Cum vă alegeţi compania de zbor?

          Din luna aprilie aveam programat un articol despre prima noastră călătorie cu avionul cu o companie low  cost, dar nu am găsit timpul necesar pentru a-l scrie. Acum, după o altă experienţă interesantă pe care am avut-o cu o companie de linie (Lufthansa) am pus cap la cap cȃteva idei şi mi s-a confirmat (pentru a nu ştiu cȃta oară) de ce preferăm să zburăm cu companii de linie şi nu low cost.
          Nu vă doresc să pierdeţi vreodată vreun avion, dar trebuie săştiţi ce drepturi aveţi ȋn cazul ȋn care această pierdere a fost pricinuită de o ȋntȃrziere a unui alt zbor de legătură. Absolut toate companiile de linie care operează pe aeroporturile lumii civilizate oferă recompense pasagerilor atunci cȃnd, din cauze independente de voinţa acestora, se pierd legăturile şi pasagerii sunt nevoiţi să aştepte cȃteva ore pȃnă la următorul zbor care să-i ducă la destinaţia dorită. Ȋn unele cazuri, pasagerul este mai norocos şi nu are de aşteptat prea mult pȃnă la următorul zbor, dar, de cele mai mute ori, zborul următor este peste cȃteva ore sau chiar ȋn ziua următoare sau, atunci cȃnd există un zbor peste puţin timp, nu se mai găsesc locuri libere. Ceea ce ni s-a ȋntȃmplat şi nouă de curȃnd, ȋn drum spre Bremen.
          Din Otopeni,  avionul nostru spre Frankfurt a plecat cu ~ 20 de minute ȋntȃrziere, ȋntȃrziere care a fost recuperată parţial la aterizare, dar care s-a extins la 25 de minute din cauza faptului că nu am avut cale liberă pe pistă pentru a ajunge la poarta noastră. Timpul ȋntre cele două zboruri ale noastre fusese de o oră, perioadă suficientă pentru un zbor de legatură ȋn Europa, dar, din cauza ȋntȃrzierii, s-a redus la 35 de minute. Ne-am mişcat destul de repede, alergȃnd practic aproape continuu, dar am ajuns la poarta de ambarcare spre Bremen cu 12 minute ȋnainte de decolarea avionului şi am aflat cu stupoare cu poarta era deja ȋnchisă. Am fost foarte supăraţi, atȃt noi, cȃt şi ceilalţi 4-5 pasageri care veniseră şi ei cu ȋntȃrziere din aceleaşi cauze ca şi noi, dar cu alte zboruri. După cum ne-a explicat doamna de la ghişeul de boarding, am ȋnţeles că nu avem ce să mai facem decȃt să ne ducem la Service Centre şi să ne schimbăm zborurile pentru următoarea cursă spre Bremen care era peste o oră. “Nu-i chiar aşa grav”, mi-am zis eu şi am plecat la birorul de informaţii unde am fost ȋntȃmpinaţi de o coadă imensă de ~ 20 de persoane, toţi cu fel de fel de probleme, la fel de importante ca ale noastre. Cȃnd am ajuns, ȋn sfȃrşit, ȋn faţă, am primit vestea cea ‘bună’ … nu mai erau locuri spre Bremen la respectivul avion, altul ȋn acea seara nu mai era, puteam să luăm un avion spre Munchen şi apoi o altă legătură spre Bremen, puteam să mergem cu trenul sau să aşteptăm pănă a doua zi dimineaţa. Am ales varianta cu zborul spre Munchen, care era peste o oră, ne-am făcut rezervările, dar am fost sfătuiţi să ȋncercăm, totuşi, să mergem la poarta de ambarcare către Bremen, poate avem noroc să găsim locuri libere. Aveam să ȋnţeleg apoi cum ar fi fost posibil să găsim locuri libere din moment ce iniţial ni s-a spus că nu sunt locuri libere. Am fost trecuţi, aşadar, pe o listă de aşteptare, soţul meu ştia ce ȋnseamnă aşa ceva şi mi-a explicat şi mie. Lista de aşteptare funcţioneazăȋn felul următor: mergi la poarta de ambarcare şi aştepţi acolo pȃȋn momentul ȋn care se ȋnchide (depinde de fiecare companie ȋn parte) sperȃnd că un pasager va ȋntȃrzia şi locul lui ţi se va oferi ţie. Acelaşi lucru s-a ȋntȃmplat, probabil, şi cu primul nostru zbor spre Bremen. Ei au ştiut că avionul nostru de la Bucureşti a avut ȋntȃrziere şi s-au gȃndit că este imposibil să ajungem ȋn timp. Ne-au subestimat puterile şi au dat locurile noastre altora care pierduseră şi ei alte legături din diferite motive. De data asta, la zborul spre Bremen, absolut toţi pasagerii au venit la timp şi nu au rămas două locuri pentru noi, nici măcar unul pentru o altă pasageră singură care era şi ea pe lista de aşteptare. Am ȋnceput apoi maratonul nostru ȋn sens invers, ȋnapoi spre Service Centre pentru a ne lua boarding pass-urile pentru cele două zboruri – spre Munchen şi spre Bremen –şi apoi ȋn mare viteză spre poarta de ambarcare unde mai rămăseseră doar 15 minute pȃnă la ȋnchidere. Am ajuns la Munchen ȋn 45 de minute şi am fost nevoiţi să aşteptăm acolo apoape două ore legatura noastră spre Bremen. Am avut timp suficient să stăm din nou la coadă la Service Centre (eram de acum obişnuiţi cu astfel de cozi) unde am schimbat locurile ȋn avion pentru a sta unul lȃnga altul (nu am ȋnţeles de ce nu ni s-au dat aşa de la ȋnceput din moment ce exista posibilitatea) şi de unde am primit şi două vouchere pentru masă ȋn valoare de 10 euro fiecare. Nu ni se spusese nicăieri că avem dreptul la un bon de masă din cauza faptului că am pierdut avionul, dar soţul meu ştia din experienţele trecute. 
         Aşadar, dacă vă găsiţi vreodată ȋn această situaţie trebuie să ştiţi că aveţi dreptul să cereţi un bon de masă pentru o ȋntȃrziere de minimum două ore. Zborul nostru nu a ȋntȃrziat decȃt 25 de minute, dar, pentru că nu am găsit locuri la zborul următor şi a trebuit să zburăm cu două avioane ȋn loc de unul singur şi am ajuns la destinaţie cu ~ 4 ore mai tȃrziu, am primit aceste bonuri de masă pe care le-am folosit ȋn aeroport. Cred că această recompensă este cea mai mică ce se poate oferi, pentru ȋntȃrzieri mai mari se oferă bonuri mai consistente, chiar cameră la hotel şi transfer. Mai stiu ȋnsă un lucru. Ȋn cazuri de forţă majoră, atunci cȃnd, din cauza vremii nefavorabile, de exemplu, au loc numeroase ȋntȃrzieri şi sute de pasageri rămȃn blocaţi ȋntr-un aeroport, nu se mai pot oferi recompense atȃt de uşor, nu se mai găsesc locuri la hotel şi se creează un adevarat haos ȋn aeroport, cu sute de oameni nemulţumiţi şi puşi pe ceartă şi cu alţii resemnaţi care dorm pe jos sau pe oriunde nimeresc. Aceste evenimente au loc, ȋn special, ȋn perioada sărbătorilor de iarnă cȃnd şi fluxul de turişti este cu mult mai mare decȃt ȋn restul anului şi furtunile de zăpadă ȋngreunează traficul de toate felurile.
          Pentru noi a fost un caz cu final fericit, am ajuns la destinaţie cu 4 ore mai tȃrziu, dar am ajuns cu bine şi am servit şi o cină destul de consistentă ȋn Munchen cu bonurile primite drept recompensă pentru chinul nostru.
          Nu suntem fanii companiilor low cost din anumite prejudecăţi, dar şi din cauza faptului că, neştiind aproape niciodată ȋn avans cȃnd va avea loc vacanţa noastră, nici nu putem beneficia de cele mai bune preţuri pentru a justifica alegerea unei companii low cost ȋn defavoarea companiei Lufthansa (preferata noastră). Ȋi ȋnţeleg pe acei călători care ȋşi programează vacanţele cu multe luni ȋn avans şi călătoresc ȋn Europa cu 10 euro/persoană, dar nu aş putea să-mi fac un obicei din asta. O să explic imediat şi la ce mă refer. Ştiu că acei 10 euro ȋnseamnă, defapt, mult mai mult. Ştiu că un bilet de 10 euro (chiar şi un bilet mai scump, dar de baza) nu include bagajul de cală, ci doar un singur bagaj de mȃnă de maximum 8kg, ştiu că nu ai nici un fel de garanţie sau acoperire ȋn cazul pierderii bagajelor sau ȋn cazul unei ȋntȃrzieri care poate provoca pierderea unei alte legături, ştiu că nu primeşti nici măcar un pahar cu apă ȋn avion fără să plăteşti cȃţiva euro pe el. Şi acum să le iau pe rȃnd. Bineȋnţeles că la un zbor de două ore (chiar şi mai lung) pot să rezist fără să beau apă şi fără să mănȃnc. Ceea ce nu pot concepe este să călătoresc fără bagaj. La o vacanţă de 2-3 săptămȃni (cam aceasta este durata medie a vacanţelor noastre) un bagaj de cală de 20-25 kg/două persoane şi alte cȃteva mai mici de mȃnă sunt obligatorii. Numai geanta cu camera foto şi lentile cȃntăreşte ~5kg şi nu mă despart niciodată de ea. Deci, dacă aş călători cu o companie low cost ar trebui, din start, să plătesc ȋncă 30 de euro pentru un bagaj de cală. Ar mai trebui, apoi, să plătesc 10-15 euro/persoană pentru un loc rezervat pentru că nu vreau să mă ȋnghesui şi să dau din coate la urcarea ȋn avion ca să găsesc două locuri unul lȃngă celălalt şi să fiu sigură că am şi loc pentru bagajul de mȃşi nu trebuie să zbor cu el ȋn braţe. Pȃnă la urmă, se mai adună ceva bani la preţul iniţial şi este posibil cȃteodată să plăteşti mai mult pȃnă la final, dacă pui la socoteală toate neajunsurile care nu sunt neaparat numai financiare. Dacă vrei să zbori vara şi ȋţi faci rezervarea cu o lună ȋn avans, atunci vei găsi cu siguranţă preţuri mult mai avantajoase la companiile de linie pentru că toate low-costurile au nişte preţuri exagerate pe timpul sezonului estival. Cele mai bune oferte le găseşti ȋn extra-sezon sau cu foarte multe luni ȋn avans, ceea ce nu funcţionează pentru noi. Pentru cei obişnuiti cu astfel de zboruri poate fi ceva normal si firesc şi probabil ar spune că se simt trataţi regeşte atunci cȃnd zboară cu o companie de line ca Lufthansa sau KLM (sau multe altele). Acelaşi lucru ȋl pot spune şi eu, dar exact pe invers. Mi se pare normal şi firesc modul ȋn care sunt tratată atunci cȃnd aleg să zbor cu o companie de linie şi m-am simţit ultimul om atunci cȃnd am zburat pentru prima oarăȋn viaţa mea cu o companie low cost. 
          Asta ni s-a ȋntȃmplat ȋn timpul ultimei noastre vacanţe prin Europa din luna aprilie. După ce ne-am făcut rezervările la zborurile principale, am fost nevoiţi să ne schimbăm un pic planurile din cauza unor modificări de traseu (pur personale) şi a trebuit să căutăm un mod de a ajunge din Londra ȋn Berlin, rapid şi ieftin. Ieftin găsisem – 9 euro cu autocarul, dar mult prea ȋncet- aşa că am cumpărat un bilet spre Berlin cu compania Ryanair. Nu mai zburasem niciodată cu o campanie low cost, dar ştiam la ce să ne aşteptăm (nu ȋn totalitate). Am plătit aproape 150 de euro pe două bilete, incluzȃnd aici şi 30 de euro pentru un bagaj de cală de 17 kg, dar nu ne-am făcut rezervare la locuri, neştiind dinainte că la aceste companii low cost trebuie să plăteşti separat locul. Am aflat abia cȃnd ne-am făcut check-in-ul on line, dar tot nu am priceput ȋn totalitate ceea ce presupune rezervarea biletului, fără loc. Am aflat ȋn aeroport, cȃnd am ajuns la poarta de ambarcare cu aproape 2 ore ȋnainte şi am constatat că toată lumea stătea deja la coadă, ȋn picioare, pentru a fi siguri că găsesc locuri aşa cum ȋşi doresc (soţ lȃngă soţie, mamă lȃngă copii şi aşa mai departe). Ne-am aşezat şi noi la coadăşi am stat cu sufletul la gură pȃnă ne-am văzut trecuţi de ghişeul de boarding pentru ca o altă mare spaima a mea să nu se adeverească. Bagajele noastre de mȃnă, două rucksace destul de voluminoase, nu ȋncăpeau nici pe departe ȋn acel suport metalic care stă drept model pentru limita maximă de volum. Bineȋnţeles că nu ȋncăpeau din moment ce ȋndesasem ȋn ele alte cȃteva bagaje mai mici – geanta cu camera foto, poşeta  mea, laptopul şi ȋncă vreo 3-4 bluzoane pe care le scosesem din bagajul de cală pentru a-l aduce la o valoare mai apoape de 17 kg. Pȃnă să ajungem noi ȋn faţă, am văzut cum alte bagaje de mȃnă au fost respinse şi obligate să se transforme ȋn bagaje de cală (pentru 30 de euro), dar noi am avut noroc şi nu am fost obligaţi să introducem rucsacele ȋn suport. Nu am fi reuşit. Ȋn avion, locul de bagaje de deasupra noastră era deja ocupat, nu am mai găsit pe nicăieri loc să ne aşezăm un rucsack, aşa că l-am ţinut cu noi, mai mult ȋn braţe, dar şi pe jos, la picioare. Am fost, totuşi, bucuroşi, că am găsit două locuri alăturate, cu toate că nu mai aveam nicio speranţă din moment ce ajunsesem la coadă printre ultimii. Zborul a ajuns la timp şi fără peripeţii. Ştiu din cȃteva surse că recompensele care se dau ȋn cazul ȋntȃrzierilor la companiile de linie, aici nu prea se respectă . O bună prietenă de-a mea a fost nevoită să doarmă ȋn aeroport pe o bancă deoarece  zborul ei (wizzair) a fost anulat fără să fie anunţatăȋn avans şi, din moment ce se afla deja ȋn aeroport, nu a avut unde să se mai ȋntoarcă pentru a aştepta zborul de a doua zi. Compania a anunţat că nici locuri la hotel nu le poate oferi decȃt famiilor cu copii şi femeilor ȋnsărcinate, restul pasagerilor fiind nevoiţi să rămȃnăȋn aeroport pȃnă a doua zi dimineaţa. Unii dintre ei, care locuiau ȋn acelaşi oraş unde se aflăşi aeroportul, au putut să se ȋntoarcă acasa (pe cheltuiala proprie), dar ceilalţi au ramas ȋn aeroport, să doarmă pe bănci. Şi nu era nici Crăciunul, nici vreme nefavorabilă, ci doar un zbor normal Pisa-Bucureşti. Este exact ca atunci cȃnd ȋţi cumperi o pereche de pantofi. Vrei să fie confortabilă, sigură, să aibă garanţie şi chiar să o poţi schimba dacă nu eşti mulţumit (ȋn termen de 30 de zile), vrei să te poţi baza pe ea indiferent de vreme, să nu se ude la ploaie, să nu alunece pe zăpada, atunci trebuie să plăteşti mai mult. Vrei doar o pereche de pantofi care să te ţină cȃteva zile şi care să te poată dezamăgi oricȃnd, atunci ȋţi asumi toate acestea, plăteşti puţin, dar nici nu ai pretenţii.
          Fiecare dintre noi ne cunoaştem interesele şi ştim ceea ce vrem şi ceea ce putem să acceptăm atunci cȃnd este vorba de un zbor mai lung sau mai scurt, ȋn Europa sau pe oriunde. Am ȋnţeles că există companii low cost ȋn Asia care oferă condiţii mult mai bune decȃt companiile de linie din aceeaşi zonăşi sper că experienţa prietenei mele cu zborul anulat nu este decȃt un caz răzleţ, dar, vorbind strict din punctul meu de vedere, ştiu că voi căuta ȋntotdeauna să zbor cu companiile de linie pentru liniştea mea şi pentru simplul fapt căȋmi place să fiu măcar puţin răsfăţatăşi tratată cu respect pentru a-mi uşura sau diminua tracul ce nu mă părăseşte chiar şi după atȃtea zeci de zboruri la activ.
          Indiferent cu ce fel de companie preferaţi să zburaţi, vă doresc tuturor să aveţi parte doar de experienţe plăcute, să vă cunoaşteţi drepturile şi să luptaţi pentru ele.  Biletul plătit ȋnseamnă un contract şi trebuie respectat de ambele părţi, de aceea este bine să citiţi ȋnainte ce drepturi aveţi şi ce despăgubiri trebuie să primiţi ȋn cazuri de ȋntȃrziere sau pierdere totală a zborului din motive ce nu ţin de voi. Chiar şi ȋn cazul ȋn care aceste ȋntȃrzieri sunt din vina voastră trebuie săştiţi dacă aveţi dreptul la un bilet la un alt zbor, dacă puteţi amȃna zborul ȋn schimbul unei taxe sau orice modificare doriţi să aduceţi rezervării. Dacă vă cunoaşteţi drepturile, nu veţi lăsa pe nimeni să profite de pe urma ghinionului vostru şi veţi şti ce trebuie să faceţi pentru a reduce la minimum pierderile.
You can leave a response, or trackback from your own site.

One Response to “Cum vă alegeţi compania de zbor?”

  1. Anonymous says:

    Foarte util de stiut pentru a evita surprizele neplacute! Multumim pentru explicatii!

Leave a Reply