Diano Marina – Vacanţa cu cortul 2011

Diano Marina este un orăşel ce aparţine de comuna Imperia, Regiunea Liguria şi are o populaţie de ~ 6000 de locuitori. Se află la 3,5 km depărtare de Cervo, localitatea în care eram noi campaţi, (povestea aici)   şi este adăpostită de Golful cu acelaşi nume.
800px-Golf-Diano-Marina[1]
Este un oraş turistic, mult mai populat şi mai vizitat decât vecinele sale şi oferă, pe lângă o plajă generoasă şi o viaţă de noapte mai aprinsă, şi alte câteva atracţii turistice de vacanţă – restaurante, cluburi, un cinematograf, săli de teatru şi de spectacole, muzee şi multe altele, nedescoperite de noi (sunt sigură).
Prima dată când l-am descoperit, plecasem doar într-o vizită de recunoaştere cu bicicletele şi ne-a impresionat la prima vedere, mai ales când i-am văzut aleile din centru, frumos pavate şi pline de portocali, dar şi de alte multe flori.
IF

 

IF

 

IF
IF

 

După ora 17, accesul bicicletelor pe aceste alei era interzis deoarece la acea oră începeau să iasă oamenii la plimbare şi străzile deveneau neîncăpătoare. Atunci, ne parcam bicicletele în faţa primăriei şi plecam să colindăm străzile.
Ȋn prima seară, am ajuns într-o piaţă unde se cânta live, pe o scenă improvizată. Amfitrionul spectacolului era un anume Gianni Rossi, un simpatic cântăreţ şi prezentator de spectacole de muzică şi concursuri de Miss. Alături de un pian şi de o întreagă armată de chitarişti, Gianni a adus în faţa publicului melodii vechi şi noi, atât italieneşti cât şi din repertoriul internaţional şi s-a descurcat foarte bine. Din când în când, cerea şi ajutorul publicului coborând cu microfonul printre spectatori. La un moment dat, ne-am trezit şi noi cu microfonul în faţă, noroc că melodia care trebuia cântată era printre preferatele noastre şi am reuşit să facem faţă – ‘Azzurro, il pomeriggio e troppo azzurro e lungo per me …” (Adriano Celentano).
Ȋntr-o altă seară, am nimerit într-o grădină publică unde se desfăşura un spectacol foarte interesant – “Turista Protagonista”. Văzusem afişele pe străzi şi, urmând indicaţiile din hartă, am descoperit repede locul de desfăşurare al evenimentului şi ne-am ocupat locurile în faţă pentru a nu pierde nimic. Era un spectacol-concurs de muzică şi dans, iar soliştii-concurenţi erau turişti ca şi noi, dar italieni. Se desfăşura pe perioada întregii veri în diferite staţiuni, urmând ca, la sfârşitul lui august, să aibă loc finala. Şi asta nu oriunde, ci chiar la Sanremo. Cei mai mulţi concurenţi au cântat – doar melodii italieneşti mai vechi şi mai noi, câţiva au dansat, iar Gianni Rossi, prezentatorul pe care-l ştiam deja, a întreţinut atmosfera din pauze cu bancuri şi recitaluri de chitară şi voce. A fost o seară foarte amuzantă şi am fost foarte fericiţi să luăm parte la un asemenea eveniment, unde am fost, cu siguranţă, printre puţinii spectatori non-italieni (poate singurii).
Turista Protagonisra in Diano marina
Ȋn altă seară, am fost foarte curioşi să vedem cum arată un cinematograf italian (pe interior), aşa că ne-am cumpărat bilete la unicul film care rula cu începere la o oră mai convenabilă (19) pentru că mai târziu, în noapte, se mai proiectau şi alte filme, poate mai interesante. Am văzut o comedie drăguţă pentru care, însă,  nu mi-aş pierde timpul în alte circumstanţe – “Una notte da leone” – în traducere liberă “ The Hangover II” sau “Marea Mahmureală II”. Biletul de intrare a fost în jur de 3 euro şi pot spune că a fost o experienţă interesantă care merită trăită, măcar o dată în viaţă.
Mai interesant a fost, însă, un alt spectacol, pe aceeaşi scenă pe care evoluaseră turiştii protagonişti cu o seară în urmă. O variantă autohtonă a celebrului musicall “Mamma Mia”, pus în scenă şi jucat de către un grup de elevi de la şcoala locală împreună cu părinţii lor. De fapt, adevăraţii actori erau chiar părinţii, copiii fiind doar cauza directă a spectacolului şi cei care au stârnit, totuşi, cele mai multe aplauze la final. La acest spectacol, intrarea s-a făcut pe bază de invitaţie pentru care se plătiseră câţiva euro, bani care se strângeau pentru a dota şi renova sala de sport a şcolii. Un mod mult mai plăcut de a strânge bani la fondul şcolii cum se face în şcolile româneşti. Am aflat că în fiecare vară au loc fel de fel de spectacole, având acelaşi scop final – strângerea de bani – dar şi un alt scop, mult mai interesant şi anume – implicarea întregii comunităţi în viaţa elevilor şi plăcerea de a se distra împreună. Noi am ajuns la faţa locului cu aproape două ore înainte de începerea spectacolului, când încă se aranjau scaunele şi se îmbrăcau actorii, am intrat timizi şi ne-am aşezat pe două locuri, la marginea celui de-al patrulea rând. Eram singurii aşezaţi şi liniştiţi şi aşa am rămas timp de o oră. Puţinii oameni care se aflau deja în zonă erau foarte agitaţi şi mişunau în toate direcţiile, preocupaţi de diferite treburi şi nimeni nu ne-a băgat pe noi în seamă. După aproape o oră au început să mai apară spectatori şi să ocupe, în principal, rândurile din faţă, toţi aveau în mâini pliante şi hârtii care arătau ca nişte invitaţii, toţi erau foarte nerăbdători şi emoţionaţi pentru că aveau, poate,  nepoţi sau copii printre protagonişti. Ȋnainte cu cinci minute de începerea spectacolului, absolut toate cele ~ 500 de locuri erau ocupate şi încă mai veneau întârziaţi, de data asta cu scăunele pliante pe care şi le aşezau pe margine. Am fost, într-un fel, spectatori clandestini, dar fără intenţie. Am avut parte de o seară deosebită, cu emoţii şi hohote de râs, alături de o comunitate frumoasă şi foarte simpatică. Copiii au fost foarte hazlii, dar nici pe departe la fel de  hazlii ca taţii lor care s-au urcat cu toţii pe scenă pentru actul final al piesei – echipaţi în şlapi şi bermude de plajă.
IF
Ȋn plimbările noastre pe străduţe, am descoperit un magazin pe care îl căutam de mult timp, paradisul copiilor, dar nu numai al lor. Era un magazin de jucării, dar avea o zonă foarte amplă dedicată jucăriilor educative şi era exact ceea ce-mi doream. Sute de puzzle-uri de diferite dimensiuni erau expuse pe rafturi şi am fost foarte bucuroasă să găsesc puzzle-ul meu preferat, pe care îl căutam de mai mulţi ani. Dar, şi mai interesant a fost când am ieşit din magazin şi ne-am trezit martorii unui adevărat concurs. Ne-au trebuit câteva momente să înţelegem despre ce era vorba. Magazinul organiza diferite concursuri în fiecare seară şi oferea premii generoase participanţilor, care erau, majoritatea, adulţi. Concursurile erau de scrabble, puzzle, monopolly, lego  şi încă vreo două pe care nu le cunoşteam. Mi s-a părut o idee extraordinară de a face reclamă şi de-a  promova un anumit joc, iar turiştii păreau foarte încântaţi să răspundă acestor provocări. Toată lumea avea de câştigat, iar noi am avut încă un motiv să admirăm şi să fotografiem.
IF

 

IF

 

Acelaşi lucru l-am făcut şi pe faleză, unde am văzut finalul unei partide de şah ai cărei protagonişti erau doi adolescenţi suedezi.

 

IF

Pe faleză, am putut să ne plimbăm cu bicicleta, şoseaua lungo mare era mai lată decât cea din San Bartolomeo al Mare şi era chiar foarte plăcut să te plimbi, alături de mulţi alţi biciclişti, alergători sau simpli plimbăreţi. Ne opream, din când în când, în faţa unei terase unde se cânta muzică live, apoi plecam mai departe şi găseam o altă trupă de cântăreţi care încânta clienţii de la mese, dar şi pe cei de pe stradă, cum eram noi.

 

OLYMPUS DIGITAL CAMERA
Ȋn Diano Marina, distracţia nu se termina decât târziu în noapte, când străzile erau preluate de cei de la salubritate care curăţau şi spălau trotuarele pentru a primi alte mii de turişti în ziua următoare. Şi tot aşa, la nesfârşit, până la sfârşitul verii, într-o continuă veselie şi o neîntreruptă bună- dispoziţie.
Pe noi ne-a încântat această localitate şi suntem hotărâţi să o mai vizităm, mai ales de când am aflat că aici are loc un superb festival al florilor, în luna iunie a fiecărui an, când străzile devin adevărate covoare de petale colorate şi plăcut mirositoare.

Galerie foto:

Please follow and like us:
error0
You can leave a response, or trackback from your own site.

Leave a Reply


error

Enjoy this blog? Please spread the word :)