Hong Kong (a doua oara) – 25 noiembrie 2011 – Jurnal de bord ‘HS PUCCINI’

          Am reuşit, în sfârşit, să ieşim la o plimbare prin Hong Kong, nu în Kowloon  (povestea aici ) ci pe insula Hong Kong. Ȋn mai puţin de jumătate de oră, taxiul nostru ne-a dus din terminalul de containere Kwai Chung, unde eram cu vaporul nostru, în centrul oraşului, pe partea cealaltă a portului Victoria, după ce am trecut, mai întâi, printr-un tunel lung de aproape 2 km, săpat pe sub apa.          Nu există pod pentru a trece din Kowloon pe insulă, ci doar 3 tuneluri, care, la orele de varf, devin foarte aglomerate. E bine, totuşi, că majoritatea turiştilor folosesc ferry-ul sau tradiţionalele ‘junk’-uri -nişte bărcuţe de lemn foarte frumoase şi originale- atunci când vor să traverseze portul. De aceea, oricât de multe maşini s-ar întâlni în acelaşi timp prin cele 3 tuneluri, traficul nu se blochează niciodată. Cel puţin, aşa ne-a explicat şoferul nostru. Noi am ales calea cea mai rapidă, adică prin tunel, atât la dus cât şi la întors, prima oară cu taxiul, iar la întoarcere cu metroul. Ne-ar fi plăcut o plimbare cu junk-ul, dar am hotărât să lăsăm pe data viitoare … poate avem noroc şi prindem o plimbare în luna decembrie când bărcuţele se decorează cu mii de beculeţe. Dacă nu în decembrie, atunci poate la sfârşitul lui ianuarie, când portul Victoria îmbracă haine de sărbătoare pentru întâmpinarea Anului Nou Chinezesc. Cred câ priveliştea este de vis. Deocamdată, ne mulţumim cu Hong Kong-ul nostru de acum, de la sfârşitul lui noiembrie.

          Insula Hong Kong este centrul vieţii financiare, culturale, religioase şi turistice, la fel cum a fost şi în timpul ocupaţiei britanice. Atunci, localnicii chinezi nu aveau dreptul să deţină proprietăţi pe insulă, ei erau primiţi doar ca muncitori, angajaţi ai albilor. Acum, zona mai păstrează parfumul englezesc, câteva cartiere rezidenţiale mai exista încă, locuite de localnici, dar, oriunde te uiţi, vezi zgârâie-nori, unii cu forme ciudate care seamănă mai mult cu nişte imense jocuri de lego.

 

Hong Kong sky scrapers

 

          Ȋn unele blocuri uriaşe se aflau sedii de bănci, corporaţii internaţionale, dar altele sunt doar blocuri de locuinţe. De la etajul 50 al unui astfel de turn priveliştea trebuie să fie încântătoare, dar nu aş putea spune că este idealul meu. Frumos de privit, dar, nu de locuit.

          Un zgârâie-nor în care se află sediul celei mai mari bănci asiatice, HSBC, unul dintre emblemele oraşului, era acum asaltat de demonstranţi … sub acelaşi dicton cu cei care au “ocupat Wall Street-ul”, în faţa băncii erau amplasate corturi ale unor oameni nemulţumiţi de politica băncii, unii dintre ei erau chiar în greva foamei.

 

img_1059

Greva in sediul HSBC Bank

 

          Cea mai vizitată zonă a insulei este Vârful Victoria, pe vremuri centrul luxului britanic, acum locul de destinaţie a milioane de turişti din întreaga lume. Toţi vor să ajungă în vârf şi să privească de la înălţimea celor ~400 de metri peste Portul Victoria. Ȋntr-o zi senină şi cu vizibilitate bună se poate vedea până în Noile Teritorii, Macau şi chiar China continentală.

         Principalul mijloc de transport pentru a ajunge în vârf este Peak Tram, unul dintre cele mai vechi şi renumite funiculare din lume, inaugurat în 1888. Iniţial din lemn, funicularul îi căra pe britanicii bogaţi care îşi aveau casele în acest cartier exclusivist.
 
img_1073
 
         Până să fie construit funicularul,  pentru a ajunge în vârf, oamenii erau căraţi într-un scaun special – sedan chair- construit din bambus. Acesta era cel mai popular şi cel mai confortabil mijloc de transport pentru englezii bogaţi, dar şi o sursă de venit pentru chinezii cărăuşi.

 

Funicularul catre Varful Victoria

 

          Şi acum zona este locuită de oameni foarte bogaţi, singura deosebire fiind aceea că în casele de lux locuiesc acum chinezi şi orice alte naţionalităţi, care îşi măsoară averile în milioane de $. Biletul de funicular a costat ~ 65 hk$/persoana (~10$), iar călătoria a durat 8 minute până în varf. Se putea urca şi pe jos, pe un drum foarte frumos care şerpuia prin pădure, printre pomi de toate soiurile, cred că era foarte plăcut să te ascunzi de razele soarelui pe o zi caniculară de vară.
          Acum, nu era foarte cald, chiar a şi plouat puţin şi când am ajuns în vârf bătea tare vantul.
Priveliştea era, într-adevar, foarte frumoasă, vizibilitatea nu era prea bună, dar am putut vedea Kowloon-ul, peste Portul Victoria şi locurile pe unde m-am plimbat cu 3 luni în urmă.
          Foarte mulţi turişti de toate naţionalităţile se fotografiau cu acest peisaj spectaculos şi se grăbeau apoi la funicular. Probabil că erau şi ei majoritatea doar în trecere prin zonă, ca şi noi, sau poate era prea frig pentru ei. Nouă ne era cam frig, dar eram şi grăbiţi, aşa că, după ce am făcut câteva poze, am coborât cu acelaşi funicular.
 
Hong Kong skyline
 
           De data asta, nu am mai găsit locuri să stăm jos şi, datorită înclinării (de până la ~30grade), coborârea a fost dificilă, am reuşit cu greu să rămanem în picioare, dar bine că am ajuns repede jos.
           Ȋn oraş, am făcut o plimbare cu o altă atracţie turistică renumită – tramvaiul supraetajat. Aceste tramvaie erau foarte simpatice, colorate în functie de linia pe care mergeau, străbăteau insula de la Est la Vest si nu erau deloc dedicate în exclusivitate turiştilor. O călătorie costa ~25 de cenţi şi la acea ora erau destul de aglomerate, pentru că era ora la care se întorceau oamenii de la muncă. Am aflat că numai aici şi într-un orăşel din Anglia mai există astfel de tramvaie, aşa că, până o să ajungem în Anglia, am vrut să ne plimbăm aici. Am luat linia mov, am mers 2 staţii şi ne-am simţit ca nişte copii care se bucură de noile lor maşinuţe.

Tramvaiul turistic in Hong Kong

 

          Ne-am întors pe jos, până în centru de unde am luat metroul (~1$/persoana) spre Kowloon şi apoi taxiul până la vapor.
          Plimbarea noastră prin Hong Kong nu a durat mai mult de 4 ore, suficient să ne facem o idee despre aceste locuri şi despre acest popor zâmbitor şi harnic.

          Bineînţeles că ne-am dori să ne întoarcem aici, poate de Anul Nou Lunar, să vedem orasul împodobit cu lanterne şi dragoni, dar, pentru că lumea asta este atât de mare, putem să vedem aceleaşi lanterne şi aceiaşi dragoni şi în alte ţări din Asia în care nu am mai fost până acum. Ne-au mai rămas, totuşi, câteva locuri de vizitat, printre care Grădina Botanica, care se află în vecinătatea punctului de plecare cu funicularul. De aceea, ne propunem să ne întoarcem în Hong Kong, chiar dacă doar pentru încă 4 ore.
 

Galerie foto:

You can leave a response, or trackback from your own site.

Leave a Reply