Fiesta veracruzana – Jurnal HS Bach – iulie 2013

Am ajuns din nou în Piaţa din centrul oraşului Veracruz în jurul orei 21, tot într-o zi de duminică. Atmosfera era de sărbătoare. Ceea ce căutasem eu data trecută, am găsit de data asta, chiar dacă pe o stradă secundară, la 100 de metri de Catedrală. O trupă adevărată de instrumentişti şi cȃntăreţi întreţinea atmosfera pentru o mulţime de localnici care dansau rumba şi cha cha. Ringul de dans era chiar pe stradă (era doar o stradă de promenadă, nu pentru maşini) şi era încercuit pe trei laturi de scaune din plastic pe care stăteau spectatorii. Pe o latură stătea orchestra compusă din trompetişti, toboşari, chitarişti şi un soxofonist.

Fiesta veracruzana

Veracruz fiesta        
          Dansatorii erau foarte pricepuţi, se vedea că făceau aşa ceva destul de frecvent şi, chiar dacă mi-aş fi dorit sa-i văd îmbrăcaţi mai frumos, pot spune că mi-a plăcut acest spectacol autentic, 100% tradiţional. Majoritatea fetelor erau grăsuţe, dar nici nu se sinchiseau de asta. Păreau că se simt bine în pielea lor, sub pantalonii mulaţi sau foarte scurţi şi bluzele destul de decoltate. Bărbaţii nu erau nici ei prea departe, dar se potriveau perfect alături de partenerele lor. Toţi se simţeau bine, dansau cu pasiune şi transpirau pe măsură.
Dansatori Veracruz
       
          Din cȃnd în cȃnd, orchestra mai lua cȃte o pauză să permită dansatorilor să se odihnească puţin, dar şi să ofere spectatorilor posibilitatea de a contribui cu cȃte o mică donaţia la cutia care era purtată de o drăguţă domnişoară exagerat de înaltă (de fapt, nu ea era foarte înaltă, ci tocurile pantofilor ei).

          Ne-am găsit şi noi un loc pe margine şi am admirat spectacolul prin vizorul camerei foto, luminȃnd, din cȃnd în cȃnd, noaptea cu flash-urile blitz-ului şi alăturȃndu-ne celorlaţi în aplauze şi zȃmbete. Chiar şi în donaţii. Ne-am ales favoriţii şi am dat note, chiar dacă nimeni nu dansa într-o compeţiţie. Ne-au atras atenţia cȃţiva dansatori mai pricepuţi şi am observat că toţi spectatorii îi priveau cu admiraţie tot pe preferaţii noştri. Primii erau doi tineri care dansau extraordinar de bine, aproape ca la un concurs de muzică latină. Fata se mişca fantastic, iar băiatul era mereu în pas cu ea, sorbind-o din priviri. Erau şi foarte tineri (fata nu avea mai mult de 14-15 ani) şi foarte slabi (printre puţinii), şi nu s-au aşezat deloc jos cȃt timp am stat noi acolo. Unii dansatori mai luau cȃte o pauză, chiar dacă orchestra mai cȃnta, dar ei nu se opreau decȃt atunci cȃnd nu mai aveau muzică.

Dansatori Veracruz (2)

          Un alt personaj care ne-a atras privirile a fost un domn mai în vȃrstă care nu avea o parteneră constantă (ca majoritatea celorlalţi dansatori), ci invita la dans fetele de pe margine care erau, de obicei, mult mai tinere decȃt el. Se mişca foarte bine domnul şi părea trecut de 70 de ani. Îmi închipui ce dansator bun trebuie să fi fost el în tinereţe. Acum nu părea că oboseşte deloc, la fiecare melodie schimba şi fata iar pauză lua doar atunci cȃnd se oprea muzica.

Veracruz

          Mi-a plăcut foarte mult fiesta de duminică seara şi mă bucur că am luat şi noi parte la ea, chiar dacă doar de pe margine. Am aflat că vinerea şi sȃmbăta astfel de fieste dansante au loc pe mai multe străzi, dar duminica este puţin mai linişte. Dacă aşa arată ‘liniştea’ la ei, îmi închipui ce nebunie trebuie să fie atunci cȃnd sărbătoresc diferite evenimente – zilele oraşului, carnavalul şi alte ocazii speciale.

          I-am admirat pe aceşti oameni atȃt de plini de viaţă, atȃt de veseli şi, totuşi, atȃt de necăjiţi. Ştiu că în Mexic, oamenii nu trăiesc chiar pe roze, iar în Veracruz, datorită portului, o duc, poate, puţin mai bine, în comparaţie cu restul ţării. Toţi erau îmbrăcaţi foarte modest, chiar sărăcăcios, dar erau foarte zȃmbitori şi prietenoşi, veseli şi pasionali. Îşi strȃngeau în braţe iubitele şi soţiile, copiii şi nepoţii, îi răsfăţau pe aceştia din urmă cu fel de fel de dulciuri şi jucării şi dansau cu atȃta bucurie şi implicare, încȃt păreau rupţi dintr-un adevărat spectacol de dans, de pe o mare scenă a lumii. Dansau cu pasiune, cȃntau cu pasiune, trăiau fiecare clipă cu pasiune aşa cum îşi trăiau, poate, întreaga viaţă. Este adevărat ce se spune despre mexicani şi despre latino-americani, în general. Au, într-adevăr, sȃngele mai cald şi trăiesc viaţa cu pasiune. Trăiesc fiecare clipă la maximum şi caută bucurie în lucrurile mărunte, chiar dacă grijile zilei de mȃine le amărăsc, cȃteodată, nopţile. Dar nu şi serile de fiesta.

          Pentru noi, seara s-a încheiat cu puţin înainte de miezul nopţii. Ne-am luat rămas bun de la piaţa cea veselă, puţini trişti, dar mulţumiţi şi fericiţi. Am avut norocul să sărbătorim o seară de fiesta mexicană alături de un oraş întreg care ne-a primit, acceptat şi, mai mult decȃt atȃt, ne-a făcut să ne simţim bineveniţi. Suntem foarte norocoşi că reuşim de foarte multe ori să ne simţim ca acasă în multe oraşe ale lumii şi Veracruz ne-a demonstrat din nou acest lucru. Abia aşteptăm să ne reîntoarcem aici pentru o nouă fiesta peste 42 de zile.

    
CITIŢI ŞI DESPRE:

VERACRUZ- PRIMELE IMPRESII

Galerie foto:

You can leave a response, or trackback from your own site.

2 Responses to “Fiesta veracruzana – Jurnal HS Bach – iulie 2013”

  1. costica anonimul says:

    fiesta–sehr schon–ocen krasnai–

Leave a Reply