Din nou Fiesta în Valencia – Jurnal de bord HS Bruckner (iunie 2014)

Valencienii nu încetează să mă uimească. Ştiam că spaniolii sunt un popor vesel şi foarte iubitor de distracţie, dar nu am ştiut niciodată ce poate înseamna această distracţie şi pȃnă unde poate ajunge. Să fie oare Valencia ‘el mas alegro ciudad del Mondo’?

Am fost în Valencia de cȃteva ori în timpul acestui voiaj şi de fiecare dată am constatat că localnicii ştiu cu adevărat să se distreze şi să se bucure de viaţă. Lăsȃnd la o parte problemele financiare şi grijile – care sunt la ordinea zilei în toată Europa, deci şi în Spania – valencienii găsesc mereu cel puţin o seară pe săptămȃnă în care să se distreze şi să se simtă vii, o seară în care care să se întȃlnească cu prietenii şi să sărbătorească ceva. Dar nu oricum. Pentru că aici petrecerile nu se reduc la distracţii între patru pereţi la care participă un grup restrȃns de amici, ci sunt adevărate sărbători în aer liber la care participă întregul oraş, alături de cȃteva sute ( cȃteodată mii şi zeci de mii) de turişti.

Nu ştiu ce se întȃmplă în Valencia pe timpul sezonului rece, dar, începȃnd din luna martie (cȃnd am ajuns noi aici pentru prima oară) oraşul organizează fel de fel de serbări – Feria – în fiecare lună, în timpul week-endului.

Startul sezonului a fost dat încă de la sfȃrşitul lui februarie cȃnd a debutat Feria de Falles. Această sărbătoare – care a adunat pe parcursul celor 6 săptămȃni de desfăşurare peste 3 milioane de turişti – a reprezentat pentru noi primul contact cu o Feria spaniolă şi ne-a bucurat peste măsură. Am avut norocul să ajungem în oraş de două ori în această perioadă (vineri şi miercuri, la interval de 12 zile) şi să ne bucurăm pe străzi alături de zeci de mii de oameni – localnici şi turişti deopotrivă. Feria de Falles (povestea aici şi aici) – este o sărbătoare ce adună laolaltă tot oraşul şi este o adevărată mȃndrie locală, o tradiţie ce dăinuie de 75 de ani şi merită promovată în afara graniţelor ţării.

La următoarea noastră vizită din Vinerea Mare, oraşul era neaşteptat de cuminte şi liniştit. Am aflat, totuşi, că o mare procesiune religioasă urma să aibă loc pe străzile oraşului la orele mai tȃrzii ale după amiezii şi, dacă mă gȃndesc puţin la uriaşa statuie a Fecioarei Maria pe care am admirat-o în Placa de la Virgen în perioada Feriei de Falles, pot să-mi imaginez cu uşurinţă cum trebuie să fi arătat această procesiune religioasă într-o zi atȃt de importantă. Din păcate, nu am reuşit să vedem cu ochii noştri cum au sărbătorit localnicii Paştele, dar sunt aproape sigură că nu au lăsat o aşa ocazie importantă să treacă neobservată.

La sfȃrşitul lui Aprilie am ajuns din nou în oraş pentru cȃteva ore. De data aceasta, eram convinşi că valencienii au obosit după atȃtea zile de Feria şi mai ales după sărbătorile pascale şi nu vom mai avea ocazia să vedem petreceri în aer liber şi oameni puşi pe distracţie. Dar, ne-am înşelat. Oraşul sărbătorea Feria Andaluza în Grădinile Turon unde erau deja amenajate corturi, terase, restaurante şi o mare scenă ce urma să găzduiască spectacole muzicale şi dansuri tradiţionale pe toată durata Feriei. Şi nu era decȃt o simplă zi de miercuri. Feria Andaluza era programată să dureze cȃteva zile şi avea în program spectacole de muzică şi dans, acrobaţii cu cai şi parade de costume populare tradiţionale purtate de doamne, domni şi copii. Valencia reuşise iar să mă uimească într-o zi de miercuri.

Valencia Feria Andaluza 2

Valencia Feria Andaluza 3

Valencia Feria Andaluza

După o lună, am ajuns iar în Valencia într-o zi de vineri. În cele cȃteva ore pe care le-am avut la dispoziţie, am făcut o plimbare prin locurile deja cunoscute, prin şi  Arena Toreadorilor. Nu suntem de acord cu aceste lupte ce au ca protagonişti nişte biete animale excitate şi super nervoase, dar doream să revedem clădirea Arenei, mai ales pentru că eram însoţiţi de o prietenă care vizita pentru prima oară oraşul, iar noi îi fusesem ghizi pe tot parcursul după amiezii. Noi mai văzusem Arena de cȃteva ori pe parcursul vizitelor noastre, dar niciodată nu intrasem în interior pentru că nu doream să vedem niciun fel de luptă. O dată am avut norocul să fur o fotografie printr-o poartă lăsată larg deschisă şi mi-a fost suficient.

De data aceasta, cȃnd am ajuns în faţa Arenei, am avut iar un şoc şi aproape am ţipat de uimire. “Oare valencienii sărbătoresc cȃte ceva de fiecare dată cȃnd ajungem noi în oraş? Sau chiar mai des decȃt atȃt?”

În interiorul uriaşei Arene era acum în plină desfăşurare Fiesta de la Cerveza, un fel de Oktober Fest cum spun nemţii sau, mai simplu, Festivalul Berii. Şi nu orice fel de bere, ci doar bere germană.

Fiesta de la Cerveza - Oktoberfest Arena Valencia

Întreaga suprafaţă de nisip din Arenă (exact pe unde aleargă taurii obosiţi, răniţi şi în delir) era acoperită acum cu un cort uriaş şi adăpostea cȃteva zeci de mese lungi din lemn – cu cȃteva zeci de băncuţe de-o parte şi de cealaltă – şi mai multe restaurante-terase pe margine, în faţa cărora ardeau deja grătarele încinse pe care se rumeneau frumos cotlete apetisante de vită. Ajunsesem din nou exact la locul potrivit şi în momentul potrivit pentru petrecere. Atȃt noi, cȃt şi alte cȃteva sute de oameni, tineri şi vȃrstnici deopotrivă, majoritatea localnici.

Valencia inside Bullfight Arena

Valencia - Oktoberfest - Fiesta de la Cerveza 2

Valencia - Oktoberfest - Fiesta de la Cerveza 4

Valencia - Oktoberfest - Fiesta de la Cerveza 3

La ora 20 cȃnd am ajuns noi în zonă, petrecerea era deja în toi. Pe scenă – în faţa şi în aplauzele sutelor de petrecăreţi – o trupă de tineri, formată din trei băieţi şi o fată, îmbrăcaţi în costume tradiţionale germane, cȃnta melodii din repertoriul internaţional, dar şi spaniol.

Fiesta de la Cerveza - Oktoberfest Valencia

Melodiile – majoritatea hituri ale anilor ’80 şi ’90 – erau cȃntate de partea feminină a trupei, dar erau amplificate de vocile a cȃtorva sute de oameni care se comportau de parcă ar fi trăit cea mai frumoasă seară a vieţii lor. Poate că aşa trăiesc valencienii mereu. Muncesc în timpul săptămȃnii pentru a se putea distra în week-end, iar oraşul ştie cum să-i atragă pe toţi la fel de fel de Feria şi Fiesta. Toată lumea are de cȃştigat din aşa ceva şi, pȃnă la urmă, economia funcţionează.

Bineînţeles că nu am putut să rezistăm şi am mȃncat şi noi cȃteva cotlete de vită rumenite la grătar – chiar dacă avusesem de gȃnd să ne întoarcem la vapor şi să ne mȃncăm cina întȃrziată – am ascultat muzică, i-am privit şi admirat pe cei din jurul nostru care dansau şi cȃntau din toată inima, fără să le pese de nimic altceva. M-am plimbat puţin printre rȃnduri şi am făcut poze şi, cu toate că nu am avut de gȃnd să fotogrofiez pe cineva anume ci doar imagini de ansamblu, am remarcat o mulţime de oameni care mă salutau şi pozau în ipostaze amuzante pentru a apărea în fotografiile mele.

Valencia - Oktoberfest - Fiesta de la Cerveza

Valencia - Oktoberfest inside Bullfight Arena Fiesta de la Cerveza

Păreau că trăiesc această seară la maximum şi aveau de gȃnd să nu se oprească prea curȃnd. Cȃnd am plecat noi – în jurul orei 22 – petrecerea era în toi şi încă foarte multă lume intra, în grupuri mari, pregătiţi să ia cu asalt cotletele, dar şi scena.

Probabil că au continuat să danseze şi să cȃnte pȃnă tȃrziu în noapte, iar halbele uriaşe de bere s-au umplut şi s-au vȃndut la foc continuu – chiar dacă cea mai mică dintre ele costa 4 euro.

O altă seară s-a încheiat pentru noi, o altă dovadă care să ne confirme teoria – Valencia este un oraş viu şi foarte vesel. Valencienii ştiu să se distreze şi reuşesc să-i facă şi pe alţii să se simtă bine. Chiar dacă îi întȃmpină pe turişti cu focuri de artificii, pocnitori, muzică, dansuri, parade sau chiar focuri uriaşe împrăştiate pe străzi, valencienii ştiu că orice vizitator care ajunge în oraş – pentru o vacanţă sau doar pentru cȃteva ore – va pleca de aici mai binedispus şi cu dorinţa de a se reîntoarce mai devreme sau mai tȃrziu.

Şi noi ne vom reîntoarce şi abia aşteptăm să vedem ce ne pregăteşte oraşul în a doua jumătate a anului.

Poate vom avea parte de alte spectacole pe străzi, de parade sau concerte în aer liber, dar, orice ar fi, sperăm să nu includă în peisaj pe bieţii tauri locali. Locul lor trebuie să rămȃne în interiorul Arenelor special amenajate în care sunt sigură că noi nu vom pătrunde niciodată. În afara cazului în care o nouă serbare este amenajată în acest loc, un alt Festival al berii, al portocalelor sau al altor fructe, legume, băuturi …

Valencia, ole!!!

PHOTO GALLERY

You can skip to the end and leave a response. Pinging is currently not allowed.

One Response to “Din nou Fiesta în Valencia – Jurnal de bord HS Bruckner (iunie 2014)”

  1. costica anonimul says:

    mda-am ratat,dar am notat data “berii nemtesti”-nu-mi mai scapa-statia Xativa langa gara.Am bifat in schimb Feria Andaluza de langa podul cu flori pe 1 mai dupa plecarea vaporului.Frumoasa Valencia-cinste valensienilor si tuturor “calatorilor prin lume”

Leave a Reply