Cazanele Dunării – Circuit România

Ziua 4 ( 7 septembrie)

Ne-am trezit devreme şi am plecat spre Orşova cu intenţia de a ne ambarca pe un vaporaş care să ne ducă prin defileul Dunării, în Cazanele Mici şi Cazanele Mari. Ȋn Orşova am aflat că vaporaşul care făcea plimbări de trei ore pe Dunăre nu putea pleca decât cu un grup mai mare de persoane şi noi eram doar patru. Alţi turişti nu mai erau prin zonă, probabil că cei mai multi veneau mai târziu sau sâmbătă.
Am găsit o şalupă care ne putea duce unde vroiam noi, dar suma cerută ni s-a părut cam mare (400 lei /3 ore), dar şi distanţa era destul de lungă. Am fost sfătuiţi să mergem cu maşina până în satul Dubova, la câţiva km după Orşova, trecând prin Ieşelniţa şi să luăm o barcă/şalupă de acolo. Am plecat la drum şi bine am făcut. Eram acum mai relaxaţi, nu mai căutam camere de închiriat şi nu ne mai grăbeam, aşa că am putut să admirăm în voie Dunărea care se vedea în partea stângă a drumului şi Serbia de pe malul celălalt. Peisajul era de vis. Nu-mi venea să cred că ne aflăm în România. Mi-am amintit de superbele peisaje din preajma marilor lacuri italiene şi mi-am imaginat pentru o clipă cum ar putea arăta toată această zonă cu altfel de vegetaţie, altfel de climă şi peste încă 50 de ani. Pentru că pe marginea lacurilor ComoMaggiore şi Lugano casele coborau până la apă, la fel cum coboară casele noastre la Dunăre, curţile lor şi ale noastre erau pline de flori, puţin cam diferite, într-adevăr, datorită climei, dar foarte frumoase toate. Există, bineînţeles, câteva diferenţe majore şi prima care îmi vine în minte este legată de drumurile de acces. La noi, pe porţiuni lungi, drumul era avariat grav, doar prin sate era asfaltat. Dar avem, totuşi, o şosea care şerpuieşte de-a lungul Dunării, până la Baziaş, unde intră Dunărea în ţara. Doar în ultimii 20 de ani au început să se construiască pensiuni şi case noi în zonă, de aceea numărul lor este încă mic în comparaţie cu lungimea traseului, în comparaţie cu cererea de cazare şi în raport cu posibilităţile de extindere. Pe malul lacurilor italiene există vile construite în urmă cu mai mult de o sută de ani, pentru că lor nu le-a interzis nimeni acest lucru, aşa cum s-a întâmplat la noi, în perioada comunistă.

Toată zona mi s-a părut magnifică şi mi-am putut imagina cum va arăta malul nostru de Dunăre peste încă 50 de ani. Deocamdată, am rămas plăcut impresionată de frumuseţea şi unicitatea locurilor şi regret că au trebuit să treacă mai mult de 30 de ani din viaţa mea ca să ajung pe aceste meleaguri.
Dunarea in satul Ieselnita

 

Dunarea la Orsova

 

Dunarea, granita de sud a Romaniei

Ȋn timp ce admiram şi fotografiam culoarea verde a Dunării din anumite porţiuni, un domn pe un scuter s-a apropiat de noi şi ne-a întrebat dacă nu suntem interesaţi să facem o plimbare cu barca spre Cazane. Bineînţeles că eram, doar din cauza asta ne aflam acolo. Am căzut de acord din primele clipe şi suma de 100 de lei/ patru persoane mi s-a părut destul de rezonabilă pentru o plimbare de o oră prin Cazanele MiciCazanele MariPeştera Gura Ponicovei şi un popas la Peştera Veterani. Plecarea avea loc din Golful Mraconia, chiar de la poalele statuii săpate în piatră a lui Decebal.
Această statuie reprezentându-l pe Decebal, ultimul rege dac, a fost construită în perioada 1994-2004 şi finanţată de milionarul Iosif Constantin Drăgan. Ȋn anii ’70, în timp ce locuia în Italia, Drăgan a vrut să finanţeze construirea unei Universităţi în Timişoara cu condiţia ca aceasta să-i poarte numele. Statul român nu a acceptat atunci. După 1989, ideea de a construi şi lăsa ceva care să amintească de numele lui nu l-a părăsit pe omul de afaceri. Aşa a luat naştere Chipul lui Decebal săpat în piatră. Statuia are o înălţime de 55 m și o lăţime de 25 m şi a fost sculptată după modelul chipurilor preşedinţilor americani  din stânca Muntelui Rushmore din statul american South Dakota.

Statuia lui Decebal din Golful Mraconia
Este cea mai mare statuie săpată în piatră din Europa, având cu doar șase metri mai puțin decât Statuia Libertății, dar cu opt mai mult decât monumentul lui Hristos din Rio de Janeiro și cu aproximativ 10 metri mai mult decât înălțimea legendarului Colos din Rhodos. Timp de zece ani, 12 sculptori-alpinişti au lucrat la realizarea ei şi întreaga valoare a cheltuielilor a ajuns la un milion de dolari. Locul în care este amplasată statuia a fost ales special. Pe malul sârbesc al Dunării, chiar in faţa statuii, se găseşte de aproape 2000 de ani o placă memorială antică (Tabula Traiana), monument ridicat de Impăratul Roman Traian pentru a marca victoriile Imperiului Roman asupra Regatului Dac în anul 105.
Din păcate, Iosif Constantin Drăgan a murit înainte să-şi vadă visul terminat şi lucrările la statuie au fost sistate pentru o lungă perioadă de timp. Apoi, lucrarea nu a mai fost finanţată de soţia acestuia şi s-au căutat alte surse de bani pentru a finaliza construcţia. Sursele s-au găsit cu greu, dar statuia a rămas, totuşi, neterminată – părul şi barba lui Decebal nu au fost terminate, iar nasul şi mustaţa au fost modelate din gips. Imaginea este cu adevărat foarte frumoasă şi merita multe, multe fotografii.

IMG_2509

După ce ne-am fotografiat şi noi alături de Decebal, am plecat în croaziera noastră pe Dunăre. De la nivelul apei, peisajele din jur păreau şi mai măreţe, şi mai frumoase. De o parte şi de alta a Dunării se ridicau pereţi verticali, stâncoşi, ce erau acoperiţi în unele locuri de păduri, iar în altele erau golaşi. Câteodată, pomii coborau până la apă ca în pădurile de mangrove.

IMG_2444

 

IMG_2399

Cazanele Mici se întind pe o lungime de aproximativ 3 km, fiind poziţionate între masivele Ciucarul Mic (România) și Mali Strbac (Serbia).

Cazanele Mici, Defileul Dunarii

 

Cazanele Mici, malul sarbesc                                                                           – malul sârbesc –

Cazanele Mari au o lungime de aproximativ 4 km, încadrându-se între masivele Ciucarul Mare (pe teritoriul României) și Veliki Strbac (Serbia).

Cazanele Mari, Defileul Dunarii
In Defileul Dunarii, Cazanele Mari

 

La baza peretelui de calcar ce flanchează această porțiune a Cazanelor Mari există două peşteri: Peșterile Gura Ponicovei și Peştera Veterani.
Peştera Ponicova este cea mai mare peșteră din Defileul Dunării, având o lungime de 1.660 m. Străbate Ciucaru Mare și iese în Dunăre, fiind accesibilă atât de pe uscat, cât şi de pe Dunăre, cu barca. La intrarea în Peștera Ponicova, pârâul cu același nume creează niște chei scurte și sălbatice. Am intrat şi noi cu bărcuţa şi am înaintat 6-7 metri.

Peştera Ponicova

Peştera Veterani este situată în rezervația naturală Cazanele Mari. De-a lungul timpului peștera a fost folosită ca altar de sacrificiu sau de venerare a zeităților, dar și ca adăpost în timpul luptelor turco-austriece.

Pestera Veterani Defileul Dunarii
Toate aceste lucruri le-am aflat de la însoţitorul nostru care ne-a fost şi pilot şi ghid pe parcursul călătoriei.
Pe canalul navigabil traficul se desfăşura cu greutate în anumite porţiuni datorită faptului că la trecerea din Cazanele Mari în Cazanele Mici, Dunărea se îngustează până  la 230 de metri. De aceea, pe ambele maluri ale Dunării s-au construit două puncte de dirijare a circulaţiei care semnalizau prin ridicarea sau coborîrea unei mingi uriaşe faptul că drumul este liber sau ocupat. Nu cred că se mai folosesc în prezent, dar aceste două construcţii identice arată deosebit de frumos.
Defileul Dunarii
Am rămas profund impresionată de acest colţişor de ţară pe care nu-l mai văzusem până acum. Am spus de multe ori până acum că avem o ţară atât de frumoasă, dar păcat că nu avem noroc. Am avut un regim comunist care a construit mult, dar a distrus şi mai mult, iar de 20 de ani suntem conduşi de politicieni care ne fac să ne fie ruşine câteodată că suntem români tocmai pentru că ei au uitat acest lucru. Sunt foarte fericită că am ajuns să cunosc aceste meleaguri binecuvântate şi sper că generaţiile care vor urma vor putea să fie mândre că pe ~ 1500 de km din lungimea totală a Dunării se vorbeşte limba română.
Defileul Dunarii (2)

 

Defileul Dunarii (3)
La întoarcerea spre pensiunea noastră, am făcut un foarte scurt popas la Barajul de la Porţile de Fier I, exact la podul de trecere spre Serbia. Am fi vrut să facem câţiva paşi pe pod, dar nu există alee pietonală, iar cu maşina nu avea nici un rost să trecem. Ne-am mulţumit să privim barajul     dintr-un refugiu, de pe partea dreaptă a drumului care leagă Orşova de Drobeta Turnu Severin.
Barajul Portile de Fier I
Citiţi şi:

Galerie foto:

 Galerie foto:
Please follow and like us:
0
You can leave a response, or trackback from your own site.

Leave a Reply


Enjoy this blog? Please spread the word :)