Berlin – câteva obiective turistice care merită vizitate

Brandenburg Gate Berlin feature image
          1.Monumentul Victoriei – Siegessaule

          Pentru că ne-am propus ca în toate oraşele pe care le vizităm să ne urcăm la înălţime pentru a vedea panorama de sus, am început vizita noastră în Berlin cu Siegessaule. Nu este cel mai înalt punct din oraş, dar, după câte am aflat noi, este cel mai ieftin acces (doar 3 euro) şi oferă o panoramă 360 de grade, fără alte obstrucţii (geamuri sau plase) care să îngreuneze fotografiatul.

          Inaugurată în 1873 pentru a sărbători victoria prusacilor asupra danezilor, francezilor şi austriecilor într-o serie de războaie, Columna Victoriei a fost iniţial ridicată la ~ 1500 m distanţă de locul actual, în apropierea clădirii Reichstag-ului, dar a fost mutată de Hitler în 1939. Această mutare a însemnat salvarea monumentului pentru că, dacă ar fi rămas în acea poziţie, ar fi fost, cu siguranţă distrusă de bombardamente în timpul celui de-al doilea război mondial, cum a fost distrusă aproape toată zona. 
          Columna este astăzi una dintre principalele atracţii turistice ale oraşului şi se poate vizita zilnic, între orele 9.30- 18.30, în schimbul unei taxe de 3 euro. Este construită din patru blocuri solide, al patrulea fiind adăugat odată cu relocarea din 1939. Monumentul din vârf o reprezintă pe Victoria, Zeiţa Romană a victoriei şi este construit din bronz aurit, având o înălţime de 8,3 metri.Toată columna este înaltă de ~67 de metri. 
 
Monumentul Victoriei – Siegessaule Berlin

 

rsz_img_4462

 

Monumentul Victoriei – Siegessaule

          

           Pentru a privi oraşul de la înălţime, trebuie să urci ~280 de trepte, dar merită tot efortul. Spre Est se vede Poarta Brandenburg, iar spre Sud şi Sud-Est frumosul  Tiergarten Park.

Vedere din Monumentul Victoriei – Siegessaule catre Poarta Brandenburg

 

Vedere din Monumentul Victoriei – Siegessaule

 

Berlinul vazut din Monumentul Victoriei – Siegessaule

  

          2.Poarta Brandenburg
 
Brandenburg Gate Berlin
 
          Pe departe emblema oraşului şi cel mai întâlnit monument tipărit pe cărţi poştale şi calendare, Poarta Brandenburg ne-a întâmpinat  într-o atmosferă gălăgioasă şi agitată. Era weekend şi foarte mulţi tineri se adunaseră grupuri-grupuri în cel mai cunoscut loc de întâlnire berlinez. Unii asistau la un spectacol de street dance şi muzică hip hop, alţii aşteptau începerea unui alt spectacol multicultural şi multietnic. Ȋn faţa porţii, turişti de toate naţiile se fotografiau în toate poziţiile cu impresionanta clădire şi cu escadrila de cai din vârf.
          Foarte mulţi turisti se plimbau cu bicicletele (proprii sau închiriate) sau cu taxi-bikes (un fel de taxiuri pe 2-3 roţi conduse de un şofer care, în schimbul unei sume de bani, pedalează cu câte 1-2 turişti în spate prin cele mai interesante locuri din oraş). Toate aceste biciclete-taxiuri erau foarte simpatice, frumos colorate şi se puteau întâlni peste tot în oraş.

 

Biciclete turistice Berlin

 

Berlin turistic bikes

 

          Dar, un anumit fel de bicicletă-taxi se putea întâlni doar în preajma Porţii Brandenburg ( noi doar aici am întâlnit-o). Era o construcţie foarte ciudată, o bicicletă cu mai multe roţi, dar si cu mai multe şei (6-8), una dintre ele fiind rezervată pentru şofer/ghid. 

 
rsz_img_4807

 

Berlin biciclete turistice
 
 
          O plimbare doar de încercare cu o astfel de maşinărie costa 1 euro pentru câteva minute, apoi hotărai singur dacă vrei să continui şi să plăteşti pentru o cursă mai lungă, în condiţiile în care trebuia şi tu să pedalezi continuu şi, în funcţie de preferinţe, te puteai învârti ca într-un carusel. Şoferul ţinea direcţia, dar măşinăria se învârtea foarte ciudat, după dorinţele şi poftele pline de adrenalină ale celor care pedalau. Trebuie să fi fost o senzaţie interesantă din moment ce toată lumea părea foarte bine dispusă şi, din când în când, întreaga piaţă răsuna de ţipete şi hohote de râs.

 

Biciclete turistice Berlin
 

          Ȋn urmă cu peste 24 de ani, Poarta Brandenburgsimboliza graniţa între două lumi, între două ţări care, deşi vorbeau aceeaşi limbă, făceau parte din două lumi diferite. Acum, aici se desfăşoară concerte gigantice, petreceri de Anul Nou şi manifestaţii publice. Aici se întâlnesc tinerii în timpul liber şi tot aici vin şi câteva milioane de turişti în fiecare an.

          Construită între 1788 şi 1791, Poarta Brandenburg a cunoscut de-a lungul istoriei multe momente de glorie, dar şi de decădere. După înfrângerea nemţilor de către Napoleon în 1806, faimoasa trăsură cu cai situată deasupra porţii a fost luată şi mutată la Paris, a revenit apoi la locul ei în 1814, dar a fost avariată (împreună cu întreaga construcţie) în timpul bombardamentelor din cel de-al doilea război mondial. 
 
          Odată cu împărţirea Berlinului în două, Poarta Brandenburga rămas izolată în partea de Est a oraşului, aparţinând de Germania Democrată, dar a redevenit simbolul libertăţii odată cu căderea zidului Berlinului din Noiembrie 1989. Ȋn anii ’90 s-a aflat într-un costisitor proces de renovare şi din anul 2000 se poate admira şi fotografia în toată splendoarea ei. Acum oricine poate trece liber pe sub ea, păşind din vest în est (sau invers), iar graniţele odată reale şi vizibile acum se mai văd doar pe anumite hărţi sau în fotografii vechi. Şi au rămas, bineînţeles, întipărite în memoria cetăţenilor germani care au trăit şi au visat la căderea zidului şi la deschiderea Porţii pentru mai bine de 28 de ani. Ȋnainte de ridicarea zidului Berlinului, pe sub poartă puteau trece atât maşini cât şi pietoni, dar acum zona este închisă traficului auto, rămânând liber accesul doar pentru pietoni.
 
         3. Reichstag
          Situată în imediata vecinătate a Porţii Brandenburg, clădirea Reichstag-ului găzduieşte parlamentul german şi se poate vizita în fiecare zi, de la 8 la 23, pe baza unei rezervări prealabile făcute pe internet sau la un birou special amenajat amplasat în apropiere. Rezervarea trebuie făcute cu cel puţin 2-3 zile în avans datorită fluxului mare de turişti, mai ales în perioadele de vacanţă, în week-end-uri şi pe toată perioada verii. Domul de sticlă din vârf oferă o panoramă de 360 grade asupra oraşului şi este foarte apreciat de către vizitatori.

 

Reichstag Parlamentul German
 

         

          Noi nu am reuşit să ne facem o programare pentru că nu am ştiut de la început că avem nevoie de una şi, atunci când am aflat, era prea târziu.

 
          4.Grădina Zoologică şi Tierpark Berlin
          Berlinul este singurul oraş din lume care are două grădini zoologice din simplul motiv că actualul Berlin a fost, până în noiembrie 1989, împărţit în două oraşe, fiecare oraş având propria grădină zoologică.
          Trebuie să recunosc că principalul motiv pentru care am ales acest city-break la Berlin a fost prezenţa acestor două grădini zoologice. Nu suntem fani înrăiţi ai grădinilor zoologice, în general, dar anumite grădini-parcuri zoo ne captivează şi, mai ales, ne destind. Nu am văzut prea multe grădini zoo până acum, dar preferata noastră este grădina din Kuala Lumpur unde animalele trăiesc fericite pentru că se mişcă în voie în nişte spaţii destul de generoase, foarte asemănătoare cu habitatele lor naturale, nu sunt îngrădite după gratii sau în cuşti minuscule în care să nu aibă spaţiu să se mişte. Aflasem că aceste două grădini din Berlin ar fi asemănătoare cu cea din Kuala Lumpur şi la fel de bine organizate şi, mai ales, citisem undeva că aici ar trăi şi o familie de urşi panda (nu ştiu sigur câte exemplare) … Eu sunt înnebunită după acest animal simpatic şi îmi doresc atât de mult să-l văd, dar ştiu că este foarte greu. Sper doar că voi reuşi să ajung într-o grădină zoo din Asia unde să privesc de aproape această minune a naturii, înainte să dispară în totalitate de pe faţa pământului. Unii cercetători susţin că în sălbăticie ar mai trăi ~ 3000 de exemplare, ceea ce face din panda o specie protejată, pe cale de dispariţie.
          Din păcate, la nici una dintre cele două grădini zoologice din Berlin nu mai există vreun urs panda. Ultimul exemplar a murit în urmă cu şase luni, dar noi nu am ştiut asta înainte de a intra în grădină şi chiar i-am căutat. I-am căutat la propriu pentru că ambele grădini stau foarte prost la capitolul informare turistică şi abia spre finalul vizitei am găsit un îngrijitor care să ne spună adevărul. Ȋn Tierpark există un panda roşu, dar nu este cel pe care vroiam noi să-l vedem, aşa că, după ce am străbătut toate aleile în lung şi în lat (aşa credem noi că le-am văzut pe toate, dar nu pot fi sigură) am renunţat să mai căutăm şi am încercat să ne bucurăm de cealaltă parte a grădinilor.
          Grădina Zoologică din Berlin este situată foarte aproape de staţia de metrou Bahnhof Zoo (U2, U9), în centrul Berlinului (Berlinul de Vest)  şi este cea mai vizitată grădină zoologică din Europa, cu peste 3 milioane de vizitatori anual. Deschisă în 1844, este cea mai veche grădină zoologică din Berlin şi găzduieşte peste 1500 de specii de animale şi păsări (~ 19.500 de exemplare). Este recunoscută în întreaga lume şi pentru programul ei de înmulţire şi reproducere, găzduind foarte multe familii cu pui din diferite specii.
          Pentru a vizita grădina se plăteşte o taxă de 13 euro/persoană (6,50 euro/copil), dar există şi pachete mai convenabile pentru familiile cu copii sau bilete combinate care permit accesul la ambele grădini zoologice şi la acvariu.
          Grădina este deschisă în fiecare zi între orele 9 şi 19 şi dispune de restaurante, terase, locuri de joacă pentru copii, spaţii de odihnă şi relaxare, astfel încât o zi întreagă să nu te plictiseşti dacă alegi să o vizitezi.
Majoritatea animalelor trăiesc în spaţii largi, amenajate exact după modelele habitatelor naturale şi doar unele animale (mai periculoase) trăiesc închise.
          Tierpark Berlin se află în cartierul Friedrichsfelde, foarte aproape de staţia de metrou Tierpark (U6), în partea de est a oraşului (în Berlinul de Est). Biletul de intrare costă 12 euro pentru adulţi şi 6 euro pentru copii şi grădina este deschisă în fiecare zi, între orele 9 şi 19. Grădina Zoologică din Berlinul de Est a fost inaugurată în 1955 ca o anexă a Grădinii din partea vestică, dar, după construirea zidului Berlinului, avea să rămână total separată de grădina mamă. Se întinde pe o suprafată mult mai mare decât cealaltă grădină (~160 de hectare), dar  găzduieşte un număr mai mic de animale (~ 7400) din ~ 860 de specii. Datorită spaţiilor vaste care le sunt destinate, animalele de aici sunt mult mai relaxate şi mulţumite pentru că au o libertate mult mai mare de mişcare.
          Ȋntreaga grădină a fost amplasată pe domeniul unui fost palat – Friedricksfelde Palace – care se poate vizita în preţul aceluiaşi bilet de intrare.

 

Friedricksfelde Palace Berlin

 

          Şi aici am văzut foarte multe animale şi multe familii cu pui, dar atracţia principală a grădinii a fost pentru noi grupul de lemuri. Şi lemurul este unul dintre animalele pe care doream să le văd de mult timp şi visez încă să ajung în Madagascar pentru a vedea aceste simpatice creaturi în mediul lor natural. Dar, până atunci, am avut parte de una dintre cele mai emoţionante întâlniri din viaţa mea, în grădina Tierpark din Berlin – cu lemurii de Madagascar. Spaţiul în care trăiau lemurii era ca o grădină închisă, dar destul de largă, îngrădită în toate părţile cu un gard înalt de sârmă şi populată cu o mulţime de pomi tocmai bun de căţărat şi străbătută de o alee pietonală care o împărţea în două părţi egale. Oamenii se puteau plimba în voie pe această alee, în timp ce lemurii, cu chef de joacă şi smotoceală, săreau dintr-un pom în altul sau făceau echilibristică pe gărduleţul care delimita aleea.


Tierpark Berlin
 

          La început, am fost puţin întimidată şi speriată de aceste animăluţe pufoase care veneau foarte aproape de mine să mă inspecteze, dar, după ce am văzut că sunt inofensivi şi doar dornici de joacă, am prins curaj şi am început să-i accept aproape de mine. I-am mângâiat, i-am fotografiat şi aş fi stat mai multe ore acolo, doar să-i privesc. Unul dintre ei, un superb ghemotoc de blană roşiatică cu doi ochi perfect rotunzi, mi-a prins degetul mijlociu între degetele lui moi şi catifelate şi m-a ţinut aşa câteva minute. Nu mă strângea tare, o dată chiar m-am desprins, dar m-am întors de grabă înapoi pentru că el mă căuta şi îşi întinsese mâna spre mine (era, de fapt, piciorul lui pentru că maini sunt considerate membrele din faţă). Nu am simţit niciodată o strângere de mână mai plăcută, mai catifelată şi mai fragilă decât a acestui animăluţ simpatic. 

rsz_img_5411

 

Tierpark Berlin - lemur  

          Apoi, după ce m-am despărţit de prietenul meu cel blănos şi roşcat, m-am aşezat puţin pe gardul ce despărţea aleea de zona cu pomi. Nu am avut prea mult de aşteptat şi un alt lemur blănos, de data asta alb cu negru, s-a apropiat de mine tiptil, a început să mă miroasă şi chiar m-a escaladat la propriu … pentru a ajunge în partea cealaltă. Eu mă oprisem chiar în drumul lui şi a trebuit să sară peste mine pentru a merge mai departe. S-a urcat în spatele meu, a stat acolo câteva secunde, apoi a sărit şi a plecat mai departe, lăsând locul liber pentru un alt lemur care a făcut acelaşi lucru. 
 
Tierpark Berlin - la joaca cu lemurii


            O mulţime de oameni se adunaseră în jurul meu şi ne fotografiau, făceam şi eu parte din atracţia grădinii – eu cu lemurul în spate şi cu coada lui pufoasă ce mă gâdila pe gât. Am trăit câteva momente speciale alături de lemuri, momente pe care nu le voi uita niciodată şi de care îmi voi aminti mereu cu plăcere. Nu ştiu dacă va trebui să mă comport la fel atunci când voi întâlni lemuri în sălbăticie, în pădurile din Madagascar, unde îmi doresc atât de mult să ajung. Probabil că şi atunci mă voi speria la început de ei şi apoi ne vom împrieteni, dar nu cred că voi mai reuşi să-i mângâi aşa cum am făcut-o în Tierpark-ul berlinez.

          Ambele grădini zoologice din Berlin sunt perfecte pentru o zi de relaxare împreună cu familia şi pot oferi momente de încântare, relaxare şi bucurie pentru oricine, indiferent de vârstă.
          Am văzut aici familii cu copii mici şi foarte mici, perechi şi grupuri de tineri, dar şi persoane de vârsta a treia, unii chiar foarte bătrâni şi care umblau doar în cărucioare. Contra sumei de 4 euro, parcul pune la dispoziţia doritorilor nişte cărucioare speciale pentru copii care se pot trage pe roţi şi care sunt recomandate copiilor de până la 6 ani.
 
rsz_img_5453
 

           Poate fi obositor să mergi într-una pe alei, de la un ţarc la altul, de la animal la altul, aşa că trebuie, din când în când, să te odihneşti pe o băncuţă sau la o terasă. Preţurile la băuturi răcoritoare sunt foarte mari, aici chiar am cumpărat cea mai scumpă apă plată (la jumătate de litru) din toate călătoriile noastre. Luasem cu noi o sticlă de apă, dar, pentru o zi călduroasă nu este nici pe departe suficient, aşa că am fost nevoiţi să mai cumpărăm una. Aceeaşi apă pentru care plătisem în supermarket 60 de eurocenţi, aici a costat 3,30 euro.

          Cu toate că nu am văzut ursul panda la nici una dintre cele două grădini, recomand cu căldură o vizită în paradisul animalelor, dacă ajungeţi vreodată în Berlin. Copiii vor fi mai mult decât încântaţi, dar şi adulţii se vor simţii bine şi îşi vor încărca bateriile pentru a face faţă unei noi luări cu asalt a oraşului, pentru a vizita muzee, monumente, galerii şi altele.
          Singurele lucruri care nu mi-au plăcut la grădina zoologică (la ambele) au legătură cu aceeaşi lipsă totală de interes şi de respect faţă de turişti de care berlinezii au dat dovadă şi în alte situaţii.
  • Grădinile sunt foarte prost semnalizate şi indicatoarele foarte puţine. Nu există o hartă de mână pe care să o poţi primi/cumpăra şi cu ajutorul căreia să te descurci mai uşor sau să te orientezi în imensitatea de hectare şi multitudinea de alei. Există câteva hărţi mari expuse în două-trei puncte strategice, dar orientarea este oricum foarte dificilă din cauza faptului că aleile sunt foarte prost semnalizate şi nu poţi decât să te laşi purtat de paşi, de instinct sau de zgomote. Daca vrei să vezi tigrii sau leii, asculţi de unde vin răgnetele lor şi te îndrepţi spre ei. La fel poţi proceda şi cu celelalte animale. Este inutil să întrebi pe un alt vizitator unde se află un anume animal pentru că, chiar dacă l-a văzut, oricum îi este aproape imposibil să te mai îndrume şi pe tine să ajungi acolo. Ȋngrijitorii nu sunt deloc interesaţi să te ajute şi, chiar dacă îi întrebi pe limba lor, tot nu par dispuşi să te îndrume în vreun fel.
  • Grădinile nu sunt deloc prietenoase cu non vorbitorii de germană. Ȋn faţa ţarcurilor animalelor, absolut toate indicatoarele specificau în limba engleză doar numele animalului, restul era doar în limba germană. Puteai să afli lucruri interesante despre viaţa şi obiceiurile unui lemur (de exemplu), dar doar dacă înţelegeai limba germană. 

rsz_img_5445


          Ne-am prefăcut şi noi că nu înţelegem anumite semne şi indicaţii şi am pătruns prin locuri nepermise şi chiar am hrănit câteva animale, lângă semnul care atenţiona clar ‘ Hrănirea animalelor interzisă’. Nu înţeleg de ce le este atât de greu să adauge nişte indicatoare în limba engleză pentru sutele de mii de turişti străini care vizitează grădina an de an.

rsz_img_5302

 

rsz_img_5304

  • Ȋn nicio altă grădină zoologică sau parc de orice fel în care am plătit o dată o taxă de intrare nu am fost nevoiţi să plătim o altă taxă pentru a putea folosi toaleta. Dar, în Berlin, acest lucru este mai mult decât o tradiţie. Se plăteşte taxă de toaletă la Mc. Donald’s (acolo unde există toaletă, pentru că unele fast-food-uri nici măcar nu au toaletă), la restaurante, la metrou, în grădini zoologice, chiar şi în Mall. Nu costă mult, doar 30-50 de eurocenţi, dar mi se pare chiar culmea nesimţirii. Ȋn fine, am fost foarte revoltată din această cauză, noroc că am mai uitat. Într-un singur loc am găsit toaletă gratuită, dar o să vorbesc despre ea la momentul potrivit.
          Chiar şi în Veneţia se putea merge la toaletă în restaurante, fără a plăti ceva în plus (în cazul în care făceai consumaţie). Ȋn toată Europa, toaletele au ajuns să fie o dovadă de civilizaţie şi nu un mod de a mai scoate nişte bani de la turişti. 
 
          5. Zidul Berlinului
          Ridicat în mai multe etape, începând cu august 1961, pentru a separa Germania Federală (fascistă) de Germania Democrată (comunistă), zidul Berlinului a reprezentat timp de 28 de ani bariera fizică şi morală între două lumi ce vorbeau aceeaşi limbă. A însemnat vise spulberate, drame familiale, tragedii care au marcat istoria unei Europe dezbinate şi împărţite după planurile şi ambiţiile unor conducători tiranici – în partea de est, dar şi tristeţi şi frustrări ale unei lumi libere, care privea cu ochii în lacrimi bucăţica ruptă din trupul lor, altădată întreg – în partea de vest.
          Cu o lungime totală de peste 140 de km şi întărit în mai multe locuri cu ziduri din cărămidă şi sârmă ghimpată, zidul Berlinului a împărţit în două nu numai familii, dar şi străzi, linii de metrou, cartiere, parcuri şi pieţe. Timp de peste 28 de ani, mai multe staţii de metrou ce aparţineau Germaniei Democrate au fost abandonate doar pentru că zidul a fost amplasat de o parte şi nu pe cealaltă. Astfel încât, anumite staţii de metrou au rămas în Germania Federală, adică în Berlinul de Vest, şi au rămas funcţionale, iar altele, aparţinând aceleiaşi linii de metrou, au rămas de partea cealaltă, în Berlinul de Est şi au fost abandonate. La fel s-a întâmplat şi cu metroul care străbătea Berlinul de Est, unele staţii rămânând complet abandonate pentru că nu era posibil ca un tren să aibă opriri atât de Vest cât şi în Est. Deci, liniile de metrou au fost împărţite în două şi s-au reunit abia dupa căderea zidului.
          Ceea ce a mai rămas acum din zidul Berlinului este prilej de bucurie şi mândrie ale unui popor care a reuşit să supravieţuiască terorii comuniste … dar cu ce preţ? Câte vieţi au fost distruse şi spulberate în încercarea nereuşită de a trece dincolo? Câţi oameni au sperat şi visat timp de 28 de ani la reunificarea unui popor, la întregirea familiilor care, printr-o simplă linie trasă de un creion pe o hartă, au avut ghinionul să se găsească de-o parte sau de alta a zidului. Părinţi despărţiti de proprii copii, fraţi despărţiţi de fraţi şi prieteni dragi. Cei mai norocoşi dintre ei au supravieţuit şi au trăit marea bucurie din noiembrie 1989 când zidul a fost spart şi oamenii de pe ambele părţi şi-au dat mâna şi s-au văzut, unii dintre ei pentru prima oară.
          Ȋn furia lor nebună (dar, justificată) în noiembrie 1989 oamenii au început să dărâme cu propriile mâini zidul care le fusese cel mai mare duşman pentru atâta vreme. Au fost lăsaţi pentru un timp, apoi, în iunie 1990 s-a trecut la demolarea sistematică şi controlată cu maşini grele care a durat până în noiembrie 1991. Câteva porţiuni din zid au fost salvate şi se pot vedea astăzi ca mărturie a unui trecut apus, dar nu uitat.
          Cea mai vizitată porţiune din zid se găseşte în apropierea Muzeului Terorii (Topographie des Terrors). Muzeul Terorii a fost ridicat pe locul în care s-a aflat Poliţia Secretă ( Gestapo-ul) şi SS-ul în perioada 1933-1945 şi reprezintă o incursiune foarte interesantă, dar şi tragică, în istoria nazistă şi regimul terorii care a marcat perioada neagră a Europei. Acest muzeu se poate vizita gratuit şi în interiorul lui se găseşte şi o toaletă gratuită.
 
Muzeul Terorii Berlin

 

rsz_img_4817

 

Berlin Muzeul Terorii

 

          Foarte aproape de Muzeul Terorii, la intersecţia străzilor Friedrichstrasse şi Zimmerstrasse, se află cel mai cunoscut şi renumit punct de fontieră dintre Est şi Vest – Checkpoint Charlie. Ȋn octombrie 1961 tancurile americane şi ruseşti au fost aşezate unele în faţa celorlalte şi aşa au rămas până în 1989. Destinat doar aliaţilor şi germanilor din Vest, Checkpoint Charlie a fost martorul multor încercări (unele reuşite, altele eşuate) de trecere a frontierei şi a fost distrus în întregime în iunie 1990. Reclădit apoi, la o mică distanţă de locul iniţial, Checkpoint Charlie este acum unul dintre cele mai vizitate obiective turistice berlineze.

 Checkpoint Charlie Berlin

 

Berlin Checkpoint Charlie

 

Berlin Germany 

          O altă porţiune din zid care a rămas intactă până în zilele noastre se află în apropierea staţiei de metrou Ostbahnhof, pe malul râului Spree. Este una dintre cele mai frumoase şi mari expoziţii de artă în aer liber din lume, întinzându-se pe 1,3 km, şi se numeşte East Side Gallery. Galeria conţine 105 picturi ale unor artişti din întreaga lume şi a fost realizată în 1990, pe partea de est a zidului. O mare parte din lucrări au fost vandalizate de-a lungul timpului şi doar unii artişti au fost de acord să participe la amplul proiect de reabilitare iniţiat în anul 2009. De aceea, foarte multe lucrări arată impecabil, pe când altele sunt aproape complet distruse de nepăsarea şi răutatea unor oameni care nu au fost în stare să-şi respecte nici trecutul.

Zidul Berlinului East Side Gallery 

East Side Gallery -Zidul Berlinului

 

East Side Gallery - Zidul Berlinului

 

Berlin Wall
 
          Concepută ca o odă închinată libertăţii, East Side Gallery este dovada vie a triumfului binelui în faţa răului, dar şi o rugăciune pentru libertatea şi pacea întregii lumi.

 

Zidul Berlinului
 

          6. Muzeul Holocaustului (Holocaust Memorial)

          Este foarte dificil pentru mine să vorbesc despre atrocităţile comise împotriva evreilor pentru că astfel de poveşti mă emoţionează mereu, atât de tare încât, câteodată, îmi vine să strig ‘Unde a fost Dumnezeu în acei ani?’ Cum a fost posibil ca oameni să omoare alţi oameni cu atâta cruzime de care nici măcar fiarele cele mai fioroase ale pămantului nu ar fi capabile? De ce copii nevinovaţi au fost omorâţi şi batjocoriţi, unii arşi de vii, alături de părinţii lor sau singuri, printre străini? Cum a putut o lume întreagă (cealaltă parte a lumii) să rămână pasivă şi să nu ia atitudine în faţa unor nedreptăţi comise de un tiran cu pretenţii de om superior.
          Dar, cu cât mă gândesc mai mult la ceea ce s-a întâmplat atunci cu evreii din Europa, cu atât mă revolt mai tare când văd că acum, după mai bine de 65 de ani de la acele crime atroce, în lume încă mai mor copii ucişi în lupte inutile. Chiar în acest moment în care noi stăm liniştiţi în casă sau ne plimbăm copiii prin Mall-uri luxoase, în Siria sau în Irak, copiii cad victime atacurilor cu bombă sau raidurilor aeriene pe care nişte adulţi le pun la cale pentru a răspândi teroare în jurul lor. Motivele pot fi variate, dar nimic nu justifică morţii care nu se mai întorc din mormânt şi copiii care mor înainte de a se bucura de copilărie.
          Ȋntotdeauna m-au impresionat până la lacrimi filmele şi cărţile despre evrei, poveştile de viaţă cu final fericit sau nu şi, din acest motiv, nu am putut să stau mai mult de două ore în Muzeul dedicat Evreilor ucişi din Europa. Totul era prea trist în jurul meu, de peste tot se auzeau suspine şi oftaturi înnodate în lacrimi şi ficatul meu devine foarte sensibil şi el în astfel de momente.
 

Berlin  Muzeul Holocaustului

          Am străbătut doar câteva dintre sălile muzeului şi m-am oprit din loc în loc să fotografiez şi să citesc fragmente de jurnale, scrisori sau doar bileţele scrise de cei care au trăit cea mai dură şi tragică prigoană a secolului XX. Mulţi dintre cei care au trăit această prigoană nu au supravieţuit să o mai şi povestească. Au rămas însă sute de mii de dovezi – scrisori, fotografii, jurnale- care sunt cercetate şi aşezate cap la cap de către oameni care vor să facă cunoscut lumii întregi că aşa ceva nu trebuie să se mai repete. Trebuie să învăţam din greşelile trecutului dacă vrem să nu le mai trăim.
          Am văzut scrisori scrise de mame către copiii lor sau de soţi către soţii, jurnale mâzgălite cu un capăt de creion tocit de către oameni care ştiau că vor muri şi care îşi luau rămas bun de la cei dragi. Dar am văzut şi scrisori în care autorii păreau foarte optimişti şi aproape siguri că totul va fi bine şi familiile vor fi reunite, foarte mulţi oameni care nu au crezut că aşa ceva li se poate întâmpla. Ȋntr-adevăr, ceea ce s-a întâmplat atunci este de neimaginat pentru noi şi, mai mult decât atât, aşa a fost şi pentru ei.
         Deschis publicului în mai 2005, Muzeul Holocaustului reprezintă un câmp de 19.ooo m² pe care au fost ridicate 2711 blocuri de ciment şi un muzeu subteran care găzduieşte un centru de informare asupra holocaustului.
 
rsz_img_4713

 

Muzeul Holocaustului Berlin

 

          Ȋn cele patru săli sunt expuse jurnale, scrisori şi însemnări scrise în lagărele de concentrare naziste cu câteva zile înainte de momentul exterminării, dar şi fragmente din viaţa de familie a unor evrei care au ajuns în lagăre şi apoi au reuşit să supraviaţuiască. 

 
Muzeul Holocaustului Berlin (2)
 
          Folosind drept exemple viaţa a 15 familii de evrei, vizitatorul este purtat înapoi în timp, în perioadele dinaintea începerii prigoanei, şi introdus apoi treptat în atmosfera tragică a anilor 1933-1945 pentru ca, la sfârşit, să poată constata singur procentul în care evreii persecutaţi au reuşit să supravieţuiască. Urmărind fotografiile de familie realizate în momente de linişte şi pace, vizitatorul primeşte apoi informaţii despre fiecare membru al familiei respective şi constată cu tristeţe că doar 1-2 persoane dintr-o familie de 10-11 membri a reuşit să supravieţuiască. O parte dintre supravieţuitori au fost prezenţi şi la inaugurarea acestui muzeu şi pot fi urmăriţi în înregistrări video tulburătoare într-o altă sală a muzeului în care, pe un ecran gigant, rulează continuu filme cu interviuri şi marturisiri emoţionante.
 
rsz_img_4755

 

rsz_img_4758

 

rsz_img_4760

 

rsz_img_4761

 

          Ȋntr-o altă sală existau mai multe calculatoare legate la o bază de date unde puteai căuta informaţii despre o anumită persoană, introducând doar numele. Primul nume evreiesc care mi-a venit în minte a fost cel al Anei Frank, aşa că l-am scris şi l-am descoperit imediat.
          Cuvintele sunt de prisos şi durerea prea puternică, aşa că las pe fiecare să citească şi să descopere câteva poveşti de viaţă care sunt reprezentative pentru cele ~6 milioane de evrei ucişi în holocaust. 
 
rsz_img_4750

 

rsz_img_4749

 rsz_img_4747

 

rsz_img_4745

 rsz_img_4744

 

rsz_img_4740

 

rsz_img_4739

 

rsz_img_4738

 

rsz_img_4734

 

rsz_img_4735

 

          Aceasta a fost vacanţa noastră în Berlin – educativă, relaxantă şi emoţionantă. O vacanţă pe care ne-am dorit-o de mult, dar care nu  s-a ridicat la nivelul aşteptărilor noastre. Poate că aşteptările noastre au fost prea sus, sau poate celelelte două oraşe din care tocmai venisem au fost atât de perfecte încât l-au umbrit pe bietul Berlin. A fost, totuşi, o vacanţă interesantă … şi un oraş bifat pe harta noastră.
 
Galerie foto:
You can leave a response, or trackback from your own site.

2 Responses to “Berlin – câteva obiective turistice care merită vizitate”

  1. […] CITIŢI ÎN CONTINUARE:  Berlin – Obiective turistice ce merită vizitate […]

  2. george pricop says:

    Foarte interesant nai alesw ca ma pregatesc sa plec la Brlin de Craciun!Multumesc pentru informatii(doua zoo ,ce chestier)

Leave a Reply


5 + = 6



Hit Counter by technology news