Alexandria, Egipt – Jurnal de bord ITAL OCEANO -10 Oct. 2009

   Ora 9.30
          Suntem  în Alexandria de o jumătate de oră. Am mai fost în Egipt, la Port Said şi Damietta, dar sunt în Alexandria pentru prima dată şi abia aştept să ieşim  la plimbare, să fac cunoştinţă cu oraşul.

          Am stat şi eu pe comandă la manevră şi chiar am putut să văd şi să fotografiez Biblioteca şi insula Pharos, primele imagini pe care le vezi când te apropii de port.IF
 
IF

          La ora 14 ieşim în oraş.

   Ora 23
          Am avut o zi extraordinar de interesantă, am reuşit să vizităm Alexandria. Agentul a fost foarte amabil, ne promisese de câteva zile, prin mail, că o să ne plimbe prin oraş, dar nu-mi închipuiam că această plimbare o să dureze mai mult de 7 ore.
         Agentul nostru, Mohamed, ne-a luat de la vapor la ora 14 şi după nici 20 de minute am ajuns în centru – prima oprire – Monumentul Eroului Necunoscut.
        Am mers apoi puţin pe jos până am ajuns pe faleză, cea mai frumoasă stradă care merge de-a lungul mării, cu blocuri înalte şi destul de frumoase, dar, foarte ciudat, şi aici, ca şi în India, am văzut blocuri şi hoteluri luxoase alături de cocioabe dărăpănate şi grămezi imense de gunoi. Pe aceeaşi stradă se afla un bloc nou-nouţ, impecabil şi lângă el un bloc netencuit, murdar, dar, totuşi, locuit şi multe, multe gunoaie.
 
IF

 

IF

 

          Aşteptând maşina să vină să ne ia, am avut timp să privesc oamenii pe stradă şi să realizez, pentru a nu ştiu câta oară, cât de norocoşi suntem că nu ne-am născut pe aceste meleaguri, în special eu, ca femeie.

          Despre drepturile femeii arabe aş putea vorbi ore în sir, mi se pare nedrept că în ţări precum Egipt, Arabia Saudita, Emirate, Iran, Irak, Siria femeile nu sunt respectate şi ocrotite de lege. Ele sunt proprietatea soţilor, nu au voie să iasă din cuvântul acestora şi nu au nici un cuvânt de spus în creşterea copiilor. Ȋn general, după căsătorie, femeile vin sa locuiască în casa soţului, alături de alte rude de sex feminin ale acestuia (mama, surori necăsătorite). Odată instalată în această casă, tânăra soţie nu are nici un drept, ea nu poate lua nicio hotărâre în legatura cu viaţa ei şi a copiilor ei, iar în cazul în care soţul moare, copiii sunt luaţi şi crescuţi de către rudele acestuia.  Bărbaţii au voie să socializeze, sa iasă cu prietenii la club, la terase, dar femeile rămân acasă unde pot primi vizite. Când apare un copil în familie, femeile au voie să iasă mai mult din casa, se întâlnesc cu alte prietene cu copii şi merg la plimbare, în parcuri sau chiar la cumpărături. De aceea, am văzut pe stradă foarte multe grupuri de câte 3-4 femei cu copii, dar şi grupuri de 3-4 bărbaţi singuri.
          Ceea ce am văzut clar într-o staţie de autobuz mi-a întărit convingerea că femeile nu sunt respectate. Ȋn microbuz urcau întâi barbaţii, se aşezau pe scaune şi, dacă mai rămâneau locuri, se urcau şi femeile. Dacă nu, aşteptau microbuzul următor. Dar, până venea microbuzul următor, mai apăreau câţiva bărbaţi care urcau iar primii şi femeile iar aşteptau.
         Cele mai multe dintre femei erau acoperite cu rochii lungi şi aveau şi capul acoperit cu baticuri sau eşarfe. Am văzut câteva tinere în blugi şi cu capul descoperit, dar am văzut şi unele acoperite complet, doar cu un spaţiu lăsat liber în dreptul ochilor, chiar şi cu mănuşi în mâini.

IF
          Bărbaţii, în schimb, erau îmbrăcaţi în haine normale, lejere, în culori cam ţipătoare, unii în blugi şi tricouri şi foarte puţini în rochii lungi până în pământ.
          Următoarea destinatie a fost Fortul Quatbey. Construit în sec. al XV-lea şi găzduind acum Muzeul de Marina, Fortul este aşezat pe insula Pharos, în acelaşi loc unde s-a aflat Farul din Alexandria, una dintre cele 7 Minuni ale Lumii Antice.  Farul, construit în 280 î.e.n, în timpul domniei lui Ptolemeu II, avea peste 134 metri  înălţime, a fost devastat de furtuni şi de un cutremur până în 955 e.n şi apoi distrus complet de un alt cutremur în sec.XIV.
IF

          De la Quatbey, am ajuns la Biblotecă, construită în urmă cu 7 ani în locul vechii Bibiloteci. Ȋn prezent, se laudă a fi cea mai mare bibliotecă deschisă publicului din lume, întinsă pe 11 etaje şi cu o arhitectură deosebitâ, cu tavanul exclusiv din sticlă şi interiorul deosebit de modern. Aici, intrarea se face pe bază de abonament şi capacitatea totală este de 2000 de cititori şi peste 8 milioane de cărţi. Fiind o biblioteca nouă, deocamdată nu dispune decât de ~ 2 milioane de cărţi, foarte multe chiar în format electronic.(www.bibalex.org).

IF
– Biblioteca, vedere frontala-
IF
– Biblioteca, interior-
OLYMPUS DIGITAL CAMERA

 

OLYMPUS DIGITAL CAMERA   
      Ghidul nostru, adică Mohamed, ne-a dus apoi la Palatul Regal, numit Montazah, până în 1956 reşedinţa regelui, acum “reşedinţa de vară” a preşedintelui. Parcul şi grădinile din jurul Palatului se pot vizita de către public în schimbul unei mici taxe, dar şi aici grămezi mari de gunoaie aminteau tuturor că, din păcate, dacă multe lucruri sunt învăţate din Coran, atunci, cu siguranţă, curăţenia nu este unul dintre ele.

IF

 

IF


          Ȋnainte de-a ne întoarce la vapor, am trecut puţin printr-un bazar de îmbrăcăminte şi apoi prin unul cu fructe şi alte de-ale gurii. Mormane de gunoaie tronau peste tot, dar, daca reuşeai să le ignori, peisajul era încântător.

           Freamatul pieţii m-a fascinat, aş fi stat ore în şir să privesc:
  • Vânzătorii de pantofi  ( în exclusivitate doar bărbaţi);
  • Vânzătorii de carne – care tăiau carnea chiar acolo, în faţa clientului, pe o tarabă – şi nu aveau frigidere … muştele roiau în jur, dar clienţii cumpărau;
  • Vânzătorii de fructe proaspete sau uscate;
  • Vânzătorii de peşte proaspăt sau afumat, mirodenii sau alune
  • Tarabele cu scoici proaspete, brânză, carnaţi, covrigi şi lipii;
  • Coliviile cu păsări de vânzare –păsări frumoase, mari şi mici
  • Iepurii şi găinile de vânzare – vii, dar care erau tăiate chiar pe loc, la cererea clientului, pentru a fi luate acasă şi servite la cina.
  • Vânzătorii de baticuri, eşarfe, accesorii pentru telefoane, cd-uri cu muzică (bineînţeles locală) şi fel de fel de mărunţişuri.

 

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

 

DSCF0044
         
          Din când în când, pe stradă, trecea un omuleţ simpatic, cu o tavă agăţată de gât şi care vindea  ceşcuţe cu ceai fierbinte.
          Ȋntotdeauna mi-a plăcut să privesc oamenii pe stradă, aş fi vrut să stau mai mult, să fac fotografii, dar, deja se înnoptase şi noi nu eram în vacanţă … back to work then …
          Alexandria, wait for us, we’ll be back!

Galerie foto:

Please follow and like us:
You can leave a response, or trackback from your own site.

Leave a Reply


error

Enjoy this blog? Please spread the word :)