Bombay – 28 octombrie 2010 – Jurnal de bord ‘HS BRUCKNER’

          Ora 14
          Suntem în Nhava Sheva. Am ajuns aici la 4 dimineaţa, după două ore de la ancoră până la pilot şi înca două ore cu pilotul. Ȋntr-o oră plecăm în oraş. Eu sunt pentru a treia oară în acest port, în 2004 am fost cu Msc. Austria de două ori, dar nu am putut ieşi deloc în oraş. Sper să putem ieşi acum.
          Ora 21
          Ne-am întors cam de jumătate de oră şi trebuie să povestesc ceea ce am văzut. A fost interesantă ieşirea noastră în Bombay. Am plecat pe la 15.20 de la vapor, am pierdut cam 20 de minute la poartă cu verificatul actelor şi la 16.30 am ajuns în oraş. Am fost, de fapt, în New  Bombay, oraşul nou, construit după 1970, ca o prelungire a vechiului Bombay, care devenise, încă de  atunci, suprapopulat. Drumul a fost greu, aglomerat, puţin riscant, ca de obicei, în India, unde nu prea există reguli de circulaţie şi, unde există, nu se respectă, claxonul fiind de bază. Existau limite de 60 km/h,  dar şoferul  nostru mergea cu 100 km/h şi claxona aproape continuu.
          Din păcate, timpul a fost prea scurt pentru un oraş atât de mare şi de aglomerat şi şoferul nostru nu prea înţelegea engleza. Noi îi explicam unde vroiam să mergem, el spunea că a înţeles, dar, de fapt, nu înţelegea. Aşa am ajuns prima oară la un Mall, cu toate că noi îi spusesem că vrem să mergem câteva ore prin oraş, să facem poze cât mai este lumină şi , la sfârşit, să ne ducă şi la Mall. Dar, majoritatea marinarilor, când ies în oraş, se duc la Mall, de aceea ne-a dus şi pe noi acolo. Era un Mall imens, am intrat puţin în el, după ce am trecut de un control de securitate aproape ca în aeroport, dar ne-am dat seama că nu vrem să pierdem timpul aici, aşa că am ieşit repede.
          India se află acum în plin Festival Dewali, sărbătoarea luminii şi, în această perioadă, se primesc şi se oferă cadouri – aşa , am observat că toate magazinele aveau reduceri, foarte mulţi oameni  intrau dintr-un magazin în altul cu pungi pline de cumpăraturi, era o atmosferă ca de Crăciun, iar magazinele chiar erau împodobite cu beculeţe.
          După ce am plecat de la Mall, şoferul  nostru a înţeles, până la urmă, să ne ducă la o plajă sau într-un parc, undeva să vedem şi noi oameni plimbându-se, să facem câteva poze. Ȋn drum, a trebuit să oprim la un birou de schimb  valutar, să facem rost de câteva rupii, în caz că aveam nevoie (1$ = 43 rupii). Ne-am cumpărat chiar şi  câte un suc şi pentru şofer o apă şi am plătit pe toate aproape un dolar.
          Se pare că şoferul a înţeles câte ceva, că ne-a dus pe malul unui lac, unde, într-adevar, se plimbau câţiva tineri, afară era destul de cald şi ora nu era chiar potrivită, probabil de aceea nu erau prea mulţi oameni pe acolo. Din câte am înţeles, era o zona destul de frecventată în special de tineri, dar şi de turişti. Dar, nu astăzi.  Pe malul lacului era o alee de promenadă, câţiva tineri se plimbau, alţii stăteau la o terasă, iar pe lac am văzut două ski-jeturi şi câteva hidrobiciclete, în aşteptarea unor indieni mai bogaţi să le închirieze.

Bombay, la plimbare

 

          Abia după ce am plecat de la lac, am ajuns acolo unde îmi doream de mult, şi anume, pe străzile Bombay-ului, cu forfota de maşini şi oameni, vacarmul claxoanelor şi strigătele vânzătorilor ambulanţi.

Bombay, piata de flori
Bombay, mancare pe strada

 

          Datorită Festivalului Dewali, peste tot se vindeau ghirlande de flori frumos colorate (crăiţe, crini, boungavilea) şi oamenii îşi agăţau aceste ghirlande peste tot, la intrarea în magazine, pe autobuze, pe motociclete.
         Pe măsură ce intram mai adânc în aglomeraţie, realizam sărăcia şi mizeria ce ne înconjura din toate părţile. Toţi oamenii pe stradă, în magazine, erau extrem de prietenoşi, ne priveau mereu zâmbind şi ne invitau să le admirăm marfa, chiar dacă spectacolul era trist, încercam să zâmbim , dar eram cam stingheri şi îmi era cam ruşine să fac poze. Mi-era milă de ei şi probabil şi ei simţeau asta, le făceam poze ca să arăt şi altora sărăcia şi mizeria  lor … în unele cazuri, spectacolul era atât de trist, încât nici nu puteam privi mai mult de câteva secunde.
          De exemplu, pe o stradă se aflau magazine şi, în faţa lor, pe trotuar se aflau o mulţime de comercianţi ambulanţi care vindeau aproape orice. Era şi o femeie care vindea obiecte din lut şi lângă ea, pe jos, complet dezbrăcat, se afla un copilaş de 8-10 luni (poate mai mic), învelit cu un ziar. Copilul nu dormea, dădea din picioare din când în când şi aşa am putut să-l văd bine.

Bombay


 

Vanzatori in Bombay

 

Vanzatori ambulanti, Bombay
 
          Toţi cei care vindeau aici erau oameni săraci, toţi erau desculţi, mulţi dormeau pe jos, la umbra unui pom sau a unei maşini şi mulţi cerşeau.
          Apropos de maşini, majoritatea erau marca Tata, mai mici sau mai mari, chiar şi tiruri, majoritatea erau vechi, rablagite, dar am văzut şi unele super noi şi scumpe. India este o ţară a contrastelor şi, în oraşele mari se vede asta cel mai bine. Ȋn astfel de oraşe poţi vedea hoteluri de 5 stele lângă bordeie dărăpănate, maşini de lux lângă căruţe  şi grădini exotice pline de gunoaie.
          Ȋn astfel de ţări, în care 90% din populaţia ţării trăieşte sub pragul sărăciei, în case insalubre şi fără apă potabilă,  restul trăieşte în lux iar copiii lor pleacă la studii în străinătate.
          Pe stradă era o forfotă continuă de oameni, maşini, motociclete, ‘ricşi’ moderne, motorizate.
 
Traficul in Bombay

          Bombay-ul are o populaţie de ~ 12 milioane de locuitori şi nivelul de trai este oricum mai ridicat decât media pe ţară, de aceea foarte mulţi oameni din oraşele mai mici de lângă Bombay vin aici să caute de lucru sau doar să cerşească.

          Am văzut multe blocuri, unele dintre ele frumoase, multe încă în construcţie, dar şi unele mai vechi care arătau îngrozitor, cu faţadele negre de la mucegai, dar, totuşi,  erau blocuri.

La plimbare pe strazile Bombayului

 

Locuinte, Bombay

 

Bombay, blocuri

 

          Ȋn zonele de mahalale pe unde am trecut doar cu maşina, am văzut numai barăci, multe dintre ele aveau folii albastre de plastic în loc de acoperiş şi peste tot era plin de copii.

Bombay, copii printre gunoaie

 

Pui de indian, Bombay

 


          Ȋntr-o piaţă am cumpărat un mănunchi de banane frumos mirositoare şi am plătit pe ele 30 de rupii. Preţul ni s-a părut foarte bun, dar era, cu siguranţă un preţ pentru turişti, pentru că majoritatea indienilor nu ar putea plăti această sumă pe banane, în condiţiile în care, cele mai multe familii trăiesc dintr-un venit de 50-60$ pe lună.

          Ȋn multe magazine şi în faţa lor am văzut nişte lustre colorate, făcute din hârtie şi în diverse forme, iar acum, pentru că deja se înserase, multe dintre ele erau aprinse. Se vedea frumos, aproape ca în Mallurile europene în perioada Crăciunului, cu mici, mari diferenţe.

Bombay, Delawi festival

 

Festivalul Dewali, Bombay

          Ȋn faţa magazinelor de îmbrăcăminte se aflau croitori cu maşinile de cusut, multe femei aşteptau la rând să-şi lărgească sau micşoreze hainele abia cumpărate.

Croitorie ambulanta, Bombay


          Ȋnainte să plecăm spre vapor, am mai oprit puţin pe o stradă unde se afla un fel de târg şi ne-am uitat si noi la câteva obiecte făcute din bambus şi lemn de santal, unele dintre ele autentice produse indiene, altele patetice imitaţii chinezeşti. Multe femei cumpărau fel de fel de aranjamente de flori artificiale şi obiecte de lut, toate au legatură, probabil, cu Festivalul Dewali
          Când am plecat de aici, mergând spre maşină, am văzut o fetiţă cam de 8-10 ani care căra în spate un sac cu legume. Sacul era doar o improvizaţie pentru că s-a desfăcut chiar în faţa  noastră şi fata a început să strângă dovleceii care se împrăştiaseră pe stradă, i-a pus la loc şi a legat sacul. Am vrut s-o ajut, dar ea a început să zâmbească, aşa că am început să-i fac poze şi mi-a zâmbit continuu cât şi-a strâns sacul. Avea nişte ochi mari şi negri care păreau veseli, dar, de fapt, ascundeau o mare durere şi o mare tristeţe.

 

Bombay, fetita cu dovleceii

 

Bombay, copil
       
        Foarte mulţi copii din India abandonează şcoala la vârste fragede şi încep să muncească pentru a-şi ajuta părinţii, mulţi dintre ei muncesc doar pentru o porţie de mâncare pe zi şi în foarte multe cazuri muncile sunt atât de grele şi de istovitoare încât mulţi copii nu trăiesc mai mult de 14-15 ani. Muncesc în fabrici de confecţii, muncesc în port la încărcat vagoane, muncesc pe câmp şi sunt lipsiţi de cele mai elementare condiţii, li se fură copilăria şi zâmbetul inocent, se maturizează rapid şi devin copii fidele ale părinţilor lor care, la fel ca şi ei, au abandonat şcoala ca să muncească pentru o bucată de pâine.
          Aceasta a fost plimbarea noastră de câteva ore prin Bombay, am fi vrut să stăm mai mult, dar, cu siguranţă, ne vom întoarce aici, şi atunci o să avem mai mult timp la dispoziţie.
          Ne-am întors la vapor după un drum de aproape o oră, jumătate făcut prin gropi, direct pe câmp, pe nişte scurtături pe care şoferul nostru le-a făcut ca să evite aglomeraţia de tiruri care aşteptau intrarea în port. De câteva ori mi-a fost frică să nu se rupă maşina în două, dar am ajuns cu bine, până la urmă.

Galerie foto:

You can leave a response, or trackback from your own site.

Leave a Reply