Grădina Botanică Kew din Londra – aprilie 2013

         Grădina Botanică Kew din Londra era pe lista mea de ‘places to see before I die’ de mai mult timp. Nu-mi amintesc cu precizie unde am aflat prima oară despre această grădină, dar ştiu că un documentar pe care l-am văzut în urmă cu mai mulţi ani mi-a întărit convingerea că grădina este cu totul deosebită de orice altă grădină botanică pe care o mai văzusem. În momentul acela, în afară de cȃteva grădini botanice mai modeste pe care le vizitasem în ţara mea, nu văzusem mare lucru. Apoi, am vizitat grădini botanice tropicale şi parcuri naturale care mi-au încȃntat simţurile, dar Grădina Kew tot a rămas în sufletul meu ca o dorinţă ascunsă.
          Ştiam că englezii sunt foarte mari iubitori de natură şi foarte pricepuţi în aranjarea grădinilor şi chiar am văzut în urmă cu aproape 10 ani, în timpul unei scurte vizite într-un oraş port englezesc (Felixstowe), grădinile superbe din faţa caselor.
          Indiferent că au grădini generoase în faţă sau doar 100 m pătraţi de teren, englezii au darul să transforme orice bucăţică de pămȃnt într-o adevărată minunăţie. Pentru ei nu contează cȃt de mare este terenul, ci cȃt de multe specii diferite de flori pot încăpea pe el. Chiar şi pe o bucăţică de teren se poate naşte o grădină minunată şi arta adevărată constă tocmai în această îmbinare şi alăturare între specii de plante cu flori colorate, specii cu frunze veşnic verzi, gazon şi plante pitice. Totul este foarte bine pus la punct, chiar dacă, la prima vedere grădina ar putea părea puţin haotică, dar nicio floare nu este pusă la întȃmplare, nici un fir de cimişir nu este lăsat să crească mai mult decȃt trebuie şi niciodată maşina de tuns iarbă nu se relaxează în magazie mai mult de o săptămȃnă. Gazonul este mereu tuns impecabil şi arată ca un adevărat covor, foarte plăcut la atingere şi foarte verde. Este adevărat că englezii sunt ajutaţi şi de o climă favorabilă, verile nu sunt niciodată prea fierbinţi pentru a pune grădina în pericol, iar ploile vin întotdeauna atunci cȃnd este nevoie de ele. Dacă nu locuiesc la casă şi nu au posibilitatea etalării abilitaţilor artistice într-o grădină, atunci englezii îşi înfloresc, la propriu, balcoanele camerelor cu fȃntȃnii de muşcate, fuchsii şi begonii. În marea metropolă londoneză nu prea am văzut astfel de balcoane înflorite, dar parcurile şi grădinile s-au ridicat, într-adevăr, peste nivelul aşteptărilor mele.
          Grădina Botanică Kew este printre cele mai vechi grădini botanice din Europa, se întinde pe o suprafaţă de peste 120 de hectare şi se laudă că deţine cea mai bogată colecţie de plante din lume, incluzȃnd aici peste 40.000 de specii diferite, dintre care 13 soiuri dispărute în totalitate din sălbăticie şi peste 1000 de soiuri amenintate cu dispariţia.
         Deschisă  în 1759, Grădina s-a extins treptat, fiind îmbogăţită cu noi terenuri spre sfȃrşitul secolului al XVIII-lea.  Aproximativ 2 hectare din suprafaţa grădinii sunt ocupate de şase sere din sticlă ce adăpostesc plante tropicale, plante temperate, plante de apă, sau palmieri.
          Şi pentru că am avut norocul să văd plante tropicale în sălbăticie, dar şi în cele cȃteva grădini botanice asiatice pe care am avut plăcerea să le vizitez, în Grădina Botanică Kew vroiam să văd cu totul altceva. Bineînţeles că timpul, cel mai mare duşman al nostru în vacanţe, nu ne-a permis să ne pierdem şi să uităm de noi prea multe ore, savurȃnd toate aromele şi fotografiind toate florile dar, oricum, vizita noastră, planificată iniţial pentru patru ore, s-a extins la şapte.
          Dacă nu eşti un pasionat fanatic de natură, atunci, cu siguranţă, 3-4 ore sunt suficiente pentru o plimbare pe aleile grădinii şi o trecere în revistă a serelor. Dar, pentru noi 3-4 ore s-au dovedit a fi insuficiente şi am fost nevoiţi să excludem din programul zilei o vizită la Turnul Londrei (care fusese programată pentru ora 14-15) pentru a ne bucura în totalitate de fiecare coltişor al Grădinii. Pȃnă la urmă, cele şapte ore au fost de ajuns, dar asta doar datorită faptului că grădina nu era în forma ei maximă de înflorire, cum ar fi trebuit să fie în luna aprilie. După o iarnă destul de grea şi un început de primăvară foarte timid, grădina abia se trezea la viaţă şi, din păcate, nu ne-a permis să admirăm decȃt o mică parte din minunile ei. Dar, cum orice anotimp are farmecul lui, ne bucurăm că am făcut cunoştinţă cu primăvara, chiar dacă mai timidă, în grădina Kew şi aşteptăm acum să se ivească o nouă ocazie pentru noi de a admira şi culorile aurii ale toamnei sau trandafirii verii în acelaşi loc.
          Primăvara în Marea Britanie înseamnă, în primul rȃnd, azalee, magnolii şi rododendroni. Grădina Kew nu se abătea de la această regulă şi era acum invadată de pomi şi arbuşti coloraţi şi frumos mirositori – majoritatea în două culori, alb şi roz. Cȃteva pete de culoare galbenă răsăreau din gazonul verde sub forma unor brȃnduşe şi narcise, iar în rest, culoarea verde era majoritară.

 

rododendron

magnolia tree

rododendron

Narcise

          Punctul forte al grădinii îl reprezintă, după părerea mea, tocmai culoarea verde. De la pajiştile cu gazon, pȃnă la aleile flancate de gard viu frumos tăiat şi sculptat şi zecile de plante cu frunze veşnic verzi – conifere, buxus, cimişir – grădina etala cele mai diverse şi interesante nuanţe de verde care îţi luau ochii şi te îndemnau mereu să le fotografiezi.

buxus

IMG_2969a

          Pe lȃngă acestea, cȃte un iaz mai mic sau mai mare pe care pluteau fericite fel de fel de vieţuitoare înaripate, întregeau peisajul şi îi ofereau un aer profund paradisiac.

Kew Botanical Gardens
 

Kew Gardens Londra

Kew Gardens

Obişnuite cu oamenii iubitori de natură, majoritatea păsărilor erau foarte prietenoase şi veneau, de cele mai multe ori, să ne inspecteze de aproape. Cȃteodată mai primeau cȃte ceva bun de mȃncare şi, după ce îşi umpleau burţile şi ne lăsau şi nouă timp să le privim şi fotografiem de aproape, se întorceau pe apă mulţumite sau plecau în întȃmpinarea altor oameni, la fel de iubitori ca şi noi. Era imposibil să te aşezi puţin jos, pe iarbă, şi să nu primeşti în cȃteva minute cel puţin un vizitator curios, indiferent că acest vizitator era o raţă pitică sau un păun încrezut.

Hranind ratele in Gradina Kew

Feeding birds in kew gardens

          Pe lȃngă numărul mare de păsări de apă, grădina mai găzduieşte o mulţime de veveriţe şi multe alte tipuri de păsări care şi-au făcut căsuţe în arborii seculari, dar şi numeroşi peşti coloraţi care populează majoritatea lacurilor artificiale.
          Aproximativ în centrul grădinii se găseşte Xstrata Treetop Walkway – o construcţie interesantă, pe piloni, care permite vizitatorilor o panoramă superbă asupra întregii grădini de la o înălţime de 18 metri. Avȃnd aspectul unui pasaj pietonal suspendat, această construcţie îţi oferă posibilitatea unei plimbări nu chiar ‘prin nori’, dar aproape peste vȃrfurile copacilor (ei bine, peste vȃrfurile unor copaci mai mici).

Xstrata Treetop Walkway

Xstrata Treetop Walkway Kew Gardens

Kew Gardens Xstrata Treetop Walkway

          Întreaga construcţie este metalică şi, chiar dacă pare foarte solidă, poate fi puţin descurajantă pentru cei cu frică sau rău de înălţime. Pentru a ajunge pȃnă pe walkway trebuie să urci pe jos multele trepte metalice pentru că liftul existent este dedicat doar persoanelor în vȃrstă şi celor cu dizabilităţi. În timp ce faci o tură completă a pasajului şi admiri grădina de la înălţime, poţi să profiţi de prezenţa ta acolo şi să-ţi îmbogăţeşti cunoştinţele de biologie sau să-ţi aminteşti ceea ce ştiai deja. Din loc în loc, traseul este populat cu desene şi informaţii interesante care te vor purta cu gȃndul la anostele ore de bilogie dintre cei patru pereţi ai sălii de clasă. O vizită la grădina botanică poate însemna mult mai mult decȃt nişte lecţii predate de un profesor plictisit care uită că cel mai simplu mod de a-i face pe elevi să iubească natura este să stea cȃt mai mult în contact direct cu ea, afară, în aer liber, în parcuri şi grădini. Poate că lucrurile s-au mai schimbat acum prin şcoli, dar eu nu-mi amintesc să fi plantat vreodată o singură sămȃnţă la ora de bilogie ca să pot apoi să o văd cum creşte. Norocul meu că am avut bunici pasionaţi de grădinărit care m-au învăţat încă de mică cum să am grijă de o plantă dacă vreau ca ea să mă răsplătească cu flori frumoase sau cu fructe gustoase.

Tree makes its own food -Kew Gardens

IMG_2456a

 

world's biggest cone life size

IMG_2467a
Lăsȃnd la o partea scopul pur didactic al acestor informaţii foarte utile, mi-a plăcut, în mod deosebit şi modul lor prezentare şi nu m-am putut stăpȃni să nu fac fotografii tuturor, chiar dacă unele informaţii erau de-a dreptul puerile. Poate că ele erau, într-adevăr, destinate doar copiilor, dar erau foarte interesante şi pentru adulţi.

In Gradina botanica Kew

IMG_2468a

             Serele sunt principala atracţie turistică a grădinii şi conţin o mare diversitate de plante tropicale şi temperate – de la arbori de cafea arabica şi palmieri de toate mărimile, pȃnă la delicatele orhidee şi numeroase tipuri de cactuşi. Toate sunt împărţite şi aşezate în funcţie de priorităţile şi asemănările cu mediul lor sălbatic, creȃnd o atmosferă de perfectă armonie şi pace. În unele sere te poţi urca pe nişte pasaje suspendate pentru a avea o vedere de sus asupra plantelor. Sera temperată este cea mai mare seră victoriană din lume, dar era, pe perioada vizitei noastre, în renovare şi, deci, închisă publicului.

Kew gardens -greenhouse

In sera temperata Kew gardens

IMG_2910a

Kew Gardens - biggest Victorian greenhouse          

          Cea mai mică seră este cea a plantelor de apă care găzduieşte mai multe specii de nuferi deosebiţi, dintre care şi uriaşul Victoria Cruziana, care înfloreşte în luna iunie. Atmosfera din interior era foarte umedă şi nu am putut zăbovi prea mult să admir cele cȃteva soiuri de nuferi înfloriţi deja, în luna aprilie. În mod normal, în astfel de ambient, orice cameră foto devine nefolositoare şi neputincioasă (pentru că se abureşte), dar camera noastră subacvatică ne-a salvat şi am putut face cȃteva fotografii.

??????????????????????

          Chiar dacă nu eşti mare iubitor de flori, în Grădina Botanica Kew nu ai cum să te plictiseşti. Te poţi plimba pe aleile umbroase sau poţi savura o cafea la una dintre terasele din interiorul Grădinii. Poţi să faci o plimbare cu trenuleţul ecologic (4 lire/personă pentru o zi întreagă) sau poţi să-ţi petreci întreaga după amiază citind o carte pe o bancă sau întins direct pe gazon. Poţi juca chiar şi o partidă de fotbal pe una dintre imensele pajişti cu gazon sau poţi vizita Palatul Kew, reşedinţa lui George III, rege al Regatului Unit, între anii 1780 – 1820.

Kew gardens - plimbare cu trenuletul

 

Relaxing in Kew Gardens

Kew Palace Kew Gardens

          În afară de multitudinea de plante de primăvară, păsările prietenoase şi aspectul arhitectural al grădinii care m-au încȃntat peste măsură, altceva mi-a plăcut în mod deosebit şi m-a emoţionat pȃnă la lacrimi în Kew Gardens.

        Grădina Botanică Kew, ca orice grădină botanică sau parc din lumea asta, are o mulţime de bănci din lemn, răsfirate în diferite locuri – sub copaci şi pe malul lacurilor.

Kew Gardens - relaxing

         

Kew Gardens London

          Aceste bănci din lemn nu au nimic deosebit în arhitectura lor, dar ceva le deosebeşte de tot ceea ce am mai văzut eu pȃnă acum, în toate parcurile şi grădinile în care am avut norocul să ajung. Aceste bănci, pe lȃngă faptul că sunt toate din lemn şi absolut identice, ascund în ele o mare emoţie prin simplul fapt că toate sunt dedicate memoriei unor oameni dispăruţi dintre cei vii. Îndiferent că sunt foşti angajaţi ai grădinii, fotografi sau doar simpli pasionaţi şi prieteni ai grădinii, peste 100 de iubitori de natură au ales să-şi lase numele întipărit în amintirea veşnică a trecerii lor prin această viaţă, în general şi prin această grădină, în special. Plătite şi sponzoritate, de fapt, de urmaşii celor dispăruţi, aceste bănci reprezintă mai mult decȃt simpla lor întrebuinţare de zi cu zi. Reprezintă legătura simbolică dintre grădină şi foştii ei admiratori, dar şi omagiul adus de cei dragi pentru cei dispăruţi. Fiecare bancă are o plăcuţă metalică pe care sunt scrise cȃteva cuvinte dedicate memoriei celor dragi care au fost, fără nicio excepţie, mari iubitori de natură şi admiratori ai Grădinii Kew.

Kew Gardens benches in memoriam

IMG_2985a

OLYMPUS DIGITAL CAMERA
          Mi-ar fi plăcut ca bunicii mei să aibă o bancă a lor în Grădină Kew din Londra. M-aş fi dus mai des să fiu mai aproape de ei acolo, decȃt mă duc la cimitir, unde spre ruşinea mea nu am mai fost de mai mult de 10 ani. Ştiu că şi în cimitirele noastre există bănci lȃngă unele morminte pentru ca cei apropiaţi să se poată reculege în memoria celor dispăruţi, dar, o bancă pe un cȃmp verde, printre flori multicolore şi frumos mirositoare în Grădina Botanică din Londra este puţin mai veselă. Cu gȃndul la cei dragi, dispăruţi de lȃngă tine, dar privind în acelaşi timp în jurul tău, la copiii care aleargă prin parc, la perechile de îndrăgostiţi care se plimbă mȃnă în mȃnă sau la tinerii elevi sau studenţi care citesc la umbra platanilor uriaşi, eşti cuprins de un val de bucurie şi optimism. Viaţa este frumoasă şi, mai presus de toate, viaţa merge înainte şi tu odată cu ea.
Aceste bănci din Grădina Botanică londoneză m-au făcut să înţeleg mai bine un lucru. După moarte, tot ceea ce rămȃne din noi nu este decȃt amintirea noastră în ochii celor care ne-au iubit şi care se vor gȃndi la noi cu drag şi nu un mormȃnt de marmură, într-un cimitir uitat de lume. Mi-ar plăcea ca, după moartea mea, o astfel de bancă amplasată într-o grădină tropicală sau pe un mal de mare să amintească celor care se odihnesc pe ea că şi eu am iubit natura şi am privit marea cu aceeaşi bucurie şi recunoaştinţă pe care sper că o vor avea şi ei.
Citind inscripţiile de pe 20-30 de bănci m-am simţit puţin mai aproape de aceşti oameni cărora le erau dedicate şi pe care nu-i cunoşteam. Aveam, totuşi, cel puţin un lucru în comun cu ei şi anume pasiunea pentru natură şi îmi pare bine că i-am cunoscut, chiar dacă doar în aceste circumstanţe.

IMG_2992a

           Aceasta a fost vizita noastră la Grădina Botanică Kew (Royal Botanical Garden Kew) din Londra. Ne-au mai rămas cȃteva locuri de văzut în capitala britanică iar Grădina Botanică va fi mereu printre ele pentru că fiecare lună din an îi oferă haine diferite care merită admirate indiferent de gradele din termometru.
          Grădina Kew se poate vizita zilnic, între orele 9.30 şi 18 (ora de închidere variază în funcţie de anotimp), dar programul de vizitare al serelor este mai scurt – 9.30-17. Un bilet de intrare costă 15 lire/persoană (gratuit/copii sub 17 ani) şi permite accesul în grădină, în sere, dar şi în Palatul Kew.

Galerie foto:

You can leave a response, or trackback from your own site.

4 Responses to “Grădina Botanică Kew din Londra – aprilie 2013”

  1. Elena Manea says:

    Inscriptiile de pe banci mi se par o idee minunata. Cine nu si-ar dori ca numele lui sa se odihneasca pe o banca, peste ani, in mijlocul naturii darnice.

  2. Raluca says:

    Foarte frumoasa aceasta gradina botanica. o voi trece si eu pe lista mea cu locuri pe care trebuie sa le vizitez in Londra!

  3. […] lungă plimbare cu un double decker hop on hop off şi  cu vaporaşul pe Tamisa.  Apoi, am vizita Grădina Botanică Kew care se afla de mult pe lista mea de ‘places to see before I die’ şi ne-am plimbat şi […]

  4. […] Botanical Garden – una dintre cele mai mari grădini botanice din Europa (citiţi mai pe larg aici ).  Dacă eşti, cu adevărat, iubitor de natură, atunci o vizită la Grădina Botanică Kew te […]

Leave a Reply