bucuros. Ṣi-a scos tableta conectată la internet ṣi mi-a arătat câteva poze cu pinguinii, apoi ṣi-a scos telefonul ṣi a sunat la organizaṭia de voluntari care are grijă de aceṣti pinguini ṣi care organizează tururile. Ne-a înscris pe amândoi în tur – după ce a dictat pe litere numele nostru de familie. Apoi ṣi-a amintit că soṭia lui îl aṣtepta acasă cu o masă mai specială, fiind seara Sfântului Patrick, protectorul Irlandei. Cu un zâmbet larg pe faṭă, Hugh mi-a spus atunci că nu-i nicio problemă, el nu va putea merge cu noi, dar ne dă maṣina lui să mergem singuri până la Pilot’s Beach să vedem pinguinii ṣi să ne întoarcem la vapor. La aṣa ceva chiar nu mă aṣteptam. Începeam deja să mă simt prost, dar, pe de altă parte, eram foarte entuziasmată de perspectiva unei astfel de aventuri.

Cu cât mă gândeam mai mult, cu atât ideea mi se părea mai năstruṣnică. După ce m-am mai calmat puṭin ṣi am început să judec cu seriozitate, mi-am dat seama că aveam câteva motive reale de îngrijorare. Primul era legat de vreme. Cerul se acoperea treptat cu nori ṣi ploaia începuse să ameninṭe întreaga zonă. De fapt, chiar ne-a vizitat în câteva reprize pe parcursul manevrei ṣi ceea ce se vedea la orizont părea ṣi mai înspăimântător. Dar, domnul Hugh mi-a risipit toate temererile legate de vreme. Mi-a spus să nu-mi fac probleme pentru că în această zonă vremea se schimbă la fiecare 5-10 minute. Nici bani locali nu aveam să plătim taxele de intrare în rezervaṭie (25 $/persoană), dar tot Hugh ne-a asigurat că o să putem plătim totul cu cardul. Cea mai mare îngrijorarea a mea era legată de condusul pe partea stângă a drumului. Nu mai încercasem niciodată aṣa ceva ṣi Cristi era puṭin îngrijorat ṣi el. Dar, domnul Hugh era pregătit să ne liniṣtească în toate privinṭele ṣi era hotărât să ne convingă să acceptăm oferta lui. Cum am fi putut să o refuzăm? Până să ajungem la staṭia de pilot eram convinsă că vizita noastră în micuṭul oraṣ Port Chalmers nu o să însemne altceva decât o scurtă plimbare pe singura stradă principală ṣi un popas la Seamen’s Club. Nici prin gând nu-mi trecuse că o să pot vedea pinguini, cu toate că ṣtiam de existenṭa celor două specii de pinguini ce populează două plaje din Peninsula Otago – pinguinii albaṣtri pe Pilot’s Beach ṣi pinguinii cu ochi galbeni pe o plajă înspre Oceanul Pacific.

Până la urmă, decizia a fost luată ṣi toate temererile risipite. Tot ce aveam de făcut era să ajungem la locul de start al turului la ora 19.30. Domnul Hugh ne-a aṣteptat la poartă, cu maṣinuṭa lui verde ṣi am pornit la drum spre casa lui unde urma să-l depozităm înainte de a ne continua drumul spre Taiaroa Head. Am parcurs în ~ 30 de minute distanṭa de 20 de km între Port Chalmers ṣi casa pilotului, aṣezată de partea cealaltă a Golfului, în localitatea Pukehiki. Drumul a fost extraordinar de frumos ṣi spectaculos, mai ales că am urmat ṣoseaua de sus, nu pe cea care mergea la nivelul mării. Am oprit o dată să admirăm Golful ṣi portul Otago ṣi am făcut multe fotografii ṣi de pe geamul maṣinii.

IF

IF

IF

După ce am făcut un scurt popas la casa lui Hugh pentru a face cunoṣtintă cu familia lui, am pornit apoi singuri la drum, urmărind aceeaṣi ṣosea îngustă ce urca în serpentine uṣoare ṣi care ne-a scos, la un moment dat, de partea cealaltă a dealului, de unde am avut o priveliṣte superbă asupra Oceanului Pacific.

IF

IF

Am trecut apoi iar pe partea golfului ṣi am parcurs distanṭa rămasă (~ 20 de km) într-o jumătate de oră.

IF

IF

Cu câteva minute după ora 19.30 am ajuns la Albatross Centre, locul de pornire al excursiei ṣi am constatat că alṭi ~ 30 de turiṣti ajunseseră deja acolo ṣi aṣteptau nerăbdători apusul soarelui. După ce ne-am plătit taxa, am mai aṣteptat ~ 15 minute ṣi un ghid a început să ne vorbească despre această colonie de pinguini care este protejată ṣi întreṭinută cu sprijinul unei fundaṭii – PUKEKURA TRUST – care organizează ṣi tururile pentru cei interesaṭi să se apropie de aceste creaturi drăgălaṣe. Aproape de apusul soarelui am ieṣit afară ṣi am coborât pe plajă, urmărind o potecă îngustă la capătul căreia am descoperit o platformă foarte lată ṣi pe care ne-am răsfirat cu toṭii, încercând să prindem un loc cât mai bun, lângă gardul ce juca rol de mână curentă, dar ṣi de barieră de protecṭie.

Pilot's Beach - Otago Peninsula

Waiting for the penguins at Pilot's Beach

Soarele coborâse în spatele dealurilor din faṭa noastră, colorând norii în nuanṭe mult prea întunecate pentru gusturile mele. Aṣ fi preferat un cer ṣi un apus mai roṣiatic, dar am găsit, în schimb, un peisaj întunecat ṣi cam mohorât.

Sunset over the Otago Harbour

Primul pinguin ṣi-a făcut apariṭia în jurul orei 20.30. A ieṣit din apă cam zbuciumat ṣi puṭin nesigur pe miṣcările lui, a zăbovit puṭin la limita valurilor nehotărât parcă în ce direcṭie să pornească, apoi ṣi-a luat inima în dinṭi ṣi a traversat în mare viteză plaja până a ajuns în zona acoperită cu pietre.

The little blue Penguin (1)

De aici, urcuṣul a devenit ṣi mai greu, fiecare piatră necesitând un efort uriaṣ pentru a fi traversată, ṭinând cont de dimensiunile atât de reduse ale bietului animăluṭ. Acesta a reuṣit destul de repede să urce tot dealul acoperit cu pietre ṣi crengi ṣi s-a ascuns imediat în adăpostul lui, săpat în nisip.

The little blue Penguin (2)

După câteva minute, alṭi pinguini au ieṣit din apă, de data aceasta în grup de 10.

The arrival of the penguins

Au pornit pe acelaṣi traseu ca ṣi pinguinul dinainte, în mare viteză, traversând plaja ṣi apoi toate pietrele ṣi obstacolele din cale până au ajuns cu toṭii în cuiburile lor, răspândite în vârful pantei, aproape de limita gardului ce ne despărṭea de ei. Din cauza faptului că nu am avut voie să folosim blitzurile – pentru a nu-i deranja pe pinguini – mi-a fost foarte greu să-i fotografiez pe aceṣtia în miṣcare ṣi am prins câteva fotografii mai bune doar după ce am găsit o poziṭie mai avantajoasă, aproape de cuiburile lor – într-un loc învăluit într-o lumină foarte plăcută, datorată unor felinare amplasate pe nisip. Aici m-am apropiat cel mai mult de pinguini (la maximum 1 metru), de aici i-am putut fotografia ṣi admira în voie pentru câteva secunde pe fiecare, din momentul în care terminau urcuṣul printre pietre ṣi ajungeau pe un teren mai plat, acoperit cu nisip ṣi până se ascundeau în adăposturile lor.

The little blue Penguin (7)

The little blue Penguin (6)

The little blue Penguin (5)

The little blue Penguin (4)

The little blue Penguin (3)

A fost o experienṭă nemaipomenită ṣi mă bucur că am acceptat oferta lui Hugh, chiar daca ne-am cam speriat la început. Din fericire, excursia noastră a fost încununată de succes – vremea a fost bună, chiar dacă foarte rece, dar nu a plouat cum am crezut eu ṣi condusul pe partea stângă s-a dovedit a fi simplu ṣi fără probleme.

La ora 21:15, am părăsit plaja – după ce am văzut cel puṭin 30 de pinguini – ṣi am pornit pe drumul de întoarcere, într-un fel de grup, alături de mai multe maṣini care au avut acelaṣi traseu cu noi, pe prima porṭiune de drum. Am ajuns la casa lui Hugh în ~ 30 de minute ṣi de acolo ne-am continuat drumul spre port, după un scurt popas, la un pahar cu ciocolată caldă, în sufrageria deosebit de elegantă a familiei O’Neill. Soṭia pilotului – mamă a trei fete adolescente – avusese grijă de noi la plecare, împrumutându-ne două geci groase pentru a înfrunta vântul rece ṣi a avut grijă de noi ṣi la sosire, aṣteptându-ne cu băuturi calde pe care le-am savurat cu mai multă plăcere ca niciodată.

Seara noastră s-a încheiat aproape de miezul nopṭii. Ne-am luat rămas bun de la soṭii O’Neill, după ce am primit asigurări că ne vom revedea, le-am mulṭumit pentru amabilitatea lor ṣi pentru seara superbă pe care ne-au dăruit-o.

Sperăm să-i revedem peste 7 săptămâni ṣi să avem ocazia să facem cunoṣtinṭă cu alte zone din Peninsula Otago.

You can skip to the end and leave a response. Pinging is currently not allowed.

One Response to “În vizită la pinguinii albaṣtri din Peninsula Otago, Noua Zeelandă (Jurnal de bord)”

  1. costica anonimul says:

    ma bucur ca ati avut parte de o asemenea experienta.Ne-ati povestit in acea zi aceasta escapada si vazusem o parte din poze.Excelente poze.Ameritat sa le revad.Mi-a placut.

Leave a Reply



Hit Counter by technology news